20 matches
-
s-au întors acasă. Săndel mezinul, a venit mai devreme cu vacile de la păscut, atât Rujana și Joiana, cu tot cu vițeii lor au fost alungate de streche și băiatul nu le-a mai putut stăpâni să pască pe imaș. Se auzi duruitul unei căruțe ce suia la deal și Maria, când privi spre poartă, spre marea ei bucurie, recunoscu rudele apropiate de la Armășoaia și Cursești. Le deschise poarta și din căruță coborâră Toader Axinte și Toader Gâza cu soțiile lor Tinca și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o închidă, năvăli deodată, din adâncurile casei, țăcănitul susținut al mașinii de cusut, manevrată demențial, dând impresia unui tren care, dintr-o clipă în alta, avea să sară de pe șine. Credeam că madam Segal s-a culcat." "Tocmai se culcase..." Duruitul continua și mai tare, înspăimântător, avansând spre demențial. Locotenentul făcu un pas spre ușă. Zgomotul încetă brusc. După o clipă, madam Segal, în cămașă de noapte, cu privirea rătăcită, apăru în prag. "Trebuie că am visat", spuse ea și, făcând
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
face nimic. Se culcă în patul înalt și moale, în camera ceea unde candela arunca un sâmbure discret de lumină abia zărit și adormi. Târziu în noapte scârțâitul repetat al roabei de afară, se amplifică și se transformă într-un duruit aspru și amenințător de șenile, cineva parcă strigă speriat „Vine buldozerul!”, sunetul devenea din ce în ca mai puternic și parcă se îndrepta direct spre el, căută să se smulgă din locul unde stătea, dar legături invizibile îl țintuiau acolo
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
încât chiar dacă noi, ferească-ne Allah, vom pleca vreodată de aici, ei se vor lepăda cu mare durere de toate acestea. Poetul își continuă mult timp vorba. Deși avea un glas puternic și deslușit, Tuz Okcean îl urmărea cu greu. Duruitul daulelor era asurzitor. Fețele dervișilor păreau, în lumina lunii, când albe, când albăstrii. De jur-împrejur, oștenii, fermecați de spectacol, băteau din palme în ritmul daulei și, strigând „uh", „uh", însoțeau urletele dansatorilor. Unii dintre derviși se rostogoleau la pâmânt și
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]
-
ei, cu toate că la 1829 Balzac abia începuse să fie cunoscut; e vorba de un balzacianism intuitiv, care spune mult despre scriitorul român: "De abia înserase, ulițile era însă pustii. Din cînd în cînd și foarte rar se auzea pe pod duruitul unei caleșce, în care era vreun boier ce se ducea la o partidă de cărți, sau un fiacru ce trecea ca săgeata și lăsa să se zărească niște bonete femeiești. Nici un pedestru nu era pe uliți, afară de fanaragiii care striga
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
ce se petrecea în capul său sau ce s-ar fi putut petrece să nu fie prea mare distanță dar la o înălțime apreciabilă era ceea ce trebuia probabil să fie exact acolo exact în momentul acela un murmur ca un duruit natural ai fi zis că are loc chiar un fenomen atmosferic prin aer o adiere străină ca beția tutunului. Mort să cînți și vesel într-un cub mă observ în oglindă cum cînt. figura asta azi mă inspiră mai mult
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
burgundă. Trecând prin fața lor, hunii și-ar fi expus partea neapărată de scut și astfel ar fi fost mai vulnerabili. Acesta era întregul plan de bătaie. Nu aveau acum decât să aștepte. Așteptarea nu fu lungă, căci foarte curând un duruit sumbru începu să răsune prin toată valea; puțin după aceea, primii cavaleri barbari își făcură apariția la cotitura drumului. 27 O tăcere apăsătoare se lăsase în vale. Barbarilor nu le trebui prea mult să părăsească drumul și să se răsfire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă ziua se apropia de sfârșit, iar vremea era în schimbare: vântul bătea tot mai tare, iar pe cer, spre apus, se ridicau repede nori imenși plumburii, străpunși și luminați din când în când de fulgere șerpuitoare. în depărtare răsuna duruitul tunetului: glasul unei puteri divine și necunoscute, a cărei forță el o cunoștea bine și de care avea motive temeinice să se teamă. Astfel că îi îndemna fără încetare pe capii centuriilor să grăbească trecerea oamenilor lor, iar Mandzuk făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul îndepărtat al bătăliei: un fel de duruit înăbușit, ce părea să urmărească mingan-ul împreună cu furtuna. Oamenii își ținură caii și începură să ciulească urechile și să se întrebe unii pe alții din priviri. Balamber și Mandzuk, alarmați, se duseseră deja spre marginea drumului și scrutau peste câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de dădacă, du-te s-o cauți acolo. — Haide! Numai până la pod! insistă ea, apucând de hățuri. Balamber era pe punctul de a accepta, când auzi în spate duruitul înăbușit al unui galop prin câmpie. întorcându-se, îi văzu înaintând rapid în direcția sa, în linie, pe toți călăreți care până în momentul acela merseseră pe lângă trupele hiung-nu. Strângeau în brațe scuturile, aveau în mâini săbii și javeline și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
semnul dinților săi pe fața soției mele, femeia asta care nu mă lăsa să mă apropii de ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu chipiu, Încliftat cu centură și cu pistolul la brâu, contur nesigur presărat În semiîntuneric, dispărând din cadrul ușii. „Pa, servus! Și fă o ciorbă de miel... Știi tu!” Bocăne repezit cizmele pe scările de lemn. „Trăiți!”, apoi portiera trântită și duruitul mașinii stingându-se În dimineață. „Urziceleee! Urziceleee!”... Tăcerea. Precupeața s-a Îndepărtat, s-a stins ecoul strigătelor ei, după aceea tramvaie, birje, sforăituri de cai, forfotă de oameni sculați cu noaptea În cap... căci mai multe legume și zarzavaturi Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poată și el profita, în definitiv de multe ori își folosea mașina pentru bunul mers al fermei. Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai insistent, niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Căpitanul Marinescu de pe submarinul sovietic și-a făcut datoria, măcelărind douăzeci de mii de nevinovați. Deci, pentru oribila hecatombă, se aștepta ca Tătucul de la Kremlin să-l recompenseze, atârnându-i pe piept decorații și în trâmbițări de goarnă și în duruit de darabană, să-l proclame Erou al Uniunii Sovietice. Însă Tătucul și ceilalți comandanți l-au uitat. Ori s-au prefăcut că l-au uitat! Nu l-au mai făcut pe Marinescov nici un fel de erou: l-au lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
taman atunci pavajul din pietre lustruite și lăcuite de râu întins sub tălpile lor, o dată se bulbucă și se cutremură. Dar nu îndeajuns de înspăimîntător. Sau exagerat. Nu mai puternic decât clănțănitul în gol al unui dulău mânios. Ori decât duruitul unei tarabe de lemn răsturnată pe o stradă liniștită. Și abia atunci aproape întreaga gloată alăturată acolo putu observa cum, concomitent cu vuietul și cu zguduitura, dintre picioarele metalice și sudate, două câte două, printr-o tălpică, ale patului Sinistratului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În spatele ghișeului portarului, i-am urmărit cu privirea o vreme pe chelnerii care se Învîrteau prin barul În aer liber și pe Îngrijitorii care măturau terenurile de tenis pustii. Tastam aiurea la computer, tot adăugînd profituri imaginare, cînd am auzit duruitul unui motor de Porsche. CÎnd am ajuns la ușile de sticlă, Bobby Crawford traversa parcarea. A urcat apoi sprinten treptele, săltînd pe picioarele sale puternice ca un acrobat pe trambulină și salutîndu-mă cu brațul ridicat. Purta șapca neagră de baseball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de oboseală, arme ce atârnau de curele ori erau târâte prin țărână. Alergaseră patru kilometri cu tancurile dușmane pe urmele lor, și, sub soarele care calcina drumul, se mișcau cu cea mai mare Încetineală, aproape fantomatici, fără alt zgomot decât duruitul surd al exploziilor din depărtare și târșâitul pașilor lor prin glod. Olvido n-a făcut nici o fotografie (aproape niciodată nu fotografia persoane, ci doar lucruri), dar, trecând pe lângă ei, Faulques s-a decis să fixeze pe peliculă acea imagine a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gesturi pe care situația, lumina roșiatică ciudată le făceau nemăsurat de lente, aproape artificiale. Din vreme În vreme, sufla zefirul dinspre nord-vest, o briză de coastă care aducea un miros intens de ars și un vuiet surd și sincopat, asemenea duruitului timbalelor ori al tunetului, care se prelungea monoton. Faulques și Olvido luau micul dejun cu cafea și pâine prăjită, privind coloanele de fum negru care urcau vertical din vechea Ragusa. Se trezise Într-o noapte și n-o găsise alături
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă de senin limpede se deschise spre adâncimile umbrelor albastre, și o stea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]