46 matches
-
succesive (Gog,; La scala di Giacobbe șScara lui Iacobț, 1932; I testimoni della Passione șMartorii Patimilorț, 1937), se instaurează o formă de recunoaștere a celor pe care îi numește "poporul Legii" și "al Făgăduinței". Onestitatea intelectuală a profesorului de Istoria Ebraismului la Universitatea Europeană din Roma nu putea, în ciuda admirației declarate față de Papini, să nu înregistreze că, atunci când, în 1938, regimul fascist a impus legile rasiale, florentinul nu a luat o poziție publică fermă, ci s-a mulțumit doar să impună
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
Blasfemia împotriva duhului”: exact, „blasfemia duhului”, cu genitiv obiectiv. Duhul este cel care suferă blasfemia, firește. „Împotrivă” nu există în text, dar clarifică sensul. Nu există nici o variantă de manuscris de luat în seamă. Marcu 3,28-29 „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care înseamnă pur și simplu „oameni”. τ „Împotriva Duhului”: exact, „în legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. τ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evr. 2,15); sau „vinovat față de”, ca în fragmentul nostru. ¦ hamartolos: în manuscrisele vechi există alte variante. În loc de hamartolos: kriseos, krimatos („judecată”), kolaseos („osândă”). Luca 12,8-10 „Oricine va mărturisi șcă esteț cu Mine”: exact, „oricine va mărturisi în Mine”. Ebraism cu sensul: „va mărturisi că este cu mine, de partea mea”. La fel și pentru „cu el” de mai jos. τ „împotriva Fiului”: exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ciocnirea civilizațiilor teoretizată de Samuel Huntington. Totuși, pentru ca dialogul să dea rezultate, nu este suficientă bunăvoința: este importantă și cunoașterea altor religii (confesiuni, Biserici), în special pentru responsabilii politici și religioși. Dialogul nu ar trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și islamul, ar trebui să cuprindă și religiile mistico-sapiențiale ale Asiei. O spiritualitate mistică? "Ce este misticismul?" Odată unul dintre celebrii mei profesori de la Roma, consilier al papei pe probleme sociale, fusese abordat pe stradă la Berlin (cunoscându-se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Armageddon. Totuși, la fel cum relatările biblice ale creației ca lucrare a Domnului au fost inspirate din contextul epocii, și cele ale lucrării sale finale derivă din apocaliptica timpului, din acea tendință dominantă semnată de așteptarea sfârșitului iminent, prezent în ebraism, dar și în creștinism în momentul trecerii între cele două epoci. De fapt, viziunile spectrale ale Apocalipsei constituie amenințarea insistentă a omenirii și a individului capabil să recunoască "semnele timpului" sau autenticitatea situației. Dar cum protologia biblică nu poate fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și cea ecleziastică era foarte strânsă, favorizând nu puține dintre separările "eretice". Nu tocmai acest lucru i-ar fi atras cu ușurință pe locuitorii deșertului, pe beduinii și comercianții Peninsulei Arabice. Era nevoie tocmai de un profet arab, influențat de ebraism și de iudeo-creștinism, pentru a convinge aceste triburi politeiste să îmbrățișeze credința într-un Dumnezeu unic și să recunoască necesitatea unei dreptăți sociale. La șapte secole după Cristos, se dezvoltase în mod surprinzător cu o extraordinară rapiditate o nouă religie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
femeie, cuștile se ating, gratiile cad, temnița se deschide larg: Îmbrățișați, ieșim printre aștri, liberi fără să fi murit. Iubirea - nu e aceasta Calea, Adevărul și Viața? Demetrescu a ales ca temă a operei sale simbolurile creștinismului originar și ale ebraismului, deoarece, cum el însuși mărturisește „civilizația occidentală se sprijină încă pe aceste mituri”. El propune o lectură a simbolurilor biblice prin intermediul limbajului gestual al mâinii, inspirat din iconografia romanică și mai ales bizantină, ce evocă fascinația icoanelor greco-ortodoxe ale copilăriei
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
religiile născute din el: budismul, jainismul, sickismul) respectă la maximum diversitatea revelației lui Dumnezeu în diferitele Sale „întrupări“ (avatara) cu mare toleranță (excepție sectele extremiste); însă pierde unitatea în adevăr și nu valorizează suficient iubirea jertfelnică care unește și mântuiește. Ebraismul se limitează la poporul Israel și la rolul său providențial în cadrul istoriei omenirii. Credința creștină, născută odată cu Învierea Mântuitorului și Pogorârea Duhului Sfânt, s-a revelat și a dovedit că este capabilă să unească diferite popoare, ajutându-le să se
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369810_a_371139]
-
religiile născute din el: budismul, jainismul, sickismul) respectă la maximum diversitatea revelației lui Dumnezeu în diferitele Sale „întrupări“ (avatara) cu mare toleranță (excepție sectele extremiste); însă pierde unitatea în adevăr și nu valorizează suficient iubirea jertfelnică care unește și mântuiește. Ebraismul se limitează la poporul Israel și la rolul său providențial în cadrul istoriei omenirii. Credința creștină, născută odată cu Învierea Mântuitorului și Pogorârea Duhului Sfânt, s-a revelat și a dovedit că este capabilă să unească diferite popoare, ajutându-le să se
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începând cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vârste ale omenirii, a ebraismului, fiind folosite lucrări de erudiție creștină, sau cronici scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sunt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vie în Africa, pentru a arăta ce le-a lipsit ca să ajungă să înțeleagă noua religie. Urmează, începînd cu cartea a unsprezecea, expunerea privind cetatea din ceruri, creată de Dumnezeu: este interpretată istoria Facerii, a primelor vîrste ale omenirii, a ebraismului, recurgînd la erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
va consuma în preajma sfârșitului lumii. Semnele premergătoare sunt, în principal, două: apostazia, lepădarea de credință a celor mai mulți dintre creștini, și apariția „omului nelegiuirii” (® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η), a „fiului pierzării” (® Λ⊇∈Η ϑ↑Η ΒΤ8γ∴∀Η). Cele două expresii (ebraisme) desemnează un personaj a cărui identitate este foarte greu de stabilit. Poate că aceasta era și intenția autorului. Portretul personajului este realizat prin contrast; el nu are o identitate pozitivă, ci negativă. Mai exact, personajul „se definește” prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și blasfemiile, oricâte ar blasfemia. Dar dacă cineva va blasfemia Împotriva Duhului cel Sfânt, nu are iertare În veac, ci vinovat este de păcat veșnic. Fiindcă spuneau: are duh necurat. „Fiii oamenilor”, un ebraism, la origine, „fii de oameni”, care Înseamnă pur și simplu „oameni”. ♦ „Împotriva Duhului”: exact, „În legătură cu Duhul, la adresa Duhului”. ♦ „Vinovat”: gr. œnocoj. E un derivat de la verbul enecho, „a (se) ține, a fixa”. În NT, enochos are sensuri speciale: „expus la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumnezeu. Și oricui va spune un cuvânt Împotriva Fiului omului, aceluia i se va ierta. Dar celui care blasfemiază Împotriva Sfântului Duh nu i se va ierta. „Oricine va mărturisi [că este] cu Mine”: exact, „oricine va mărturisi În Mine”. Ebraism cu sensul: „va mărturisi că este cu mine, de partea mea”. La fel și pentru „cu el” de mai jos. exact, „la adresa Fiului”, dar negativ, cuvânt de hulă. La fel pentru „Împotriva Sfântului Duh”. * Fragmentele au ca tematică principală păcatul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
spre jumătatea secolului al X-lea î.C., a supraviețuit până în anul 70 d.C.), cât mai ales pentru locul central pe care l-a ocupat în credința și pietatea iudaică, în special în epoca postexilică când a devenit și nucleul ebraismului ca națiune: aici se transmiteau tradițiile poporului, se celebra trecutul reconstruit hagiografic, se aștepta împărăția mesianică viitoare și se exercita unica formă încă posibilă de autoguvernare pe plan local. Tot în epoca postexilică templul ținea loc de bancă, casă de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
la misiune, dar că universalismul pe care îl proclamă face această misiune nu doar posibilă, ci și recomandabilă. Ba mai mult, este plauzibil ca mulți păgâni, obosiți de urâțenia care se ascundea în spatele idolatriei să se fi apropiat spontan de ebraism. 7.4. Mărturisirea monoteistă a lui Israel Din acel moment monoteismul a devenit componenta distinctivă a ebraismului întrucât le condiționa pe toate celelalte. Tocmai datorită acestei convingeri în prima jumătate a secolului al II-lea î.C. iudeii nu au
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
recomandabilă. Ba mai mult, este plauzibil ca mulți păgâni, obosiți de urâțenia care se ascundea în spatele idolatriei să se fi apropiat spontan de ebraism. 7.4. Mărturisirea monoteistă a lui Israel Din acel moment monoteismul a devenit componenta distinctivă a ebraismului întrucât le condiționa pe toate celelalte. Tocmai datorită acestei convingeri în prima jumătate a secolului al II-lea î.C. iudeii nu au putut accepta încercările lui Antioh IV Epifanul de a păgâniza regiunea, chiar cu forța în cazul în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
epocă imemorabilă. Sunt puține cazurile în care este stabilit cu exactitate începutul tradiției de la o persoană anume: budismul (care de fapt își înfige rădăcinile în hinduism), zoroastrismul (despre care se cunosc foarte puține), creștinismul (bine înrădăcinat în forme neortodoxe de ebraism, credință de care nu a dorit niciodată să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea o sinteză între ebraism și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de ebraism, credință de care nu a dorit niciodată să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea o sinteză între ebraism și creștinism, conducându-le pe amândouă la propria perfecțiune prin eliminarea abuzurilor conducătorilor). Toate aceste mișcări, care au apărut din inițiativa unei persoane bine cunoscute și care, chiar de la începutul lor, au avut un caracter revoluționar, nu au luat naștere
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
spune Talmudul (bBer 55a): „Când exista templul, altarul îl ispășea pe Israel; acum însă masa fiecăruia ispășește altarul, aluzie la importanța normelor alimentare. Prin acest principiu au fost unificate și perfecționate regulile alimentare utilizate de secole ce caracterizează și astăzi ebraismul (în parte, și islamul). Animalele sunt clasificate în „pure”, adică pot fi mâncate, și „impure”, interzise consumului alimentar. Fac parte din categoria animalelor„pure” toate rumegătoarele cu unghia despărțită, peștii cu aripi și solzi și păsările necarnivore. „Impure” sunt animalele
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Gen 9,4) și, prin urmare, ar trebui observată de toți oamenii, nu doar de evrei. Se exclude astfel consumul de cărnuri provenite din avorturile animalelor, de animale născute moarte sau care au murit de moarte naturală sau violentă. În ebraism nu se admite vânătoarea în scop alimentar. Aceste norme sunt cunoscute și Noului Testament: apostolului Petru (Fap 10,9 ș.u.) îi apare într-o viziune o pânză mare plină de animale impure și i se poruncește să mănânce: la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
29), norme ce foarte repede vor ieși din uz. În Gal 2,11-14 Paul scrie că l-a dojenit pe Petru pentru că, după ce a mâncat cu păgânii, apoi s-a ferit și a stat deoparte. Un alt precept, care deosebește ebraismul, interzicea consumul de lactate împreună cu orice fel de carne. Chiar dacă datarea sa nu este sigură, e vorba de o interzicere relativ recentă în comparație cu celelalte. Are la bază porunca biblică din Ex 34,26 și Dt 12,21: „Nu vei găti
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ei considerau că la sfârșitul timpurilor va izbucni un „război între fiii luminii”, adică membrii grupului, și „fiii întunericului”, adică evreii compromiși cu lumea. Trasarea elementelor definitorii ale doctrinei lor (dacă ne este permis să vorbim de doctrine în sânul ebraismului care tinde mai degrabă către aspectul practic) nu e simplu de realizat deși avem la dispoziție scrierile lor, din cauza limbajului deseori ermetic, aproape codificat, uneori imposibil de înțeles cercetătorului modern. În orice caz, există la Qumran doctrine care provin direct
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unele care derivă din alte izvoare. Între primele intră primatul în credință al Torei, pietatea și practica grupului, componente pe care, dacă nu s-ar fi optat pentru interpretarea din ce în ce mai rigoristă a preceptelor, le-ar fi avut în comun cu ebraismul din toate timpurile. „Maestrul” este considerat interpretul prin excelență al Scripturilor; lecturile biblice sunt comentate în așa fel încât să ateste conformitatea experiențelor grupului cu ceea ce vesteau textele antice, metodă urmată de altfel și în unele scrieri neotestamentare. Când textul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și 1994). a) În vreme ce repatriații din exilul babilonian erau încă ajutați, mângâiați și mustrați de profeți până la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.C., profetismul, care fusese una dintre mișcările cele mai originale ale ebraismului preexilic, exilic și postexilic, își termina misiunea deoarece încetaseră multe dintre postulatele care-i favorizaseră existența. Poporul însă nu era lăsat fără călăuză: în paralel cu ultimii profeți apare mișcarea ce va fi numită „apocaliptică”, un nume, dacă vrem, impropriu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]