78 matches
-
mai sunt „pepeni“, desigur tot cucurbitacee, precum Ecballium elaterium - plesnitoarea - ori Bryonia alba - mutătoarea -, candidați la pepeneria lingvistică dar neștiuți de „comisia electorală centrală“. Una peste alta, Îmi pare că mă aflu În fața unei inconsecvențe, limba literară când individualizând, când nedumerind. Dar și limba vie, un organism la urma-urmei, sunt convins, face asta: cucuruzul, care definește și porumbul și conul bradului; distanță de la cer la pământ, primul aflându-se În vârful evoluției vegetale, celălalt doar o parte a unei plante destul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fost întocmite în decursul anului 1902 și care au absorbit o mare parte a activității noastre"2553. În cuprinsul raportului menționat prefectul județului Constanța își exprima convingerea că "numai după o constatare amănunțită a relelelor întocmiri din trecut ne putem dumeri asupra nevoilor pe care urmează să le satisfacem"2554. Totodată, Scarlat Vârnav arăta că "numai după cunoașterea mijloacelor de care dispunem vom fi în măsură să hotărâm calea ce suntem datori a urma întru îmbunătățirea stării materiale, intelectuale și morale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pentru că, în cele din urma, Mousen este o poezie. Am ajuns în Argentona și după ce-am parcat mașina pe o stradă lăturalnică, în pantă (loc găsit cu mare greutate din cauza aglomerației) am pornit spre centrul orașului, orășelului, abia acum dumerindu-ne unde-am fost aduși. Străzi întregi, apărate de soare cu prelate ce te-nsoțesc de-a lungul lor, pline cu produse de ceramică de cele mai diverse forme, feluri și stiluri. Ceramică modernă, ceramică clasică, antică, tradițională, funcțională sau decorativă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dragi verișori, zice el privind toată camera. Apoi sărutând mâna mătușii, a avut ocazia să trag cu ochiul, cum se spune, la ceea ce mesteca de zor în ceaun. A dat mâna și cu ceilalți prezenți în cameră, care s-au dumerit imediat cine era musafirul. Săndel este invitat de mătușa Marița, să ia loc pe un scaun ce era așezat între cele două ferestre, ce dădeau spre poarta de intrare în curte. - Bună ziua și bine-ai venit Săndele pe la noi. dar
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
s-a dat de înțeles că am fost concediat la insistența KGB-ului. Un timp, mi-a fost suspendat dreptul la semnătură. De aici și alte consecințe care, sigur, m-au marcat. Unele, probabil, m-au și fortificat, m-au dumerit și mi-au determinat atitudinile ulterioare. A.B.Am avut si avem mare încredere in critica anilor 70, 80, critica de întampinare, de susținere. Mari nume ale literaturii române ne-au învățat de-a lungul timpului să ne citim și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Steuerman (De la Iași, De la Prut), C.A. Teodoru (C. Ghindă), I.N. Roman, I. Păun-Pincio, N. Tofan, V. Pop, Z.C. Arbore. În M. a debutat Jean Bart (Eugeniu P. Botez), sub semnătura Gh. Rot, cu un articol intitulat Să ne dumerească, și tot în săptămânalul socialist el a mai publicat un articol iscălit Tr. (abreviere pentru Trotuș, pseudonim frecvent întrebuințat). R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
de către barman. Ne mai explică, rutinat și răbdător, încă o dată și ne roagă să avem amabilitatea să observăm, pentru a ne convinge, cele trei categorii de clienți pe care îi are. Așa este, „capitalistul” spune adevărul. Cred că s-a dumerit că venim din Est. Luăm câte o bere de 25 de franci, fără să mai întrebăm ce pedigriu are birtul. Cu siguranță, a trecut pe aici vreun artist celebru sau berăria „a născut” vreun manifest literar. O memorie a locului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem serviți cu bere și creveți. E minunat, mai ales berea rece și foarte bună îți dă putere. Un tip de-al casei se dumerește în cele din urmă că suntem niște „nevinovați intruși”, când descoperă că nu vorbim deloc spaniola. Probabil și ținuta noastră lejeră, de vacanță, i-a semnalat o problemă. E amabil-încurcat: ce să facă? Dar dacă?... Până la urmă se apropie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un fel de tunel cu mai multe cotloane, cu treceri sofisticate, ca în metrou. La ieșire suntem așteptați de o avalanșă de artiști amatori. Muzică, dansuri populare și moderne, un potpuriu de o varietate halucinantă. Nu ai timp să te dumerești, să te fixezi pe un gen de muzică. Excesivi în tot ceea ce fac, dorința rușilor de a ne impresiona cu ospitalitatea lor „artistică” mă sufocă. VITALIE CIOBANU: Dimineața, la micul dejun, aflu că sunt inclus într-un grup care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
luminată, în care perspectiva se diluează, la propriu, din cauza ploii ce nu mai contenește. Zăresc aici, învăluite în umbră, câteva clădiri istorice - seamănă cu două catedrale, deosebit de impunătoare, în stil clasic, și o statuie ecvestră alături. Tăblița de pe soclu mă dumerește că este Regele Frederich cel Mare. Fiecare loc, cu eroii săi mitizați. Abia când ajung la hotel, realizez cât de obosit sunt - prea multe emoții pentru o primă zi la Berlin... 15 iulie, sâmbătă VITALIE CIOBANU: A doua zi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
eliberați. O întrebare îmi stătea pe buze: „La ce bun acest măcel?“. Doar ura și cruzimea nu îl pot justifica. Andras se uita la mine cu dispreț: - Poate că tânărul Rotari a spus despre tine adevărul, dacă nu te-ai dumerit încă. Eu însă continui să cred că tu nu ești prostănacul care vrei să pari. Dă-ți răspunsul singur: cum ai proceda dacă poporul tău ar fi gata să se răscoale din pricina foamei și a abuzurilor la care este supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și cel al ficționalității (pentru a-l parafraza pe Braudel!) nici mai tîrziu, cînd scrie romanele World's Fair (1985 premiat cu National Book Award în 1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mașină de citit gîndurile (naivitatea celor șapte ani ai mei "concura" cu romanul lui André Maurois), că posedă forțe supranaturale, că... Așa a pătruns în mintea mea cuvîntul "psiholog", și mare mi-a fost mai tîrziu dezamăgirea cînd m-am dumerit cum stau lucrurile în realitate: că psihologia se ocupă de senzații și percepții, de atenție, memorie, imaginație, de gîndire, limbaj, voință, temperament, caracter - iar în stabilirea raporturilor dintre cauză și efect se află pe unul din ultimele locuri, la întrecere
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
Și tu mereu să le-apuci? Îngere dragă, i-am zis preasupus, Pe femei Dumnezeu le-a adus Să se lungească alene în paturi, Momindu-ne dulce cu sfaturi Cum să le punem picioarele tandre pe umeri. Chiar nu te dumeri!? Mai bine scoate-ți aoreola, Desprinde-ți aripile, Și profită de milostenia ce ți-o fac, fragede, clipele, C-odată dă-n tine Ebola?! Mă simt curat ca un pahar... Mă simt curat ca un pahar Din care încă nimeni
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
fusese citit pe o pagină albă, mai expresivă decît altele pentru ochiul clarvăzător. Faptele se petreceau prin 1887, așadar la 13 ani după o altă pagină albă - celebrul capitol XII din Psevdo-kinigheticos, "cel mai plăcut pentru cititor". Rămîne să ne dumerim acum asupra genului plăcerii prezumate: să oftezi de ușurare că s-a isprăvit mai repede cartea, sau să fii lăsat în voia propriei fantezii, ispitit a preface spațiul virgin al paginii "în cetăți cu mii de minarele, în palate cu
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că eu nu mai eram Îngerul tău, Călăuzindu-ți sufletul prin hău...
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
trupul alb și sfînt a-ți face Un instrument, și pentru Dumnezeu, Și pentru Diavol, susurînd a cîntec Clipocitor de-amor iscat alene Cînd tîndălești pe chilote de pene Bombată-n răsfățatul tandru pîntec Și amăgindu-ți viața pîn'te dumeri Că numai eu mă-ncumet să-ți suspin Picioarele prelungi și dulci pe umeri într-un amurg cleios supt de destin. Căci clipa ne-o învîrt moi patefoane Pe plăcile topite-n bulioane... Emil cel lovit cu leica în cap
Cănd clipa ne-o ănvărt moi patefoane... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9989_a_11314]
-
părintele" e ovaționat frenetic de adunare, care hotărăște continuarea grevei. După cîteva minute, în spatele scenei, călugărul își reia ținuta civilă și părăsește calm clădirea Universității, pe care ulterior agenții forței publice o vor răscoli îndelung și zadarnic; "nu s-au dumerit niciodată cum de-l văzuseră pe călugărul Anania intrînd și nu-l mai văzuseră ieșind. Deveneam, și pentru ei, un mit." Exmatriculat din Universitate, fostul conducător al grevei pleacă din nou în pribegie. încercările, repetate, de a reveni la Cluj
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe, de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a se putea dumeri. Se mai Întinse odată vrând s-adoarmă din nou. Coborî treaptă cu treaptă cele două etaje ce-l despărțeau de parter. Licărul țigării, sporea tot trăgând mereu din filtrul strâns Între dinți. Din când În când Își aprindea bricheta, scoțând
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pe el avea să-l cheme. Sună servitoarea și-i porunci să invite pe domnul Tudorel să nu plece în oraș înainte de a-l vedea, în birou. Servitoarea stătu puțin năucă, neînțelegînd de care Tudorel era vorba, și nu se dumeri decât când Ioanide o lămuri cu oarecare parapon că e vorba de domnul Doru. ("Iată, pufni el în sineși, un nume stupid! Doru! Ce vrea să zică lipsa de gust onomastic! Cum o să descopere un Doru Cuba ori Filipinele? Astfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care le depunea pe covor. Obsedat de procesiunea de lumânări, Pomponescu crezu că Ioana îi face o demonstrație. Impresia fu mai mult subconștientă, de o secundă. Cum Indolenta începu să râdă și merse către el cu mâinile deschise, Pomponescu se dumeri îndată despre ce era vorba. Indolenta repeta rolul din Tosca. Nu se putu totuși dezbăta de un sentiment surd de neplăcere. Visul pe care îl avu fu următorul: Un escadron de tineri cu cizme, cu făclii aprinse în mână, înainta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea de acord să-i dea ajutor, ca să scape de mâncărime. Băiatul își mișca neliniștit mâinile pe sub bluza fetei, încolo și-ncoace, parcă nu s-ar fi dumerit prea bine ce are de făcut cu ce ascundea ea acolo. M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut să mai rămân, pentru că ea îi trăgea încet pantalonii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o avea de când era flăcău șiși repezea în sus mâna chiuind. Avea o mână cioancă, învelită în cârpe. Cu droaia de copii după el, chiuia : Tiliuță mort de bat De trei zile n-a mâncat. De astă dată Burlăcița se dumeri mai repede. Apoi eu l-am apucat pe feciorul lui Tiliuță, unul Manolea. Era patic, ca și Costică Isac, cu picioarele ca două seceri și, când mergea, se legăna ca rața. Nu l-a vrut nici o femeie de bărbat și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rezultate” (p. 9, r. 14); 15) „adăugarea unui „Joc secund” (p. 10, r. 6 de jos); 16) „nemaiîndrăgind” (p. 11, r. 1); 17) Pune punct după „finețe” și Înlătură cuvintele „asemeni unui copil” (p. 11, r. 3, 4, 5)! 18) „dumerim”, iar nu „dumirim” (p. 13, r. 2); 19) Elimină dezacordul „este” și pune-l pe corectul „sînt”! (p. 13, r. 5); 20) Fără „parcă” și fără virgulă (p. 13, r. 12); 21) „ajutându-se de acestea” (p. 15, r. 14
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
am s-o duc mai departe. 4) Cine este autorul romanului Brazi și putrecai? Că este scris de un moldovan nu mai este îndoială, chiar frumusețea limbei dovedește aceasta, dar de cine? Îmi bat capul zadarnic și nu mă pot dumeri. Am cetit numai începutul în "Timpul" din 1 octomvrie și, afară de ceva prea lungi descripții, acesta mi-a părut foarte bun. Nu-i vorbă că începe cam ca Mihai Vereanu: Boierul și Cucoana la țară, fata binecrescută în casă, fiul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]