2,454 matches
-
din 25 august 2005). Deși eram oarecum obișnuiți cu un asemenea gen de scriere pe care îl practicați cu fervoare de mai mulți ani, spre deliciul galeriei probabil, pamfletul (chiar asta este!) despre ,falsa elită" postmodernă ne-a consternat prin duritatea și neadevărul tezelor pe care le conțin. Scrieți cu ură și nepăsare față de sensul greu al cuvintelor: Regretăm că în cadrul atât de neapăratei republici literare basarabene s-a format o republică separatistă, numită postmodernistă, la fel de milităroasă și obstrucționistă ca cea
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
dărîmat moara!, Omul invizibil sau O amintire sînt adevărate bucăți în proză -, în timp ce Baroane!, care dă și titlul volumului, este un pamflet de asumată tradiție argheziană. Poate fi ușor patetic, și chiar înduioșător naiv, cinic dar și virulent, de o duritate nebănuită care îți dă fiori (într-o lume perfectă, pamfletul mai sus amintit l-ar fi convins pe subiect să moară de rușine și să renunțe definitiv la politică), poate fi rece, dar și sentimental, echilibrat și prevăzător dar și
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
acest film, considerând-o cea mai bună actriță contemporană... eu zic că are destul de multă dreptate... am văzut-o și în the Reader...și chiar joacă al naibii de bine...foarte real și în același timp derutant de expresiv... și are o duritate a zâmbetului care pe mine mă uimește tot timpul când o văd jucând...mi se pare că nu are nimic din cosmeticizarea pe care o au actrițele care sunt și frumoase, dar fără a interpreta așa de bine un rol
11 ans après by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82768_a_84093]
-
vreo urma de simpatie. În traduceri, păcatul mi se pare capital. Un bun traducător știe foarte bine cât de dur sună un cuvant sau altul în limba originală și firesc este să traducă intenția scriitorului, folosind un cuvânt de o duritate similară. Cand «cunt» sau «Schotze» sau «chatte» sunt traduse prin «fofoloanca», pe mine mă umflă râsul, chiar dacă, să zicem, contextul se dorește melodramatic. Pe undeva, îi bănuiesc pe traducători că folosesc aceste cuvinte anacronice pe post de obscenități absorbante: când
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
istoria lui. Interesant e că mulți dintre aceia care reiau povestea au în vizor un singur personaj: Dulea, omul care a fost principalul sabotor al dicționarului... Aura de personaj a marelui critic clujean este o certitudine. Comportamentul său la catedră, duritatea sa și alte anecdote de felul acesta nu ar fi fost de ajuns pentru condiția de personaj. Zaciu este printre cei care au incriminat plagiatul lui Eugen Barbu, o lovitură incredibilă aplicată "tătucului" Săptămînii. Bineînțeles că după aceea revista cu
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
de mai multe perspective auctoriale, relativizează gradul de cunoaștere al fiecăreia dintre ele, e autoreferențial din belșug, însă toate aceste procedee sunt "fumate" de mult, cel puțin în varianta clasică, de manual, aplicată de Dorin Spineanu aici. Prozaismul și blazarea, duritatea și scârba sănătoasă de mizeriile acestei lumi și de condiția de scriitor, înțelegem că totuna cu cea de curvă, sunt substanța păstoasă a primelor două proze, din care una e un fel de parabolă a creației, gen "daimonul lui Dorin
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
umană, și la El se ajunge pe cale instituțională, ca la Ministru. Judecați cum doriți aceste lucruri. Cert e ca romanul lui Boll, scris intr-o formulă neorealistă, modernă, trecută prin experiențele literaturii absurdului si ale existențialismului, lăsând uneori impresia de duritate si cinism, dar rotund, închegat, e solid estetic, și rezistă chiar dacă lumea pe care o expune, o Germanie postbelică dezorientată, nu mai e cea de azi. Heinrich Boll - Opiniile unui clovn, Ed. Dacia, 1998, pag. 206
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate întinzîndu-se pe foarte multe pagini și camuflînd, de multe ori, duritatea poveștilor în sine. Efectul este extraordinar: o viață tumultuoasă relatată lin, echilibrată perfect, transformată în destin. Autoarea nu are îndoieli asupra sa, ci dorește ca multele povești adunate într-o viață să fie strînse sub umbrela unui set de carcteristici
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
nu îi mai ține împreună "decît" acel copil dependent... O mamă, costumieră de teatru, șomeră, cu bască retro și gesturi teatrale, hotărîtă să "tragă" de copil, să-l antreneze pentru și întru "normalitate" (Victoria Cociaș, uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă, din altă piesă). Un tată polițist de cartier, care lucrează numai noaptea, ca ziua să stea cu copilul, un personaj din care Dorel Vișan construiește, cu naturalețea-i inconfundabilă, un om cu temperament dublu, dacă se
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
Mircea Mihăieș Doar duritatea blocajului la mantinelă, într-un meci de hockey Steaua - Miercurea Ciuc poate fi comparată cu plesnirea scurtă, peste lăbuțe, aplicată de Iliescu lui Năstase. După întâlnirea de la Cotroceni de la mijlocul lui noiembrie va fi greu să mai vorbim de unitatea monolitică
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
pustiului. Prozele datează din anii '70 (una singură e din '81-'84) cînd Florența Albu scria o literatură confesivă, la limita dintre poezie și jurnal; în aceste pagini se pot regăsi atît suflul liric al poetei, cît și obiectivitatea, directețea, duritatea diaristei din Zidul martor. Textele narative ne arată, mai mult decît a făcut-o poezia, o ființă fragilă, căutînd ca un Pagurus (cum o numește un personaj) o cochilie în care să se ascundă și care să o poată proteja
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
principiul modernist al impersonalizării actului creator. Nicolae Coande vădește o substanță individualizantă sfidătoare, împinsă pînă-n marginile sale cele mai inconfortabile care nu sînt ale unei poze, ci ale unui fel de-a fi. E o confesiune amară pînă la o duritate formal dar și moral extremă. Tandrețea se răstoarnă pe reversul său care-i definește fața în negativ, însă n-o suprimă, ci o încarcă de-o sumbră energie. Energia aparent molatică, pătrunsă de lehamite, însă în esență teribilă, a dezamăgirii
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
pe alt ton. Or, hiba principală a spectacolului orădean e tocmai aceea că la nivel ideatic și vizual se află în flagrantă contradicție cu textul shakespearian. Grația cristalin-duioasă ce individualizează piesa a fost sacrificată în favoarea unor tonuri violente, a unei durități ce se reclamă a fi specifică lumii de azi. Acțiunea a fost transmutată într-o zonă periferică a unui mare oraș (parcă am fi undeva prin Giulești ori în spatele Casei Presei), iar spectacolul e intens asezonat cu o muzică zgomotoasă
Violent și urât by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14117_a_15442]
-
n-am să i-o uit multă vreme: tipul matroanei-buldozer, care nu vorbește, ci dă sentințe. Recitând diverse propoziții anapoda, din gura ei țâșneau flăcările indignării și pucioasa blestemului. Totul, de la mâinile dolofane la trăsăturile cioplite sumar ale feței, emana duritate, intoleranță și ură. Excelent aleasă de superiori pentru a-i reprezenta în treburile murdare ale politicii, chipul peremistei îți sugera că e mai bine să taci, pentru că s-ar putea s-o și încasezi. Posesoarea unei voci tunătoare, ea nu
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
cinegetic: „Cum stelele s-au urcat pe cer, nu știu,/ dar Luna zău, aș pune-o într-un cuier/ să nu se mai miște tradițional/ și aș descărca într-însa o carabină Manlicher” (Puțin alcool). Un melanj de suavități și durități divulgă procesul în curs, de disoluție a stării benefice a lumii, de tranziție a ei spre demonie, antitezele indicînd dezumanizarea ce sta să se dezlănțuie: „Nici mîna mea n-a găsit sînii acelei prințese/ afară de mușchi lin pe stîncă;/ poate
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
o lume a deraierilor (de altfel strălucește în limitele autoimpuse ale formelor fixe), cu plăcerea rimei și a ritmului armonioase, într-o lume dizarmonică, a pasiunilor ușor desuete și a vocabularului bine temperat într-o literatură tot mai atrasă de durități lexicale gratuite. Toate acestea vin pe linia ludicilor noștri Dimov-Brumaru-Foarță. Dar acest trubadur este un om ca oricare altul și - fără să știu dacă a citit cartea lui H-R. și fără să doresc redeschiderea unei polemici plină de pasionalitate - acest
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
indenegabile merite, a fost un ins suficient de alunecos între oportunisme: „Emisiunea (sa) avea un prestigiu ieșit din comun și pentru că în spațiul ei nu încăpea nici cel mai mic coeficient de propagandă sau de politic”. Oare? După cum ne miră duritatea cu care e tratat nu altcineva decît... Blaga: „Spațiul mioritic al lui Blaga... mi s-a părut sălciu, edulcorat, metaforizant, astfel încît am dus ostentativ cartea la anticariat și n-am mai încercat s-o reiau nici pînă în ziua
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
mai sus este, desigur, firească și definește exact atribuțiunile unui regizor. Uneori, însă, și la Casandra, și în altă parte, sînt neglijate. Din motive diferite. De aceea mă simt obligată, într-un fel, să le pomenesc prezența. M-a impresionat duritatea poveștii păstrată în spectacol, traumele cu care este încărcat destinul unei fete din copilărie de la violul tatălui, pînă la exercițiul prostituției din adolescență. În urma unei relații cu un tip obsedat și impunător al exclusivității, ajunge în pușcărie, acolo unde o
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
venit în număr atât de mare spre mine pentru a dobândi secretele interpretării mozartiene la cel mai înalt nivel. În numele acelei exigențe absolute față de voce, de cânt, de legato, de sensul cuvântului și al frazei muzicale, putea fi de o duritate extremă. Înainte de a face muzică împreună de la 7 la 9 seara, vorbisem la telefon timp de peste o oră, vrute și nevrute, într-o palpitantă conversație, mai ales pe tema formidabilei mărturii despre propria viață și despre realitățile de dincolo de Cortina de Fier
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
a reunit ideatic pe criticii de la G.C.L.R., iar de aici la strînse relații de amiciție, a fost spiritul galic, pe fondul unor temperamente profund diferite, Vladimir Streinu fiind un dur cu accente tandre, Șerban Cioculescu un tandru cu accente de duritate, iar Pompiliu Constantinescu un pasional cu mască senină cînd, în tipare fiziologice, primul un longilin mai fragil la agresiunile ambientului decît lăsau să se vadă aparențele, cel de-al doilea, cîștigînd pariul longevității, tipic cerebral, de constituție nervoasă, iar Pompiliu
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
teoretician famelic, să strâmb de nas înaintea iahniei și să contemplu nudul blond sau brun cu grimase mistice." Mă tem însă ca nu cumva folosirea cuvântului "moralist" să-mi fie răstălmăcită într-un sens nedorit. Dincolo de intransigență și pe alocuri duritate (pamfletară), Andrei Pleșu nu dă, totuși, lecții deschise și explicite, nu are pretenția vanitoasă a pertinenței absolute, în fine, tonul lui nu pretinde obediență oarbă. Cei care au urechi de auzit, însă, vor asculta. În discursul lui, deseori dramatic (în
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
rostul scrisului și al scriitorului în lumea în care și el curând va intra. Părinții îl îngrijesc atât cât sunt în stare și cât se pricep. Dascălii îl ocrotesc atât cât pot. Lumea de dincolo de poarta școlii îl primește cu duritatea câinoșeniei ei. Nu-l poți întări în greul ce-l așteaptă decât vorbindu-i despre adevăr. Despre drumul tău spre adevăr. Despre adevărul pe care l-ai adus Lumii. Câțiva școlari inteligenți din Măcin m-au încurajat, pentru prima dată
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
cu lama cuțitului. Corul antic este aici corul unei așezări din Maramureș. Acolo unde există o puritate a relațiilor, unde mai există norme dar și legi nescrise, unde se aud vocile autorităților recunoscute, unde regăsim un soi de asprime, de duritate, dar și tînguirea aiuritoarea a iubirii, fragilitatea sentimentelor, verbalizarea lor prin cîntec. Acolo, în structura clar definită a comunității unui sat, Corul însumează toată structura eterogenă � cerșetorii, proștii și neajutorații satului, oportuniștii, lingușitorii, cei drepți, trădătorii. Corul este și protagonist
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
cinic, infinit de cinic strecurat în relație și în discursul de la vernisaj, în expozeul de licență. Trebuie să mergeți și să vedeți acest spectacol, pentru toate motivele, pentru punerea în scenă, pentru detalii, pentru scenografie, pentru cei patru actori, pentru duritatea poveștii, a felului de a înțelege să faci, uneori, artă, pentru traducerea bună, teatrală a piesei lui Neil LaBute. Pentru ca să vedeți, și de pe alte poziții, cum e cu cinismul, cu iubirea, cu înșelăciunea și compromisul, cu plătitul polițelor și tranșatul
Un verronica dcronica dnisaj. Metamorfoze by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12455_a_13780]
-
aparatului represiv) care intenționează să controleze gîndurile și comportamentul cetățenilor-azilanți, apropie Cămașa de forță de romanul lui Ken Kessey, Zbor deasupra unui cuib de cuci. Firește, Leonard Oprea își adaptează parabola la specificul perioadei "anilor lumină". El descrie cu o duritate extremă realitățile din ultimii ani ai puterii lui Nicolae Ceaușescu, în care viața devenise un coșmar pentru milioane de români. Iată, spre exemplificare, "romantismul" unei scene de amor dintr-o vreme pe care, din fericire, am început să o uităm
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]