34 matches
-
Telefil Nu Știu alții cum sunt, dar eu", când văd câte-un crainic de televiziune, prezentând jurnalul, îmi vine să mă fac haiduc, să-mi iau durda în spinare și spre codri s-o apuc, să aștept la o intersecție de drumeaguri ogașenizate vârtos și să aplic legea vestului sălbatic în variantă chineză. Glumesc, desigur, pentru că ei, crainicii, sunt cei care mă înseninează în clipele negre de după
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
evident necanonizabile. Deci, cumva, fără reacție în fața contaminării. Se poate oare vorbi, în deplin paralelism, despre un joc la dublu între perechile Marlowe-Shakespeare și Iancu Văcărescu-Vasile Alecsandri pornind de la paragraful: "Cântec românesc e o prelucrare de doină haiducească, în spiritul Durdei lui N. Văcărescu și al Cântecului haiducesc de Alecsandri, cu note grandilocvente: românul e născut "a...supune" " Și cu fapte tot mărețe/ Lumii-ntregi a da povețe. Există și o "perlă", de care Alecsandri, bard și el, dar cu bun
Anxietatea diferenței by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8395_a_9720]
-
intra în coliziune cu Terra în 2036, un nou raport spune că nu sunt șanse ca devastatorul impact să se producă. Și dacă obiectul va trece aproape de pământ, va fi o oportunitate pentru oamenii de știință să-l studieze. Dan Durda, astronom la Institutul de Cercetare din Colorado, a declarat că, de fapt, Apophis se va afla cel mai aproape de pământ în anul 2029, când va fi la 18.300 de mile de Pământ. El a propus NASA să trimită un
Asteroidul Apophis nu va lovi Pământul în 2036. Un altul va trece pe lângă noi, miercuri () [Corola-journal/Journalistic/70687_a_72012]
-
a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu hohote moș Dumitru. De unde știi matale, moș Dumitre, că erau lilieci și nu ducă-se pe pustii? a întrebat înfricoșat Gheorghe Amnar. Doar liliecii stau ziua prin poduri, agățați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să mergem la gară, să descărcăm de-a dreptul în vagon... După ce au scăpat de încărcătură, au făcut cale întoarsă. La o bucată de cale, Mitruță s-a urcat în sanie. În scurt timp, însă, a sărit jos, cu o durdă ca aceea în mână. Uite aici, Ioane - i-a arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-o ruginit de când stă în pod? Și mai întâi, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman. „Mitrel abia mă așteaptă să-i pregătesc buhaiul. Că de! Îi băiat mare de-acum și merge cu uratul” - medita Mitruță, cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după sărbători... Și dacă ar fi băiat ar fi strașnic, pentru că o avem pe Ileana, care-i mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia Alecu Slobodă. „Oare cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
au mai jefuit și pe alții... Ce și-au zis dumnealor când te-au lovit cu baltagul? Gata! Pe aista l-am lăsat mort! De acum înainte știm cine urmează și acela va avea același sfârșit - a grăit Mitruță, cumpănind durda în mână. Costache, mai ai hârtia cu care ți-au plătit domnii când au fost ultima oară pe aici? O mai am. Iacătă-o. Uitați-vă aici. Hârtia asta are același semn, ca cele mai multe din care au fost găsite la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de tensiunea examenului care-l aștepta... În zori, s-a trezit, ca de obicei. În drum spre clinică, cu fiecare pas făcut, grija și teama pentru Întâlnirea de a doua zi urca tiptil pe șira spinării, ca un lotru cu durda sub braț... „Din fața unui răufăcător mai ai șansa să scapi, dar din atenția unei comisii de asemenea nivel nici pomeneală” - gândea Gruia.. „Spune-mi, prietene, de ce ești atât de timorat? Din discuția de alaltăieri cu profesorul mi-am dat seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori, să mă smurdă...! E primăvară și tânjesc Cu mina mea pliurdă, Cu tine
PRIMĂVARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366055_a_367384]
-
său, Alecu), platitudinea și abstracția expresiei mențin versurile la nivelul comun al liricii neoanacreontice din epocă, însă cu două excepții: o meditație spusă într-o curgere muzicală, cvasieminesciană [Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie] și Durda, de inspirație folclorică. Surprinde, în prima, substanța gravă și discreția tonului: „Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie,/ Și traiul mai dulce că poate să-mi fie,/Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
scumpă,/ Și ața ce-o trage n-aș vrea să se rumpă”. V. invocă, la dispariția totală a speranței, stingerea simțirii și trecerea în marea liniște a neantului, deși se simte încolțit de „rea soartă” până și în imperiul morții. Durda figura în manuscrisele Văcăreștilor printre pagini aparținând lui Ienăchiță și Alecu. În alt manuscris era trecut ca autor Nicolae, încât paternitatea textului a fost pusă la îndoială. Inspirația haiducească a cântecului poate uimi în contextul liricii sale, de obicei erotică
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
stinsă... În acea seară, lotrul nu s-a trezit din vedeniile nebune decât atunci când a ajuns la bordeiul lui... A ațipit abia către ziuă. La primul licăr de lumină, l-a trezit galopul unui cal... Și-a pus pistoalele și durda la îndemână... După câteva clipe, galopul s-a oprit. Nu a trecut multă vreme și a auzit chemarea știută: un strigăt de pitpalac. Asta însemna că este feciorul hangiului. A ieșit. Din spatele tufanilor care mascau intrarea în bordei, a ieșit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu lună plină. După primul cântat al cocoșilor, ceata se afla deja la ultimul cot al drumului. Asta ar fi însemnat cam un galop bun de cal până la han. ― Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Huruitul convoiului a umplut codrul încărcat de rouă... Iată și trăsura cu negustori. Vine în trap întins. La mică distanță, vreo cinci harabale scârțâie sub greutatea poverii. Dintr-un salt, lotrii sunt în mijlocul drumului! Unul înșfacă frâiele cailor trăsurii, ridicând durda la vedere. Caii se opresc sforăind amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un țol peste el... Au ieșit cu repeziciune și au pornit către han. Fără a se fi dumirit ce s-a întâmplat cu adevărat, hangița îl urma în tăcere. Abia se ținea de lotrul care, cu pistoalele în chimir și durda în mână, călca apăsat, fără să scoată o vorbă. Abia când au ajuns în bucătăria hanului, a vorbit: ― Dormi liniștită. Dacă el te întreabă unde ai fost astă noapte, îi spui că ai stat mai mult în grajd, fiindcă iapa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am în mână ca pe o păpușă. Va face ce am să-i spun eu!” - gândea lotrul, așezându-și pistoalele și durda la îndemână. Nu după multă vreme, hangiul a deschis ochii. Cerceta cu surprindere încăperea străină... I-a scos călușul din gură. L-a dezlegat și l-a așezat pe un butuc care ținea loc de scaun. ― Ei? Ce cauți la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu glaja de afinată. ― Cu aceste gânduri în minte, și-a cercetat pistoalele, să vadă dacă pe întuneric, cu teama în spate și durerea din braț, le-a încărcat bine. Le-a înfipt apoi în chimir. Pe urmă a luat durda, a încărcat-o cum se cuvine și, cu ea în mână, a ieșit... Din spatele tufarilor a cercetat în toate părțile, să vadă dacă nu-i nimeni pe aproape... A simțit frigul de afară. „Asta înseamnă că am pierdut sânge mult
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fiecare pas se oprea, să asculte și să se orienteze. Nu a trecut multă vreme până să se împiedice de fantoma căzută cu fața în jos și acoperită de ninsoarea neostoită... A stat întâi să asculte... Țipenie. Și-a rezemat durda de un copac și cu mâna sănătoasă l-a întors pe individul căzut cu fața în sus... „Ptiu! Om lipsit de judecată! Ai vrut să te răzbuni pe mine! Păi, dacă aista ți-o fost gândul, de ce nu ai stat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește încurajator. Poate că privirea mea întrebătoare îl face să-mi spună: --Nu te-am oprit să te jefuiesc, boierule. Să ne așezăm la umbra acestui stejar și să povestim - mi-a vorbit, punându-și durda alături. --Parcă te-aș cunoaște de undeva, drumețule - mi-am dat eu cu părerea, stăpânit de oarecare teamă încă. --S-ar putea să ai dreptate, boierule. Ba cred chiar că am mai hălăduit noi împreună prin multe locuri... --Spune-mi de unde să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ca să văd dacă ai să-ți dai seama cu cine ai a face... Și dacă mi-am dezvăluit identitatea, să nu-ți ridici nasul mai sus decât îi este locul, că cu mine ți-ai pus în cârd! Uite colo... durda! Privesc la el cum abia își stăpânește râsul... --Așa spune, mehenghi bătrân! Acum parcă mai vii de-acasă. Și dacă îi cum spui, atunci hai s-o luăm hai-hui pe ulițele cele vechi ale bătrânei cetăți... --Și pe unde ai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să-ți vezi de ale tale, iar eu cu durda asta oi sta de veghe! - a sfârșit vorba “lotrul”, întinzându-mi mâna. I-am răspuns cu același gest. --Din această clipă vom merge pas la pas, fără să călcăm de două ori în același loc, pentru a vedea cum au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cocoțată colo între pernele butcii cu un cârd de pierde-vară în jurul ei pot să-mi ație calea? Nu știi vorba? Ochii văd... inima cere... --Dacă n-aș ști sigur că șăguiești, ți-aș găsi repede leacul! - mi-a arătat el durda râzând. O fărâmă de nour iscată de cine știe unde a acoperit soarele, iar umbra se târa ca o părere peste marginea pădurii. Am privit spre soare. Când mi-am coborât ochii către locul unde ședea “lotrul”, am găsit doar iarba tologită
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o glumă: Care... creangă-i... boț de humă? A mâncat și caș și urdă, Pe la stânile din munți. După ce-a jucat la nunți Și-a bătut războaie mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă Și a coborât în Deltă. Ce vă spun, să țineți minte: Șade în strâmtoarea gurii Ca o pasăre în cușcă; Când e slobodă, ori mușcă, Ori te mângâie-n cuvinte - Solul dragostei și-al urii
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Este unul dintre fondatorii "bibliotecei țărei" și a "societăței pentru cultura și literatura poporului român din Bucovina". A fost înmormîntat în mormântul familiei la Șipeniț. [17 septembrie 1876] ARHEOLOGIC În împrejurimile mănăstirei Putna s-a aflat un paloș și o durdă din secolul al XIII-lea, adică anterioare descălecărei lui Dragoș Vodă. În biserica catedrală din Pșemisl (oraș între Liov și Cracovia) s-a aflat o icoană cu următoarea inscripție romînă: "mai 7228/1730 Io Ilieș Vodă (? ) am făcut această sfântă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]