78 matches
-
urmă de tot, în treacăt, că "pe-aici tot ruși am găsit, numai ruși..." Bologa își zise îndată, fără grijă și fără șovăire: Nu face nimic... Voi mai aștepta..." Varga încerca întruna să-i dezlege limba și nu se putea dumeri: de ce s-a făcut așa de ursuz Bologa? Pe el tăcerea îl apăsa și-l amăra. De aceea a fost fericit când doctorii i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
masă, înviorat, parcă i-ar fi dat o băutură fermecată, sorbind din ochi harta cu semnele albastre și roșii, încercînd cu degetele tremurătoare să urmărească liniile capricioase. Dar capul îi era atât de tulbure de emoție, că nu se putu dumeri și, sculîndu-se iar în picioare, zise nehotărît: ― Nu pricep nimic... Îmi huruie creierii. Am să mă orientez mai târziu... ― Desigur, nici vorbă, răspunse repede locotenentul. De altminteri și schița e învechită și va trebui s-o completezi... Iacă, de pildă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i arate că, iată, el nu-i nici șarlatan, nici smintit, fiindcă mai bucuros a fugit decât să mai osândească... Când își auzi numele, rostit cu glas tare, tresări, mirat: de ce strigă tocmai numele lui? Răspunse "prezent" și nu se dumeri nici când colonelul îi puse întrebări neobișnuite, ca unui străin. Totuși, fără a se gândi la ce spune, răspundea corect, se uita în ochii colonelului, își dădea seama că în clipele acestea se cântărește viața lui și auzea parcă un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plete albe curgându-i pe umăr. — Ia zi, moșule, merge treaba? - întrebă Vodă zâmbind. — Aud? - făcu buimăcit moșneagul, care era nițel surd de-o ureche. — Treaba! - strigă Vodă și făcu un gest care imita săpatul. Merge treaba? — Merge, merge! - se dumeri moșneagul. Foarte bine, bravo! zise Vodă dând pinteni armăsarului. După ce alaiul se pierdu spre palat, moșneagul se întoarse spre un târgoveț înalt și somnoros ce stătea lângă el: — Cine-a fost ăsta, bre? — Ăsta? Vodă! — Vodă! - făcu răzășul. Păi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rezultatele experimentului poliției care, construind o păpușă de aceleași dimensiuni și greutate cu ale victimei, a căutat să descopere locul probabil de unde a fost aruncată aceasta, calculat în funcție de amplasamentul bancului de nisip unde a fost găsită. Abia apuc să mă dumeresc asupra unor fracții de pe a cincea coloană, căsuța hașurată în albastru, care reprezentau forța de frecare, viteza probabilă cu care corpul s-a scufundat, viteza de înaintare etc., pentru că, iată, agitat, colegul sfioasei prezentatoare găsește lângă piciorul scaunului un alt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iluzii. A mai trecut un an cu țîrÎita asta care a apucat totuși să umple o ulcea. Floare nu ținea Însă banii la vedere. Îi cosea și-i descosea dintr-o pernă din odaia ei. Scrisorile de la bărbat Îl ne dumereau și pe preotul care i le citea și i le deslușea. Pomean folosea de la o vreme niște cuvinte de toată mirarea, spunea bunăoară că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
curios să stea gol În ploaie și nu s-a lămu rit dacă asta-i place sau nu. S-a lăsat stropit câteva minute și s-a simțit treptat din ce În ce mai În largul lui, cu toate că nici după ce Închisese robinetul nu se dumerise de avantajele acestei noi metode de spălat. Cel puțin era din nou curat. Îi fusese tare nesuferit să poarte o săptămână Întreagă aceleași haine și să fie luat drept un copil al străzii. Așa se-ntâmplase, de pildă, cu un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
termină și părțile se împacă. - Asta e un fel de sentință, nu? găsi avocatul să spună prefirând pe buze un zâmbet plin de înțelesuri. - Dacă altă cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta era departe de a pricepe legile lor. În sinea sa avocatul gândi: țiganii sunt ca un cântec misterios, îl asculți, te răscolește, dar nu-l poți pătrunde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
asta o doare și pe ea. Îmi văd, V. tînăr, fantoma înțepenită în sticla din spital. Și știu că oricăt de incredibilă ar fi, imaginea asta e reală. Îl văd aproape cu bucurie. Realizez asta și repet cu voce tare nedumerindu-l pe Doctor care nu știe despre ce vorbesc. Aproape că îi simt boala. Ceea ce simt e eu. Știu că nu există cumpănă pentru durere. Pentru că durerea e o necesitate vitală. O folosește chiar primitivul cînd, nemaiavînd nici o suferință majoră
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
este nânașu, ai înțeles? Părinte Visarioane, ia-l de aici, spovedește-l cum știi mai bine, sparge-i rozeta, spânzură-l de limbă, rupe-i coastele, vreau să știu și ce lapte a supt de la mă-sa, iar până mă dumeresc ce hram poartă, îi dau canon să rânească în porcărie toată ziua. 48. Starețul, fost maior de securitate al direcției de informații, Consiliul Județean Buzău, secția anchetă și cercetări penale. Chiaburii semnau cu ochii închiși colectivizarea după ce tovarășul comandant îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția tuturor celor din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Muierea se duce cu ăl de are mai multă putere, ține minte de la mine. Când să pătrundă în casă, s-a auzit poarta scârțâind. Codoșul s-a uitat. În curte intrase cineva. Când s-a apropiat mai bine, Gheorghe se dumeri. Era Titi Aripă, vărul ibovnicei. - Cum v-am mirosit eu, puișorule! zise acesta, urcând scările de lemn. Îmi spunea ea mie, inima, că o să dau de voi pe aici... Era băut atât cât îi stă bine bărbatului, cu chef de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit-o amândoi, unul într-o parte, altul în cealaltă. În urma lor, boierul s-a dumerit greu și-a început să strige: - Hoții! Până să alerge păgubașul, ia-i de unde nu-s! Se adunaseră sergenții, fluierau degeaba. Pungașii s-au urcat fiecare într-un tramvai și duceau prada. Spre Calea Văcăreștilor era un târg înghesuit între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vântul sălbatic. - Lupii... Anghel râse cu glas stins: - Fugiți, mă, d-acilea, ce să caute lupii-n București! Tăcură, ascultând încordați. Acum nu se mai auzeau decât crengile pomilor, lovindu-se și frecîndu-se. - Un chibrit... aveți careva un chibrit? se dumeri cel dinții starostele. Se căutară înfrigurați. Neacșu găsi o cutie prin fundul nădragilor. Dădu să aprindă, dar crivățul stinse flacăra mică a bățului umezit. - Îți tremură mâna, ai? râse iar Anghel mânzește. Adu la mine. Încercă și el stricând câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu 44 Rareș Tiron multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția tuturor celor din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai cu seamă, atrase atenția familiei sale, care - în mod firesc, de altfel -, socotindu-l la ananghie, nu a întârziat deloc să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bătrîni. Ca să nu fie sufocat de concurență, partidul care ticluia asemenea teze înlăturase alte ideologii. Nu-mi rămînea decît să ignor tot ce știam eu despre activiști. Pe Ieduț nu-l admiram doar ca poet, ci mai ales ca tînăr dumerit în privința acestor năzuințe. La el fapta se potrivea cu vorba. Pentru a-mi limpezi gîndirea, în vacanță, tata l-a rugat pe domnul Timofte să țină ore de franceză cu mine. Învățătorul cunoștea nu numai franceză și germană, ci o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ou fiert, apoi am ieșit în șosea. Ori de cîte ori, pe deal, se deschidea ușa bodegii, în jos se prăvăleau niște zbierete care îți înghețau inima. Părea că cineva a înjunghiat doi porci dintr-o dată. Un om ne-a dumerit că acolo se întrunise dăscălimea. Deodată, izbucni afară o namilă cu fața roșie și cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut dumeri ce găsisem pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-am expediat acasă; voiam să mă lămuresc cu directoarea, dar n-am mai apucat s-o fac. Abia sosisem la gazdă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Titu fără entuziasm, ca și când le-ar fi stricat atmosfera. Tânărul, după invitația lui Iuga, se adânci în studiul listei de bucate, înfricoșat, necunoscând încă mâncările din țară și mai ales numirile lor. Îi era apoi necaz și nu se putea dumeri cum de n-a observat pe Grigore când a sosit, încît acuma are să crează că nu e om de cuvânt, deși el a venit cu o jumătate de ceas mai înainte, numai ca să nu întîrzie, dar n-a îndrăznit să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate gândi să ia pământul de pomană, zise și Luca Talabă dojenitor. Numai dumnealui crede așa, că vorbește din țuică. Toți aprobară din cap, în vreme ce Marin Stan, zăpăcit, se uita la ei, pe rând, parcă nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au supărat oamenii când el a spus numai ceea ce credea că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare: ― Măi omule, că te știam bărbat în toată firea și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiindcă omul nu pleca și nu-l putea concedia nedelicat, tocmai când îi numărase o sumă de bani. Se pare că dintr-o vorbă aruncată a ieșit o întreagă poveste. Ieri, pe nepusă masă, socrul ei; azi, țăranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plâns adineaori Platamonu că e prea grea arenda. Nu-și putu ascunde un surâs ironic, aruncîndu-i o privire. Ședea în același fotoliu, cu ochii la țărani, cu o mirare încremenită pe față, care voia să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am supărat destul, strigă din grămadă un glas necăjit. Întâmplarea aduse în clipa aceea pe Miron Iuga. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. ― Ce-i, Bumbule, cu oamenii ăștia, ce poftesc? Marin Stan începu rugămintea, alții o continuară până ce Iuga se dumeri: ― A, vasăzică I-au arestat?... Foarte bine au făcut... Acuma cred că o să vă vie și vouă mintea cea bună a rumînului! Câțiva strigară obraznic să-l ierte. Miron se înfurie: ― La mine nu se prind treburile astea! Mă mir
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-a pățit șoferul și că arde Ruginoasa. Nadina însăși, parcă n-ar fi pătruns cuvintele, nu-și dădu seama îndată de înțelesul lor și întrebă: ― Bine, bine, dar mașina e gata? Fiindcă trebuie negreșit să plec... Când apoi se dumeri, fu cuprinsă de o groază atât de violentă, că rămase împietrită în pat, cu plapuma până sub bărbie, uitîndu-se la Ileana cu niște ochi măriți, în care tremura o lucire sticloasă. Numai într-un târziu începu să bâlbâie cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se silea să fie poruncitor: ― Dacă ți-e dragă viața, cuconiță, să fugi!... Ai auzit ? Să fugi îndată, altfel... Nadina se uită la dânsul, ca și când n-ar fi înțeles, fiindcă, apărîndu-și trupul, a uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]