34 matches
-
fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre partanți. Personajele lui Camil Petrescu sînt niște duelgii fără leac. Se bat cu "epeul" și pistolul ca dracii. Andrei Pietraru, în Suflete tari îl provoacă la duel pe un prinț, adversar net superior la scrimă, dar e cît pe-aci să-l ucidă ilustrînd zicala: "Să nu te
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
mijloc expresiv de marcare a ironiei și deprecierii. Unele cuvinte care îl cuprind au intrat în sfera peiorativului prin evoluție semantică (de tipul mahalagiu, inițial desemnare neutră pentru locuitorul mahalalei ), altele au fost construite de la început cu intenție ironică (tipul duelgiu). Despre -giu au scris Lazăr Șăineanu (Influența orientală asupra limbii și culturii române, 1900), Alexandru Graur, în 1939 (cu explicații etimologice și o listă bogată de cuvinte), Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor", 1943 (cu numeroase
"Clipangiu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12380_a_13705]
-
și pe nepotul ei înecați în sînge". "Peste trei zile - conchide Ion Ghica -, două dricuri se urmau unul după altul, ducînd la locașul cel vecinic pe doi din tinerii cei mai eleganți și mai frumoși ai Bucureștilor".9 Bonjuriști și duelgii Ca termen și chiar ca practică, duelul pătrunde în spațiul cultural românesc pe la începutul secolului al XIX-lea, atunci cînd apar unele fisuri în stilul de viață fanariot. Duelul vine pe valul revoluției franceze, adus de refugiații în }ările Române
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
el a rămas cu o rană la picior, motiv pentru care a umblat toată viața ajutîndu-se de un baston.10 De fapt, una dintre poreclele depreciative date tinerilor "moderniști" din prima jumătate a secolului al XIX-lea era aceea de duelgii. "Boierii cei mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
date tinerilor "moderniști" din prima jumătate a secolului al XIX-lea era aceea de duelgii. "Boierii cei mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, "tinerii francezi și nemți, bonjuriști și duelgii - scria poetul în 1862 - erau chemați a începe și a urma fără
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
cultura turcă. Vasile Alecsandri a remarcat și el "denumirea cam turcită de duelgii ", dar percepția lui era favorabilă la adresa acestor "eroi civilizatori" ai societății moldovenești. În anii '30-'40 ai secolului al XIX-lea, "tinerii francezi și nemți, bonjuriști și duelgii - scria poetul în 1862 - erau chemați a începe și a urma fără descurageare solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii reacționari studenților din Francia și Germania, și atît unii cît și alții inspirau oarecare groază, avînd reputația
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
bîrfirea celorlalți șezînd "pe jîlț sau canapé", de mînuirea cărților în "salonul de gioc", de răsucitul și fumatul țigărilor etc., provocarea la duel pare că ține de mondenitatea ieșeană a epocii. Eticheta este respectată ca la carte de cei doi duelgii: "Mîni dimineață secondanții mei se vor înțălege cu d-ta despre locul întîlnirei mele cu vărul d-tale și despre condițiile duelului". Sfada e generată de o măruntă criză de gelozie. Damele exclamă, mimînd surprinderea: Iar un duel? Ce nebunie
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
că l-a surprins pe Leonaș sărutînd-o pe Luluța, cretinul Guliță îi cere "santifacție": "Vreu să-mi dai santifacție... duel... auzitu-m-ai?". Duelatul fiind interzis, ispravnicul Bîrzoi - autoritatea supremă în județ - are o perspectivă legalistă asupra lucrurilor: "Unde-i duelgiul șLeonașț, să-l trîntesc la gros?", cu alte cuvinte "să-l bag la temniță", "să-i pun picioarele în butuci". Se trec în revistă armele luptei (sabie, pistol sau pușcă), dar pînă la urmă Guliță renunță de frică și totul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
în Moldova: Cine nu-și aduce în adevăr aminte de luptele înverșunate între generațiunile noi și între foștii privilegiați? Cine nu știe cu câtă ardoare [î]ș apărau acești din urmă privilegiile, scutirile de orice sarcine, calificau cu dispreț ca duelgii și bonjuriști pe tinerii ce combăteau acele privilegii, [î]i trimeteau surghiun la mănăstiri și dau asalte, sub comanda vornicului Grigore Mihai Sturza, caselor unde acești liberali [î]și țineau întrunirile? Am subtras cuvintele: generațiuni noi, duelgii, bonjuriști, tineri, liberali
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu dispreț ca duelgii și bonjuriști pe tinerii ce combăteau acele privilegii, [î]i trimeteau surghiun la mănăstiri și dau asalte, sub comanda vornicului Grigore Mihai Sturza, caselor unde acești liberali [î]și țineau întrunirile? Am subtras cuvintele: generațiuni noi, duelgii, bonjuriști, tineri, liberali. Tocmai aceștia sânt conservatorii actuali: aceștia erau sub Mihai Sturza și Grigorie Ghica, generațiunile noi, duelgiii, bonjuriștii, liberalii, tinerii, căci și d-nii Epureanu, Alexandri, Anastasie Panu, Costache Negri, Petru Mavrogheni și Lascar Catargiu au fost odată tineri
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dau asalte, sub comanda vornicului Grigore Mihai Sturza, caselor unde acești liberali [î]și țineau întrunirile? Am subtras cuvintele: generațiuni noi, duelgii, bonjuriști, tineri, liberali. Tocmai aceștia sânt conservatorii actuali: aceștia erau sub Mihai Sturza și Grigorie Ghica, generațiunile noi, duelgiii, bonjuriștii, liberalii, tinerii, căci și d-nii Epureanu, Alexandri, Anastasie Panu, Costache Negri, Petru Mavrogheni și Lascar Catargiu au fost odată tineri. E adevărat că, în Divanul ad-hoc al Moldovei au fost câțiva privilegiați... Cîțiva! Aproape toți erau privilegiați și numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Caleidoscop... se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile sincerității. Veritabilul roman autobiografic în versuri are, în chip vădit, ca erou pe A. Relativ puține, unele
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
în oraș, își riscă pielea în răfuieli, scapă de ciomăgeli în ultima clipă! Filosof de șoc... Valla e un războinic, un polemist. El luptă pentru adevăr și nu menajează pe nimeni, nici chiar personalitățile utile pentru cariera sa, subtil retor, duelgiu elegant, el își pune considerabila sa putere de foc în serviciul tezelor sale expuse cu netăgăduită claritate. Astfel, atunci când prezintă un epicurian, el ne oferă un portret emblematic al acestuia; când vorbește de Paradis, nu o face cu jumătăți de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cetitor, întrebăm ce piesă este aceasta: "Cerșitoarea "? Ce roman de mansardă a slujit drept plan acestei drame, în unele părți de-a dreptul respingătoare? Nici un caracter natural de la început Pân - la sfârșit. Fierarul, natură nobilă, care lucrează totdeauna după codul duelgiilor; femeia lui, care fuge cu un conte, natură nobilă, care espiază până la sfârșit greșala ei și se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fuge cu un conte, natură nobilă, care espiază până la sfârșit greșala ei și se-ntoarce oarbă, urâtă, însă pocăită în brațele bărbatului; contele, cicisbeo al femeiei fierarului, natură nobilă, care nu refuză a-i da acestuia satisfacere tot după codul duelgiilor; mama fierarului, natură nobilă, contesa pe care a dădăcit-o, estremamente nobilă, servitoarea, o bunătate de femeie, ucenicii fierarului item, fetița cea de 6 ani, virtutea încarnată, păstorul luteran, un adevărat apostol, și toate aceste într-o dramă în care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fără avertisment. Chiar mai crud se poartă Leiba Zibal în O făclie de Paște cu adversarul său, banditul Gheorghe, dar are scuza că aici conflictul se putea termina doar cu moartea unuia dintre părtași. Personajele lui Camil Petrescu sunt niște duelgii fără leac. Se bat cu „epeul” și pistolul ca dracii. Andrei Pietraru, în Suflete tari, îl provoacă la duel pe un prinț, adversar net superior la scrimă, dar e cât pe-aci să-l ucidă ilustrând zicala: „Să nu te
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a fost dat până acum să citim o receptare atât de pertinentă, profundă și obiectivă, cvasi ... călinesciană, a cărților lor și a epocii în care au trăit între extaz și agonie, între ditirambi și diatribe, războindu-se în reviste prin duelgii, sicari, oameni de casă. Fără să ne permitem a glumi, Eugen Negrici pare a ști totul și încă ceva pe deasupra, stilul său îndeobște academic (dar ce nu-l cruță nici măcar pe mult informatul poet și eseist Al. Philippide), alternează gravura
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
paralizantă a adversarului. La Movila, Fred Vasilescu, având reputația unui puncheur remarcabil, se va retrage brusc la masa lui, speriat de ochii cu luciri de oțel ai lui Ladima, care efectiv îl hipnotizează. În opera scriitorului, personajele circumscrise în galeria "duelgiilor incurabili" (Nicolae Manolescu) împrumută fizionomia și modul de a se manifesta al acestui animal fabulos, șarpele, care, înainte de a-și devora prada, o imobilizează cu privirile. Impresia de zoomorfism este totală, iar visul infernal al autorului își dovedește concretețea. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se cunoaște mai bine pe sine defulând această tulburătoare revelație în meandrele jurnalului său. Tipul acesta de cunoaștere substanțială îl frământă și pe Unamuno când comentează accesele de melancolie (aparent) nejustificate ale lui don Quijote. În fine, o ultimă observație: "duelgii" lui Camil Petrescu se feresc să lupte cu cei care nu cunosc regulile acestui joc al onoarei și al morții. Cel mai bine sintetizează ideea ofițerul prusac care acceptă să dialogheze cu Ștefan Gheorghidiu pe tema artei de a purta
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
demn. — Domnia ta, don Montenegro, care călărești pe cai mari, a zis Parodi, fii amabil și deschide răsuflătoarea, ca nu cumva să ni se taie respirația de la asemenea empanaditas care, după miros, par să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-a suit pe-o bancă, Îndeplinind ordinul maestrului. Apoi a coborât cu un salt teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au despărțit: Tai An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și cu dramaturgia, fără s-o prea nimerească nici pe una, nici pe cealaltă. Era, însă, vânător împătimit și foarte bun țintaș. Și-a zis că "onorul redacțiunii trebuie reperat", drept pentru care, în dimineața zilei de 14 ianuarie 1904, duelgiii, însoțiți de martori, s-au salutat protocolar și rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Național, măsoară cei 20 de pași regulamentari. Primul trage Prasin. Domn și înțelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului și sloboade focul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
voteze o lege specială. un duel sui-generis Din altă parte Bucureștiul petrece. Pe acea vreme exista încă restauranul Hugues, cel mai bun din București, acolo unde azi este cofetăria Riegler. Într-o bună dimineață aflăm despre o provocare la duel; duelgiii erau Don Aladro, ministrul Spaniei, și Constantin Isvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui dintâi: Dimitrie Bărcănescu și Mihail Paleologu, martorii celui d-al doilea: Alexandru Ghica Bragadir și Mihail Marghiloman. Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]