75 matches
-
gira poziția amenințată de alți cârcotași și cârcăloși pe propria ... feudă - pe care se înstăpânise de aproape două decenii (pentru cei mai mulți o ... veșnicie !). Ca să-i intre în grații i-a propus prelungirea „șezutului la Palat” de la „cinci” la „șapte” ani (echipierii partinici și prietenii știu de ce !). Intrase în corul fără de număr al „odioșilor” (închinătorilor de ode, terfelea un mucalit !?) fără ca un răspuns direct și scris să pună capăt frământărilor de preamărire și mai ales de acces la cașcaval. În compensație, l-
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Bi_zi_gotul_politic_george_nicolae_podisor_1353759623.html [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]
-
Vasile Voiculescu", " Cu Domnul Iisus în închisoare", " Unde sunt cei care nu mai sunt", etc. Câteva din "râurile" tipografice ce adunat-a șuvoaie de umilință și de bucuria speranței întru izbânda Libertății și a Credinței, alese la întâmplare : "Mărturisirile unui echipier, Editura Fundațiilor Regale, 1939, "Folclor românesc din regiunea Voșnesensk (Ucraina)" în colaborare cu A. Galopenția, "Sfintele Paști în detenție", " Am văzut minunea", "Setea de liberatate", etc. Virginia Șerboiu (1909 - 2000) S-a născut la 18 iunie 1909 și a făcut
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXXIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xx_lea_xxxiii_.html [Corola-blog/BlogPost/355157_a_356486]
-
fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia nimeni în funcție de ce criterii, stârnind invidia celorlalți. Voi, mânzocilor! întinsese coada cravașei spre fiecare dintre cei aleși fostul maior și echipier al vestitei formații olimpice de prin anii treizeci. Evenimentul îl preocupase într-atât, încât toată noaptea dinainte numai într-un coșmar o petrecuse. Se făcea, între altele, că scăpase calul în vânzoleala circulației din piața Gării de Nord, cum nimerise cu el
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
Mai sunt patru etape,sperăm să luăm maximul dacă se poate din ele și să avem o pregătire de iarnă bună și la primăvară să scăpăm de retrogradare pentru că asta e obiectivul echipei. Ionuț Voicu, fostul fundaș al giuleștenilor, acum echipier al CSMS Iași. În tabăra alb-vișiniilor dezamăgirea și frustrarea sunt sentimentele care-i încearcă pe fotbaliștii antrenați de Marian Rada. Este foarte greu, ne-am afundat acolo la subsolul clasamentului, ne-a schimbat toată strategia, a urmat o repriză mai
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
casa" (house). Fiecare echipă este compusă din 4 jucători. Liderul este cel care execută prima lovitură, secundul este specializat în eliminarea pietrelor adversarilor aflate pe pistă, cel de-al treilea este cel care își asumă "mișcările înșelătoare", în timp ce al patrulea echipier (the skip) este și cel mai experimentat, care stabilește tactica, își avertizează coechipierii la fiecare lovitură și care execută ultima lansare. Lansările pietrelor se efectuează cu respectarea liniilor și marcajelor trasate cu acest scop. Primele patru pietre sunt lansate de către
Curling () [Corola-website/Science/300523_a_301852]
-
lansare. Lansările pietrelor se efectuează cu respectarea liniilor și marcajelor trasate cu acest scop. Primele patru pietre sunt lansate de către cei doi lideri de echipă, urmate de alte 4 lansări ale secunzilor, apoi încă 4 ale celui de-al treilea echipier din fiecare echipă, pentru ca jocul să se încheie cu 4 lansări efectuate de către cei 2 skiperi. După fiecare lansare, intră în acțiune 2 jucători (sweepers) ai echipei care face lansarea. Aceștia, cu ajutorul unei mături din material sintetic sau din păr
Curling () [Corola-website/Science/300523_a_301852]
-
3000, ajutat tot de Campos. Termină sezonul pe locul al patrulea, dar intră în vizorul lui Flavio Briatore care îi găsește un loc în Formula 1 în 2001. Alonso a debutat în Formula 1 în Marele Premiu al Australiei, fiind echipier la Minardi. Deși avea la dispoziție un monopost puțin performant, el a reușit să impresioneze, chiar dacă nu a înscris nici un punct în anul său de debut. În 2002 este adus de Flavio Briatore la Renault F1 pe postul de pilot
Fernando Alonso () [Corola-website/Science/298770_a_300099]
-
organizatoare. Limbricul pizmătareț, Însă, a dus fluierul la Împuțita gaură ce-i ține loc de gură și care aduce mai degrabă cu un anus de maimuțoi sodomizat și a fluierat sfârșitul partidei. Nedreptatea strigătoare la cer i-a Îndemnat pe echipierii noștri să ceară, demn, socoteală acelei rușini a speciei umane. Inimosul grup de suporteri, având În vedere că se fluierase sfârșitul meciului, a intrat pe teren fără măcar vreo intenție belicoasă, dar purtând În suflet nobila nedumerire ce se cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot cuprinsul țării, la campania din vara anului 1939. În cele 31 de centre, în care erau instalate școlile pregătitoare pentru Serviciul Social al Tineretului s-a înregistrat, scrie, o adeziune totală, pentru „această acțiune nouă, curată și luminoasă”. Între echipieri domnea „o desăvârșită colegialitate” (Neamțu, 1971, p. 159), un entuziasm fără umbre. Iar realizările, faptele n-au fost puține. În cei cinci ani pregătitori ai campaniei din 1939, au activat 230 de echipe studențești, pentru ca în 1939 să se înregistreze
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
trezească noi trebuințe culturale, să mobilizeze la acțiune. Când a lansat programul Serviciului Social, D. Gusti și colaboratorii săi dispuneau deja de un corp pregătit și entuziast de tineri capabili să organizeze și să susțină întreaga acțiune. Aceștia au fost „echipierii”! Ce cerea Gusti acestor pionieri ai muncii culturale în sate? El le atrăgea atenția, încă înainte de lansarea ideii Serviciului Social, că munca lor se întemeiază științific și trebuie să aibă o încoronare etică. Ca metodă de lucru, el recomanda (în
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
creator de noi energii de colaborare”. Echipa însemna deci o Școală, în care se „învăța” un nou etos și o nouă orientare valorică, un nou stil comportamental. O școală de personalități, zice Gusti (1939b), în care se dobândește conștiința de echipier, credința în munca sa și în posibilitățile sale, voința de acțiune, responsabilitatea faptei, încrederea în capacitatea sa de a crea o realitate nouă. Școala aceasta nu formează însă indivizi de serie, executanți, ci „personalități autonome”, capabile de inițiativă personală, de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
faptei, încrederea în capacitatea sa de a crea o realitate nouă. Școala aceasta nu formează însă indivizi de serie, executanți, ci „personalități autonome”, capabile de inițiativă personală, de angajare și rezolvare a problemelor. Iar dacă „problemele care se pun unui echipier sunt așa de complexe, așa de variate, de grele și de delicate”, atunci și „mijloacele pentru pregătirea personalității echipierului trebuie să fie și ele variate și complexe”. Prin echipele studențești, avea încredințarea D. Gusti, „noi întreprindem o operă de pedagogie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
executanți, ci „personalități autonome”, capabile de inițiativă personală, de angajare și rezolvare a problemelor. Iar dacă „problemele care se pun unui echipier sunt așa de complexe, așa de variate, de grele și de delicate”, atunci și „mijloacele pentru pregătirea personalității echipierului trebuie să fie și ele variate și complexe”. Prin echipele studențești, avea încredințarea D. Gusti, „noi întreprindem o operă de pedagogie socială la sate, deci o muncă de educație și de influențare a mentalităților și a sufletului săteanului”, ajutându-l
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
într-o manieră perfect stabilită. El definește, la rândul său, echipa ca un grup de indivizi, organizați într-un ansamblu, conduși de un lider și orientați spre același obiectiv. Această formulare pune în evidență patru componente: a) un grup de echipieri; b) un șef (pilot, manager, responsabil); c) un obiectiv; d) practici care vizează concentrarea spre acțiune. Absența oricăruia dintre aceste patru elemente poate pune în discuție caracterizarea unui grup ca echipă. Să analizăm mai îndeaproape, din perspectiva acestui model teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
decât munca colectivă: „zodia vieții noastre pare a fi aceasta: a străduinței singuratice, pentru ca ființa ta egoistă să o ducă cât se poate mai bine. Veșnic în concurență cu alții... dând din coate, călcând pe alții în picioare...”. Alternativa oferită echipierilor de experimentatul monografist: „creșterea ta pe măsura unor rosturi noi pe care le capeți prin însuși faptul că de aici înainte te știi părtaș la toate și deci te simți tot atât de vinovat de înfrângeri precum și de mândru de toate izbânzile
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
măsura unor rosturi noi pe care le capeți prin însuși faptul că de aici înainte te știi părtaș la toate și deci te simți tot atât de vinovat de înfrângeri precum și de mândru de toate izbânzile obștei tale”. Noi - se adresa el echipierilor - trebuie să trăim „viața micii obști a tovarășilor noștri”, iar „legea noastră, etica noastră va fi, de aici înainte, aceea a echipei”. Iar echipa înseamnă „frăție de cruce, prietenie până la jertfă, zdrobire a... egoismului. Singuraticul luptător... un prilej de aspru
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sale. Iar Octavian Neamțu se străduie să sădească încrederea în „rostul” muncii în echipă și în instituția Căminului Cultural, îndemnând la muncă „constructivă”, la ridicarea satului prin „tăria” efortului comun. Acesta - scrie - e „înțelesul muncii noastre” (Neamțu, 1939, p. 89). Echipierii, credea, trebuie să descopere „fața cealaltă a satului” adică viața lui spirituală, „sufletul oamenilor”, să dezvăluie și să cultive aceste calități ascunse. Iar pentru a le descoperi, echipierii trebuie să fie „înfrățiți cu oamenii, mereu cu ei, mereu pentru ei
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
efortului comun. Acesta - scrie - e „înțelesul muncii noastre” (Neamțu, 1939, p. 89). Echipierii, credea, trebuie să descopere „fața cealaltă a satului” adică viața lui spirituală, „sufletul oamenilor”, să dezvăluie și să cultive aceste calități ascunse. Iar pentru a le descoperi, echipierii trebuie să fie „înfrățiți cu oamenii, mereu cu ei, mereu pentru ei... prezenți sufletește” (ibidem, p. 95). Un capitol aparte al acestei lucrări colective este dedicat „legilor muncii în echipă”, rânduielii și normelor de comportament cerute „echipierilor”. Nu sub formă
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a le descoperi, echipierii trebuie să fie „înfrățiți cu oamenii, mereu cu ei, mereu pentru ei... prezenți sufletește” (ibidem, p. 95). Un capitol aparte al acestei lucrări colective este dedicat „legilor muncii în echipă”, rânduielii și normelor de comportament cerute „echipierilor”. Nu sub formă de reguli rigide, ci în chip de sfaturi, împărtășite de experiență, îndemn la o schimbare de perspectivă. H.H. Stahl se arată „împotriva unei hărnicii oarbe”, desprinzând nevoia de „învățătură”, de „experiență” valabilă și pentru alții („suntem echipe
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
poată folosi”). Scopul „fiecăruia din noi”, credea, e acela de a învăța, de a asculta „chemarea satului”, de a cunoaște și scoate la iveală aceste așteptări. Țelul echipelor este deci acela de a îmbina „viața de cărturar cu viața satului”. Echipierii nu vor neglija nici o latură a ofertei lor comportamentale, pentru a obține încrederea satului și deci informații autentice. Nu vor neglija nici „spectacolul” pe care îl oferă echipa pentru sat („oamenii așteaptă să vadă ce face echipa”), diversificând mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pentru a obține încrederea satului și deci informații autentice. Nu vor neglija nici „spectacolul” pe care îl oferă echipa pentru sat („oamenii așteaptă să vadă ce face echipa”), diversificând mijloacele de influențare, trezind interesul prin punerea unor „noi probleme”. Un „echipier”, dr. Sabin Manuilă (1939), găsește că „opera constructivă” pe care o înfăptuiesc echipele nu se poate realiza decât prin „metoda educativă”, metodă cerută nu atât în munca „directă” a echipierilor, cât în munca „indirectă” pe care o depun aceștia, antrenând
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de influențare, trezind interesul prin punerea unor „noi probleme”. Un „echipier”, dr. Sabin Manuilă (1939), găsește că „opera constructivă” pe care o înfăptuiesc echipele nu se poate realiza decât prin „metoda educativă”, metodă cerută nu atât în munca „directă” a echipierilor, cât în munca „indirectă” pe care o depun aceștia, antrenând pe beneficiarii strădaniei lor. Această muncă „de caracter educativ” înseamnă ajutorul acordat sătenilor pentru a înțelege că ceea ce se face e al lor, în folosul colectivității și că ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
echipelor, în publicațiile Școlii de sociologie, într-o publicație specială, care se tipărea numai în timpul când echipele erau pe teren, Curierul echipelor, care s-a transformat apoi în Curierul Serviciului Social, au apărut numeroase relatări ale unor experiențe realizate de echipieri în diferite localități. Iată, în comuna Șanț s-a înființat o Cooperativă, pe lângă Căminul Cultural, sătenii fiind repede câștigați pentru această instituție a lor. În Banat, intelectualii dintr-o localitate și din împrejurimi au format ei înșiși o echipă, cerând
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
echipă, cerând Fundației doar creditul moral. Și au reușit să realizeze lucruri cu totul deosebite (străzi pavate, construcții), cel mai impresionant fiind spiritul de echipă, de colaborare, spiritul de disciplină și ordine - câștiguri psiho-morale. La Leșu-Năsăud au fost antrenați, devenind echipieri, oameni ai satului, ei rămânând cu această conștiință și după plecarea studenților. Medicii, veterinarii câștigau încrederea țăranilor prin priceperea și devotamentul lor, prin serviciile oferite satului. Și nimic nu conta mai mult decât încrederea. Concluzia pe care o trage H.H.
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fapte, este aceea că munca în echipă oferă, în mod practic, „învățăminte”, modele acționale, fiecare individ făcând o experiență individuală care era apoi confruntată cu a celorlalți, analizată, valorificată. Experiența se transmite apoi celor noi, într-o adevărată „școală de echipier” (Stahl, 1939c), fiecare învățând să devină un bun executant, dar și un „organizator de muncă în clacă”. Dacă evaluăm modelul echipei gustiene prin prisma conceptului modern de grup psihosocial (vezi Neculau, 2004), vom constata că intuiția celor care au construit
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]