270 matches
-
cărămidă, privirea mea de oțel, Sufletul, sufletul de gelatină. Cărțile sunt covoare, vorbele vaze emailate, Carnea mea e de plastic, oasele de titan, Sufletul, sufletul de gelatină. Hainele-s eprubete, cărțile, fluturi de noapte, Inima mea e din cauciuc și ebonită, unghiile Din aur și argint, sufletul de gelatină. Telefonul e un păianjen, televizorul o broască țestoasă, Fruntea mea e de porțelan, ochii de mercur, Casa mea e din cărămidă, cărămidă adevărată, Sufletul, sufletul de gelatină. Casa de peste drum A cui
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt la fel de enigmatic: Sons. Erau anii când la radio se cânta "Toată ziua-n ascensor,/ Ori mă sui, ori mă cobor,/ Sunt un bun conducător,/ Sus, jos și iar sus." Sus, jos; sus
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
avea alt "mobilier" decât o masă și un scaun. Pe masă: sârme și sârmulițe, șurubelnițe și șuruburi, cabluri și clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
mal?... Nu, bă, Gore, nu e regulamentar, a răspuns el răstit, îngroșându-și glasul, ca să sublinieze că e șef. Raportăm superiorului. Drept care a pus mâna pe telefonul de campanie, de-ăla cu manivelă, antediluvian, a-nvârtit cu convingere de mânerul din ebonită și a răcnit în microfon Să trăiți toarășe comandant, raportez. Și a raportat. Și curând și-a făcut apariția toarășu comandant. Avea ochi gri, un gri-argintiu lichid, pupilele lui semănau cu două grămăjoare de mercur care, în mod ciudat, se
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
procesul definit de Cavell drept „reîntoarcerea la firesc”. Sebastian Kluge, de la Freie Universität Berlin, a analizat povestirea Unordnung und frühes Leid ( Dezordine și suferință timpurie), scrisă de Thomas Mann în 1925, prin prisma influenței exercitate în epocă de discurile de ebonită conținând muzica de dans la modă. Sobrul literator german avea în colecția sa personală și discuri de jazz, a căror audiere pare a fi influențat textul în speță. Acesta din urmă etalează o scriitură mult mai puțin formalizată decât a
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
sărbătoare după moda anului 1939 deschid ușa și intră pe rînd în dormitor. Merg cu pași rigizi, solemni, acompaniați de o muzică ce abia se aude dintr-o odaie învecinată, unul din concertele lui Corelli imprimat pe o placă de ebonită pusă la un gramofon cu pîlnie; His Master's Voice. Primul care intră e Colonelul Arghir, în ținută de militar, la braț cu soția lui Teodora. Sînt urmați de Ana, frumoasa fecioară ce poartă o pelerină albă cu cruce roșie
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Ținea rubrici întregi, săptămînal (el a reintrodus în presa postbelică rubrica de bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
rezultate benefice. În copilărie, după 1950, tata încă mai era proprietarul unui dulăpior frumos lăcuit care conținea la nivelul superior, un patefon. Un cui special înfipt într-o măciulie de oțel trebuia așezat cu grijă în șanțurile unui disc de ebonită. Când discul începea să se învârtă, cuiul transmitea vibrațiile în măciulie, care se transformau în impulsuri electrice și mai departe în sunete prin difuzor. Pe o față de disc erau înregistrate cam 5-7 minute de muzică și pocnituri. Simfonia a 9
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
În mine, liniștea Împărțită În secunde de bătaia pendulei care se lăsa peste noi când Îmi masai spatele. Îmi amintesc, Édouard, mișcarea lină cu care așezai 157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că acum ar trebui să trecem la ale noastre, să facem odată rapoartele alea, să vedem cum o îmbrobodim cu daunele materiale, popune. Uite că în sfîrșit am găsit ce căutam, zice Roja dînd la iveală un stilou gros de ebonită, cu capac negru, puneți vă capul la contribuție că nu avem prea mult timp. Vreau să aud părerea fiecăruia despre ce s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ea și portretul. Se dă jos din pat, inspectează holul, bucătăria, cele două băi și terasa, dar Își dă seama că e singur. Încearcă ușa de la intrare care a rămas descuiată după plecarea ei. Se Îndreaptă spre telfonul alb din ebonită, formează numărul poliției, dar nu apucă să-l ducă până la capăt: la ultimul zero, cade secerat de un stop cardiac. Douăzeci și patru -Măi vagabondule , vocea polițistului cade ca un trăznet, răscolindu-i simțurile. Puah, ce dracu faci, În Întunericul ăsta? Stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot, tot. Venea acum, stăpână pe ea, cu tactul ei de codoașă bătrână, să încerce să aplaneze conflictul dintre ea și Ovidiu, să-i dea o altă coloratură. Poate el o aștepta în mașină bătând nervos cu degetele darabana pe ebonita neagră a volanului. Sidonia s-ar așeza în fotoliu oftând cu o mimică amară, chinuită, își va legăna capul a jale și va repeta: Cum de-a fost posibil, măi copii, cu de-a fost posibil? N-am să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea de pe planeta Crypton. Nu vă supărați, zise un om mânjit de cărbune, răsărit pe jumătate din pământ cu lanterna aprinsă pe cascheta de ebonită. Aici e Brăila? Paznicul schimbă o privire cu pilotul și răspunse: Dar de unde vii mătăluță? Din Galapagos, GPS-ul mi-a arătat locația unde s-a prăbușit unul de-ai noștri, din cer. Eu sunt! spuse vesel pilotul. Mă iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin mai mică decât volanul unui autoturism, și cu ambele mâini, după ce privi manometrul cu acul la zero, împinse o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că acum ar trebui să trecem la ale noastre, să facem odată rapoartele alea, să vedem cum o îmbrobodim cu daunele materiale, popune. Uite că în sfîrșit am găsit ce căutam, zice Roja dînd la iveală un stilou gros de ebonită, cu capac negru, puneți vă capul la contribuție că nu avem prea mult timp. Vreau să aud părerea fiecăruia despre ce s-a petrecut în noaptea asta aici. La urmă o să încropesc și eu un raport pe care o să-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
miraculoasă întoarcere concretă în timp. Nu se poate. Atunci câte direcții de surpriză are viața? - „M-am plimbat prin grădină, doamnă Pavel” - „Cam mult, cam mult” ar fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
CÎnd ajunge la sertarul cel mai de jos, subsolul, cum Îl numește ea, simte că turbează. Acolo guvernează dezordinea perfectă a domnului D. Așa-zisele lui scule de care nu s-a mai atins de ani de zile. Prize de ebonită crăpate, cu șuruburile lipsă, papiote de liță, sfori de diferite dimensiuni Încurcate În pînzele de bonfaier, pile ruginite de tăiat fiole, un clește vechi, moștenire de familie, dopuri, cuie, o jumătate de curea, o mască mică, neagră de la un revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri ” ceva chef de muncă, sau pentru acei oamenii mari încredințați că și lenea este un mod de folosință care chiar dacă nu te sporește și te îmbogățește, în mod sigur nu te omoară, spre a-i
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
atunci când cineva îți cere să „ridici pietre de moară” - una din ele ușor sfărâmată și crăpată, deficiență oprită prin aplicarea unei scoabe, amândouă acoperite cu o tăblie din lemn peste care se „trântise” o fâșie cauciucată și din loc în loc ebonită pe care se afla înscrisuri cu litere frumos aliniate: anul funcționării, numele proprietarilor și căror comnunități le presta obilgatoriu serviciile... Pineas Crest Lake și Sonora le-am parcurs altădată, pe prima, lac și loc de recreere la poalele Sierrei Nevada
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
cazemate prevăzute cu turnuri de veghere, apoi niște soldați prinși într-o ambuscadă a inamicului, îmbrăcați înadins în uniforme adecvate “capitulării”, făcute și aduse din statele confederației antiunioniste mari producătoare de plante textile, toate obținute din lemn sau materiale sintetice, ebonită obținute prin tehnica traforajului și tot toate ca un arc și un semn peste timp că îndrăzneala de a fi aruncat sămânța dezbinării le-a fost iertată, cu siguranță de toți și de toată America și pentru totdeauna. Muzeul are
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
din nou sculele și să facem focul pentru cafea. Cu această ocazie, n-am pierdut prilejul să facem și o boroboață de bărbați singuri, căci ne-a căzut pe jar ibricul din inox și i s-a topit mânerul din ebonită! În acea zi, ne-am propus s-o lăsăm mai ușor cu băutura și să ne axăm pe pescuit. Deja, treningurile de pe noi erau murdare de la umezeala de pe mal și am fi preferat să stăm în șorturi, însă teama de
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de drept comun), primeam o sticluță de culoare închisă, pe care scria ‹‹vin tonic››, dar în realitate conținea vin adus clandestin de aceștia. Antimisul îl aveam cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente, din ebonită, sfințită.”( Monahia Cristina, Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea de Mureș, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 42). În aceste împrejurări și condiții săvârșirea Sfintei Liturghii era mai lesne de făcut în lagărele de muncă decât în închisori, dar cu
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de drept comun), primeam o sticluță de culoare închisă, pe care scria ‹‹vin tonic››, dar în realitate conținea vin adus clandestin de aceștia. Antimisul îl aveam cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente, din ebonită, sfințită.”( Monahia Cristina, Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea de Mureș, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 42). Închisoarea de la Râmnicul Sărat, destinată la un moment dat foștilor membri PNȚ, a cunoscut cel mai dur regim de izolare, singura posibilitate
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Cu ajutorul plantoanelor (deținuți de drept comun), primeam o sticluță de culoare închisă, pe care scria ‹‹vin tonic››, dar în realitate conținea vin adus clandestin de aceștia. Antimisul îl aveam cusut pe spatele maieului. Potirul era o cutie de medicamente, din ebonită, sfințită.”( Monahia Cristina, Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea de Mureș, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p. 42). Închisoarea de la Râmnicul Sărat, destinată la un moment dat foștilor membri PNȚ, a cunoscut cel mai dur regim de izolare, singura posibilitate
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/344378_a_345707]