57 matches
-
Mihai Minculescu Remember Cât cer îți trebuie să-mi dărui, cât cer îți trebuie să scrii? Iubita mea, sunt prea pustii cărările ce azi mi le adulmeci. Iubita mea, e prea târziu și cântecul zadarnic tu îl dumici cu flori d-ienibahar și în duminici era a patra oară când credeam atâta cât să plângă clipa era atâta cât aripa se rostuia printre noi doi aiurea zămisleam clepsidra aiurea noi visam pentru noi doi și plin de ploaie
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
Elena Badea Mircea Badea a dezvăluit, dumică seară, că nu i-a spus pe nume până acum fiului său, căruia îi spunea "Vasilică 2014" înainte de a se naște. Acum îi zice altfel. "Îl știți pe "Vasilică 2014". Mă rog, are alt nume acum. Nu i-am zis
Mircea Badea nu îi spune pe nume lui "Vasilică 2014": Nu l-a deranjat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25107_a_26432]
-
roți, vechi oraș îmbâcsit Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit Trec oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
taie umbre feliiScrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsitTu mi te-ascunzi că un verb într-un schitTrec oameni triști, vara n-a mai venit...Că la ospăț ies nebunii pe drumDrepți că un zid, dar cu sânge pe dințiMușcă prelung dumicați din părințiFetele plâng în caiete cu prinți...Trec oameni goi peste gări de nisipTu vei pleca într-un tren fumuriuBate un vânt de sfârșit vișiniuMăștile curg cenușiu pe sub chip...Lebădă mea, să dansăm pe asfaltDansul confuz, de plictis și amarCearnă
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui. Iar omul istoric e omul care devine și, raportat la acest primordial, e un fel de neom. Istoria e neomenia lui. Că nu se poate, din cel care am fost întreg, să fiu dumicat în epoci, în zile și în clipe. Omul istoric e captivul clipelor, nu numai al anilor, lunilor, zilelor și orelor din timpul lui Ștefan cel Mare sau de când vorbesc eu acum, ci și al clipelor în care îl definesc ca
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Ivan, poveștile cu zăpadă rusească, să cu leții cu lavandă dintre rufe, gleznele ei, incredibil de fine, prânzul pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întrebare arzându-mi gândul și mâinile ca o pâine fierbinte. la gură n-o pot duce până ce fierbințeala-i mă cutreieră cu acele-i ascuțite. răceala-i va trebui să aștept. dar avea-voi, atunci, și pofta care s-o dumice? dimineți cu nor în diminețile cu nor, simt carnea-mi lunecând de pe oase, de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei predilect, visează străfulgerat că-i a mea, ca un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de Marcel Iancu și ilustrat cu desene, unele inedite, de Brauner, Maxy, Brâncuși, Perahim, ori Delaunaiy. Jerbe de culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de Sardanapal și de Midas, legături improbabile, surprinzătoare, dar nu atît de extreme încît să nu placă. Din cînd în cînd, capriciul unui ritm, al unei rime. Transcriu, pentru veselia lui gratuită, în pas
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr. Le înfulec rapid, ca și cum aș pierde trenul, intru repede în pat și, la lumina veiozei, mă apuc, mai flămând decât oricând, de o a nu știu câta lectură a nuvelei, extrăgând citate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mea, ca prin fum. Le văd sânii mici, cu sfârcurile uriașe, ieșite în afară, ca de cireașă neagră, răscoaptă. Și eu învăț, Imam. Ochii mei orbi se lipesc de aceste trupuri străine, aureolate de nimbul prosopului alb, le cercetează, le dumică, le înfulecă, fierbinți cum sunt, leșuite de apă, de susur, de abandon. Între picioare, părul aspru și negru se adună ca o perdea sârmoasă, de cânepă, neîmblânzită nici de izvor, picură încordat ca un arc, până la jumătatea coapsei. Oh, Imam
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii de apariția discordantă, femeia uriașă, acoperită în negru, care îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă, la rându-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-i se tînguie c-o grație De balerina în exil, oh!, bielorusa. Căci în parfumul ei e-o-nsingurare Ce-mi face sufletul trist baltă dulce De lintița. Crini albi cu gura mare Aerul zilei crud or să-l apuce, Să-l dumice, să-i zdrențuiască-amurgul Și zorii să-i prelingă-n moi rășine. Iubita mea topește azi tot burgul În menstruații tragice și fine.
Cîntec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16718_a_18043]
-
E-uri - n.m.) nu cred să fie... Lăsînd gluma (chiar dacă anecdota primează...), o legătură - la care nu se gîndise buna doamnă de la raionul cu cărți - tot este între povestea unor copilării gustoase, cu sare și piper, și felul de-a dumica, îndopîndu-te sau ciugulind, lumea din jur. Fie și pentru că, se zice, și nu-i nici pe departe o butadă gastronomică, leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
cu pagini polare hămesite de-ntinderi albastre sub temelii de gheață când continentul alb va muri - argonauți vor silabisi iubirea în oasele noastre e totul alb e tot aerul e o nesfârșire viziunea de care săgetați am căzut în genunchi dumicând din minunea fără de care mai săraci am fi fost de nu ne întorcea lama cea dintre cuvinte - rugina dată-n sărut, iezerul clocotind - rana Bacovia-n toți și în toate dor de Bacovia în toate gangurile te va aștepta zvâcnirea la
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
prăvale muntele-n timpane, /de parcă ne-am munci într-un cavou / să ne zdrobim truditele ciolane. / Și cum prin pâclă ne mișcăm înceți, /ni-s tâmplele un scrâșnet de motoare /și-n loc de mâini par-cam avea lopeți / și-am dumica șenile sub picioare. Iar către zori, împovărați de răngi, /de-ngenunchem pe deal ca pe-o Golgotă, /ne pare ceru-ntrezărit prin crengi, /halucinant, ca cea din urmă cotă. (Golgotă). Din rănile crucificatelor iubiri în sufletul său au odrăslit fărâme de
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
și tot ei dau iarăși zori-de-ziuă ochilor asfințiți istovirii - spre a pătrunde - cu foc de pace-ntru harpe - tainele cerului - păsărilor și înțelept subpământului șarpe ei sunt magii - harnici meșterii înaltului și întregului - acolo unde - pe la încheieturile casei - au început să dumice căpătâiele și să-mbăloreze frâiele - să surpe și să sâsâie sfruntat - limbile josului - înjosirii - ale frământului și frângerii firii - acolo unde vipera singurătății a vomat partea - înnegurând buna măsură și cartea ei dau fântâni de cerbi însetaților și verde-nfrunzire de crengi
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
la Școala Iubirii de Dumnezeu și de aproapele, se face un sacerdot în Cuvânt, în simțire, în inimă. Faptul că el dorește să împărtășească din preaplinul său sufletesc este cu atât mai onorabil. Este un act JERTFELNIC. Se împarte, se dumică, se cuminecă, se fărâmițează, adăugându-se și înmulțindu-și ființa, sporind în virtuți și-n demnitatea lui de creștin autentic. El este mai degrabă, aidoma vameșului care, la ușa templului, a îngenuncheat, bătându-și pieptul și spunând cu lacrimi în
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
spun dezvoltare)./ Si prevăd prin veacuri a ei înălțare!” După ce a părăsit America, Charlie Chaplin a declarat: „Nu mai am nimic de aface cu America. Nu m-aș mai întoarce acolo, nici dacă Isus Hristos ar fi președinte!“ Am terminat de „dumicat” cartea Domnului scriitor Constantin T. Ciubotaru Acum pot să spun că sunt mai bogată, am și eu acum muțumită acestui scriitor drag inimii mele, pe care îl prețuiesc în primul rând ca pe unul dintre cei mai cunoscuți, prolifici și
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
ei. Era o gospodină extraordinară. Țin minte că duminica ne tăia câte doi pui, îi punea la saramură cu usturoi după ce-i frigea în țăst cu turtă. Mamă ce mâncare regească. Și acum mă gândesc cum o savuram. Apoi lapte dumicat cu turtă. Alt deliciu. Nu mai vorbesc când scotea din garniță ce sărbătoare era. Practic am copilărit împreună cu fratele și verișoara pe o cergă sub dud. Ei, bunicii erau plecați cu treburi iar noi singuri stăteam închiși în curte. Aveam
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Litere împrăștiate alcătuiesc milioane de cuvinte simple sau elevate, înnodate cu înțelesuri și subînțelesuri în fiecare din noi, transmit bucurii și dezamăgiri, informații pe care le receptăm cu ajutorul lor, creierul dumică totul noi nu facem decât să ne folosim de ele, indiferent dacă le-nțelegem sau nu, pentru că altfel am fi surdo-muți. Surdomuții nu vorbesc, nu aud, dar se-agață de gălăgia interioară, gesticulând prin semnele lor, alcătuind și ei aceleași
LITERE ȘI CUVINTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342743_a_344072]
-
sufletului, să mai aștern amintiri despre emoții neîmpărtășite, să mai aștern câte ceva din aceste spectacole ale lumii și îmi doresc ca scrierile mele să trezească în cititori un fel de spectacol în care fiecare să fie personajul principal și să dumice fărâma de emoție trecătoare. Mi-ar place să am motive că în scrierile mele să vorbesc despre niște valori ale românilor care acum stau pitite pe undeva așteptând să țâșneasă din adâncul ființei lor, valori care ar putea fi cu
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
roți, vechi oraș îmbâcsit Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit Trec oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca prelung dumicați din părinți Fetele plâng în caiete cu prinți... Trec oameni goi peste gări de nisip Tu vei pleca într-un tren fumuriu Bate un vânt de sfârșit vișiniu Măștile curg cenușiu pe sub chip... Lebădă mea, să dansăm pe asfalt Dânsul
CA UN VERB INTR-UN SCHIT de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373188_a_374517]
-
îmbrăcate cu *** împrumutate de la aceste nefericite ***, Domnul se va-mbrăca în haina îngerilor și va domni pe lume cum a domnit pîn-acuma. Vorbesc clar... tot viitorul îl vezi înaintea ta... Ura se va simpl[if]ica... ea nu va mai dumica lumea în mărunt, ci va rupe-o-n două. De o parte Roma, de alta barbarii. Și Roma va cădea nu acel *, momentul de față o decide. Sîntem în mijlocul vântului istoriei, Imperator... poate singurii ce stau deasupra și numai umbra
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe el. Și cât vor crește brazii pe-ntunecatul munte Stânca va cloci vulturi pe-ncremenita-i frunte. Pîn-atunci sufletul mândru din vechiul meu popor Va crește gânduri regii pline de viitor. În van conspiră neamuri în oarba lor turbare, În van dumică câmpul copitele barbare. 2257 În van învinuirea de ceru-n nori s-anină, Nu el - adânc seninul - ci noi suntem de vină. {EminescuOpVIII 272} 2291 În van învinuirea-i de ceru-n nori s-anină, Nu el, întunecatul, ci noi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]