34 matches
-
demn. — Domnia ta, don Montenegro, care călărești pe cai mari, a zis Parodi, fii amabil și deschide răsuflătoarea, ca nu cumva să ni se taie respirația de la asemenea empanaditas care, după miros, par să fie cu carne de porc. Ager ca duelgiii, Montenegro s-a suit pe-o bancă, Îndeplinind ordinul maestrului. Apoi a coborât cu un salt teatral. — Toate la vremea lor, a spus, privind fix un chiștoc strivit. A scos un ceasornic mare din aur; i-a Întors arcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
au despărțit: Tai An s-a dus la o lichidare de mobile În strada Maipú; Nemirovsky s-a Întâlnit cu mine la Western Bar. — Halte là! a proferat Montenegro. Beția artei Își spune cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voteze o lege specială. un duel sui-generis Din altă parte Bucureștiul petrece. Pe acea vreme exista încă restauranul Hugues, cel mai bun din București, acolo unde azi este cofetăria Riegler. Într-o bună dimineață aflăm despre o provocare la duel; duelgiii erau Don Aladro, ministrul Spaniei, și Constantin Isvoranu, unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui dintâi: Dimitrie Bărcănescu și Mihail Paleologu, martorii celui d-al doilea: Alexandru Ghica Bragadir și Mihail Marghiloman. Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
reacționarism: acum constituția liberală nu mai e de câștigat, e câștigată. Nu e "ruginit", apreciază toate bunurile lumii civilizate, se-mbracă nemțește, gustă teatrul și opera franceză și italiană, citește pe Victor Hugo, călătorește pe la stațiunile balneare din Europa, e duelgiu, e, în sfârșit, "european". Dar e împotriva "civilizației" pentru masa cea mare a poporului român. Unui țăran care îl întreabă dacă n-ar fi bine să-și dea copiii pe la învățături, îi răspunde: "Să-i dați la dascălul din sat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
căci inteligențele dezvoltate prin o educație egală și inimile deopotrivă simțitoare se apropiau și pe ruinele căsătoriilor silite formau nouă, libere și trainice legături"1. Și atunci e clar că "junimistul" Alecsandri, ridiculizând în Iorgu de la Sadagura pe "bonjurist", pe "duelgiu", ridiculizează pe patruzecioptistul Alecsandri, pe bonjuristul, pe duelgiul Alecsandri, iar în Gahița ridiculizează pe femeia de la 1840 accesibilă civilizației. Iar în accepția "Sadagura" ridiculizează străinătatea, obiceiul de a trimite pe fii în străinătate. Dar, iată ce zice tot el: " Negreșit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
inimile deopotrivă simțitoare se apropiau și pe ruinele căsătoriilor silite formau nouă, libere și trainice legături"1. Și atunci e clar că "junimistul" Alecsandri, ridiculizând în Iorgu de la Sadagura pe "bonjurist", pe "duelgiu", ridiculizează pe patruzecioptistul Alecsandri, pe bonjuristul, pe duelgiul Alecsandri, iar în Gahița ridiculizează pe femeia de la 1840 accesibilă civilizației. Iar în accepția "Sadagura" ridiculizează străinătatea, obiceiul de a trimite pe fii în străinătate. Dar, iată ce zice tot el: " Negreșit ea ă tinerimea î ar fi rămas pierdută
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu e. În Sandu Napoilă, e o ușoară exagerare a unor sentimente ale lui Sandu făcută cu umor și cu simpatie, și poate am avea dreptul să spunem că "ultra-retrogradul" e un epitet ironic la adresa "revoluționarilor". Acum, când bonjuriștii și duelgiii, în sfârșit, triumfă (să ne aducem aminte cum Alecsandri se indigna pe la 1840 că ei n-au trecere în Moldova), Alecsandri, nemulțumit, îi caricaturizează, le ridiculizează lupta și triumful. Acum se vede clar că tendința, să-i zicem, "junimistă" (în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
personală 1 Nesiguranța aceasta, lipsa unei concepții unitare asupra vieții, îl va face să arate sentimentele cele mai contrazicătoare. Am văzut cum, la 1840, se înnădușă în societatea ieșeană "semiorientală", unde boierii se uitau așa de urât la bonjuriști, la duelgii; Mîncăm oamenii", zicea Alecsandri. Dar în 1867 (Scrisori, p. 26) vorbește cu regret despre "datinele care se pierd" și suspină după "boierii, cucoanele de acum 20 ani", adică de la 1847, viață, datine, la înlăturarea cărora a contribuit și el așa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
expuși a privi în curând suspendarea ei pentru cel mai ușor motiv și uneori a fi chiar ei înseși ridicați de poliție din sânul familiei", etc., etc. "Iată sub ce soi de sistem despotic, tinerii francezi și nemți, bonjuriștii și duelgiii erau chemați a începe și a urma fără descurajare solia lor civilizătoare". (Proză, p. 557.) ă Nicolae Bălcescu î 2 ă...î (Scrisori, p. 220, 231) 3 Teatru, I, p. XXV. numai tendința junimistă, care, necombătută de cealaltă, se accentuează
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]