703 matches
-
simbolic, măcar de Crăciun angajatilor pe care îi ai? Nu mie, că nu am nevoie, dar la amărâții ăștia cu care lucrez...” Știi de ce nu le dau?- a venit răspicat răspunsul acestuia - pentru că te fură! Mirat, Mitică încearcă să se dumirească asupra suspiciunilor doctorului și continuă: “Ce să fure, domnule? Hârtia de la toaletă? -«Vezi că știi?»- a răspuns zâmbind doctorul, și într-adevăr am observat ulterior că fiecare lua tot ce se putea, inclusiv hârtia de toaletă!” Având în vedere dorința
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dilema_un_roman_pisalog_sau_un_inginer_norocos_.html [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
acest aspect al problemei. La un moment dat însă am auzit o întrebare pusă de o voce cunoscută și nu prea binevoitoare: -Cu tine ce este aici? Tănase unde e?! Am ridicat ochii în sus și abia atunci m-am dumirit: eram la mine la poartă și cea care întreba era mama.Dar nu înțelegeam de ce mă întreba pe mine de Tănase! Eu trebuia să am grijă de el ori el de mine? Dar n-am apucat să mă lămuresc că
AMINTIRI III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1495047141.html [Corola-blog/BlogPost/376853_a_378182]
-
să asculte de chemarea Mântuitorului care i-a săpat în inimă cuvintele: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze...” Și acum să nu vă închipuiți că o să vă dumiresc de ce un bărbat tânăr și destul de atrăgător, cu succese remarcabile în literatură, care nu era deloc ocolit de fete, ca să nu zic mai mult; de ce un astfel de om care a fost „educat” să urască popimea își lasă iubita în
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_ieromonah_savatie_bastovoi_p_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
văzând că noi nu cumpărăm de mâncare, a oprit autocarul la un popas, unde armencele vindeau niște turte de grâu, ne-a poftit să cumpărăm turte. Și chiar ne-a cumpărat ea, din banii ei, câteva turte. Până ne-am dumirit că n-o să fie masă organizată de dimineață, fiecare e pe cont propriu, Și-am cumpărat și mâncat turte de la armence - o bunătate. Lacul Sevan, aflat în zonă de munte, avea o mănăstire pe niște pajiști minunate, iar în vale
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1456132391.html [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
nici din ceaiul nostru, pentru că zice Jara ”face bine la stomac”.) Mi-a atras atenția niște frunzele mari pe care le-am mai zărit în câteva locuri și pe care nu le mai văzusem vreodată. Reușesc cu greu să mă dumiresc despre ce este vorba. Pricep doar că sunt frunzele unei plante, un soi de viță de vie, care se folosesc pentru a înfășura un amestec de var și fructul mărunțit al unui palmier, în germană i se spune Betelnuss (nu
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Lacrima_din_ocean_jurnal_de_helene_pflitsch_1359475178_9wi36.html [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
păstreze incognito-ul ... Un hâtru, spunea că “Sesam”- ul local este la ditamai vederea ... Cât o mai fi (cei care știu adevărul din instinct, “știu de ce”)!... Pentru cei mai mulți, numiți de “șmecheri” drept “prostime”, de ce i-ar mai interesa ca să se dumirească și mai ales cine s-o facă!? Pe capii vremelnici ai obștii, nici atât! Cineva spunea în derâdere, ceva între râsu-plânsu, c-am avea nevoie de ... gura păcătosului!? Ce-o fi însemnând asta? Piei, drace! Pușchea pe limbă!... (din vo. “Convorbiri
CÂTE CEVA DESPRE ACTIVITATEA EXTRAŞCOLARĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 by http://confluente.ro/Cate_ceva_despre_activitatea_extrascolara_.html [Corola-blog/BlogPost/360117_a_361446]
-
-i da cu ceva în cap, la urma-urmei, copila era cât se poate de binevoitoare, și o urmă. Ca să mai alunge, într-o oarecare măsură, senzația de nebunie care o cuprinsese se hotărî să ceară unele explicații, doar-doar se va dumiri unde se află: - Dar spune-mi dragă prietenă și stăpână, omul acela cu capul zdrobit de bunul duce, cine este? - Aa, acela-i nemernicul de zugrav al curții, cel care a schimonosit pe pânză chipul frumoasei noastre ducese, iar stăpânul
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
poate? întreabă politicianul întorcându-se râzând către asistență. - Fiindcă celelalte ni le-a sechestrat securitatea când ne-au arestat. - De ce? - Fiindcă erau verzi! au răspuns toți la unison. - Hai să mergem! a mârâit demnitarul posomorât din cale afară. Nu mă dumiresc, cine l-a îmbrăcat pe Moș Crăciun în culoarea roșie... Cred că a rămas de pe timpul când Moș Gerilă i-a ocupat vremelnic locul, când Moșul a fost deportat în Vorcuta de către Armaghedonii roșii ai stepelor. Corect este ca Moș
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
metru și jumătate, că a trebuit să-l zgâlțâim ca să se oprească din povestire, spre a-i dirija amintirile cu ajutorul întrebărilor precise: “Moșu’ Nică, de ce divizie, ori regiment ai aparținut? Și zi-ne niște localități de pe-acolo, ca să ne dumirim că povestești de la Don și nu din Munții Tatra, ori de la... Rovine!” Și moșul, bățos, ne-o întoarce cu oarece țâfnă: “D-apoi ce credeți dumneavoastră despre mine? Încă nu m-a atins damblaua, chiar dacă ar fi trebuit să se
EI AU SUPRAVIEŢUIT MĂCELULUI DE LA COTUL DONULUI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ei_au_supravietuit_macelului_de_la_cot_gheorghe_parlea_1353784472.html [Corola-blog/BlogPost/351342_a_352671]
-
a schimba realitatea de-s îmbrăcate-n haine pozitive, să dobândesc prin fericire calitatea unei trăiri puternice, active ? Un orizont cu bune sau cu rele îndeamnă azi, doar să le depășesc. Tiparul universurilor mele mă duc prin Timp, ca să mă dumiresc. Vreau să m-accept ce sunt, sau ce nu sunt, cu tot cât e, să mă împac cu sine. Câte întrebări mai stau sub păr cărunt, mă vor influența pe mine, pentru mine ? De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Introspecție / Dorel
INTROSPECȚIE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1495782295.html [Corola-blog/BlogPost/374458_a_375787]
-
aceste griji fiind luate în sarcină de către partid. Efectul nu a întârzâiat să apară. Oamenii, în marea lor majoritate, au început să se îndoiască de propriile lor convingeri abandonând educația copii lor, educație preluată în grija partidului. Când s-au dumirit asupra greșelii făcute, era mult prea târziu ; moralmente, copiii nu le mai aparțineau. Mare parte din ei și-au găsit liniștea văzând de câtă considerație se bucură în lume conducătorii lor, perechea prezidențială care, până atunci, în propria lor țară
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471693693.html [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
cu sclipiri argintii în ramurile sălciilor încărcate cu clopoței ireali de chiciură. Aproape de dâra șerpuită se distingeau două șleauri paralele cu luciri pe coame, semn că peste zi, după ninsoare se încumetaseră câteva sănii să treacă pe acolo. -Aha, se dumiri Tudorel. Merg pe urmele săniilor fără nici o grijă! Cum, fără grijă? Dacă săniile au mers numai până la târlele de la Cișmele? Ce târle, prostule? Ciobanii le-au părăsit de astă toamnă. Săniile astea s-au dus la târg la Turnu Măgurele
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
covoare de ceramică - Pe sus - o boltă verde, falnică - De-aur multe flori erau, și macii, Iară din argintul viu - copacii! Feciorii beți de feerie Gândeau că-i vreo împărăție!... N-avură timp nici să clipească, Nici vorbă să se dumirească.. Că fost-au prinși și duși pe dată Și-unde credeți c-au ajuns? La fată! Dar, lângă ea... ce pot să spun... O namilă de Căpcăun!!! Era stăpânu-atotputernic Și toți îl ascultau smerenic! Dădu poruncă, de pomi argintați, Să
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1443452181.html [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
înseamnă că are bani, îi șopti Michel lui John. - Și unde stă? - întrebă John. Vrem să evităm o eventuală întâlnire cu ea când ieșim în sat ca să culegem informațiile necesare pentru lucrarea noastră de doctorat. - Aaa, veți fi medici! - se dumirii Mitru Fieraru spre stupefacția celor patru tineri care abia se abținură să nu izbucnească în hohote de râs de ignoranța potcovarului. După plecarea acestuia cele două perechi trecură la planuri. - Să aflăm exact unde-i castelul, zise John Artistul. - Îi
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
am descoperit revelația desenului. Primii “pictați” au fost profesorii mei. Ei au fost și primii mei critici catalogând părerile lor artistico-pedagogice cu note de mijloc. Evident, m-am întrebat: am desenat eu prost sau caricatura mea îi deranjează ? M-am dumirit abia prin 1981 când am sărbătorit primul meu debut la revista URZICA. “Uraaa !!” - au exclamat și colegii mei birocrați. Dar, ura îi măcina. Debutul meu îl considerau un rebut și mă ocoleau pentru că acolo “băteam” - în ei și a lor
PROFIL DE AUTOR de LICĂ BARBU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Profil_de_autor_lica_barbu_1330365541.html [Corola-blog/BlogPost/342125_a_343454]
-
cele mai vechi dansuri populare românești cu rădăcini adânci în vremurile de demult, fiind legat de cultul Soarelui. În „Suferințele urmașilor”, Ion Lăncrănjan analizează microscopic acest joc magic, încărcat de energii oculte, care-l intrigă și exaltă în același timp. Dumirit de semnificația Călușului el spune:”jocul acesta nu e numai joc, e rugă și blestem, e un semn pe care îl dăm Soarelui că suntem aicea, pe pământurile noastre”. Putem fi mândri că acest dans magic, „Călușarii”, a fost inclus
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 by http://confluente.ro/Floarea_carbune_1401867026.html [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
Și uite-așa, ținându-se de mână, îmbujorați de ger, dar și de voioșie, traversau strada printre mașinile care înaintau anevoios prin zăpada care ajunsese la vreun lat de palmă. Prima ninsoare a prins drumarii iar nepregătiți. Până să se dumirească ei, a și înghețat primul strat, după ploaia care l-a înmuiat destul de bine. Acum, sub omăt, gheața își făcea de cap. Printre geamurile deschise ale automobilelor se auzeau înjurăturile deșucheate ale șoferilor și persiflări de genul: ,, Iarna nu-i
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Franturi_de_viata.html [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
numai radarul pineal, apendice rudimentar, fără să-mi revendice nimeni târâtul, că-i ascuns, ieșit din uzanță sau e zdreanță aruncată, mestecată de bena mașinii ce transportă gunoiul. Am găsit-o. E flacără intermitentă în funcție de întrerupător. O privesc, nu mă dumiresc, parcă am mai văzut-o undeva ori în alte timpuri, friguri îmi curentează spatele, am ajuns să nu-mi mai recunosc spusele, palmele, care-s roșii ca la hepatici? Port lumina aceasta cu mine de când mă știu, în rest am
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
toți purtăm cheia la gât sau o știm pusă de mama sub preșul de la intrarea în lume. Numai că, crescând, ne luăm cu joaca și umblăm la sipet seara, când ne mușcă șarpele lui Moș Ene. De aceea nu ne dumirim să alegem între lumina cea ferecată și luminația cea risipită ademenitor de cel care înșală ochiul. Ruginindu-ne cheia, nu mai putem deschide cu ea decât sipetul fetei babei. Referință Bibliografică: CARTEA / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CARTEA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_gheorghe_parlea_1332182981.html [Corola-blog/BlogPost/354639_a_355968]
-
amiabilă. Eu, de bună credință, am dat curs acestei invitații, destul de ciudate având în vedere ora târzie, fără să bănuiesc ce mi se pregătește. Abia după ce pârâtele m-au tras înăuntru forțat, trădându-și adevăratele intenții, vădit teroriste, m-am dumirit și am încercat o repliere pe stânga, unde se afla mama soacra. - Și din cauza acestei replieri soția dvs. a avut nevoie de zece zile de îngrijiri medicale ? întrebă judecătorul. Dezvoltați acest aspect, vă rog ! - Am spus că am încercat o
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1479664705.html [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
pat de ani buni, deoarece infirmiera îi anunțase că pleacă, având și ea o vârstă înaintată. Marietei, la început, nu-i venise să creadă cele auzite. După refuzul categoric, se dusese la ea în cameră. Nu apucase nici să se dumirească bine în privința sănătății mintale a fiică-sii, că aceasta intrase ca fulgerul și, fără nici o umbră de respect, îi spusese că erau doar două soluții: ori să plece la Galați, ori să meargă la un azil de lângă Buzău, căci apartamentul
CAPITOLUL 11 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1453012793.html [Corola-blog/BlogPost/373746_a_375075]
-
spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața unor întrebări al căror răspuns nu-l găsesc... - Bun! Și ce ai făcut? Mi-a venit amețeală, în primul rând. Apoi am retrăit toate amintirile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1431470720.html [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
buni, în casă, să vă omenim cum vom ști noi mai bine! Nea Ghiță amuțise. El care tot timpul era pus pe glume, acum se blocase. Ceva, ceva mirosise el cu nasul lui mare și încovoiat, dar nu se putea dumiri. Abia când intră în casă s-a deșteptat: matahala plângea și îl ținea în brațe pe nea Ion. Femeia l-a lăsat din mână pe fostul potcovar și acum îl săruta pe „doctoraș” de mai-mai să-l albească. - Să trăiești
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 by http://confluente.ro/Sa_traiesti_domn_doctor_george_safir_1361009676.html [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
volburat deasupra căpătâiului ce-i susținea ceafa, parcă speriate de indiscreția săvârșită, amăgindu-mă, făcându-mă să mă întreb dacă lacrimi am văzut, lacrimi să fi fost?! Din ochii aceștia uscați de febră și suferință amar de vreme?! M-am dumirit până la urmă... Erau lacrimile duioșiei... ale recunoștinței față de cei care îi trecuseră cu vederea neîmplinirile și îi toleraseră, bucurându-se alături de ea, reușitele! Și, după ce-și anulă închipuitele urme de lacrimi, reluă oarecum grăbită ceea ce începuse. M-am temut
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1434260875.html [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
aminte, o cămeșă bărbătească, ce se purta pe dedesubt, pe sub cojoacele de oaie sau paltoanele groase din postav negru sau maro închis, la petreceri cu vreme friguroasă. Așa arăta o cămeșă (fig.nr.4) și-mi întinse desenul să mă dumiresc. Am rămas uimit de ușurința cu care creiona și felul în care țesea din creion florile de pe așa-zisa pânză de in, ce o puteai observa pe hârtia pe care mi-o întinsese să văd: nu vreau să desenez prostii
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]