4,682 matches
-
Rodica Zafiu Între perechea de antonime moștenite - greu / ușor - și cea a neologismelor facil / dificil echivalența e doar parțială, raportul - asimetric. Ca în multe alte cazuri, termenii pătrunși mai tîrziu în limbă au sensuri mai puține, mai precise, intră în mai mică măsură în expresii și locuțiuni. în uzul limbii actuale există însă o aplecare către
Facil de zis... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14700_a_16025]
-
anume; sunt momente muzical-coregrafice, veritabile tablouri de epocă, tablouri ale târgurilor, ale iarmaroacelor noastre de odinioară prezentate, însă, publicului contemporan. Prin ochii acestui public coregraful Ion Tugearu a știut să privească, a știut să înțeleagă muzica, a știut să creeze echivalențe scenice, coregrafice; se păstrează savoarea locală, momentele dispun de o fluență scenică atent condusă, dispun de o culminație construită prin acumulări succesive. În mod salutar, evoluția coregrafică este eliberată de pantomimă, relația dintre personaje definindu-se în baza limbajului coregrafic
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
După cum merg lucrurile, singura problemă e de natură tehnică: dacă să se taie trei sau patru din zero-urile care au îngreunat spinarea personalităților nemurite pe bancnote. Părerea mea e că ar trebui tăiate vreo douăzeci, pentru a stabili o echivalență decentă între valoarea pretinsă a leului și puterea lui de cumpărare. Că la mijloc e vorba de încă una dintre șmecheriile puterii nu e nici un dubiu: că doar și dom' Isărescu e om și nu degeaba a fost proptit de către
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
psihologic ar putea fi de foarte scurtă durată: de dat, va da el trei sute la bloc, dar de primit va primi tot trei sute (mă refer la profesorii universitari, nu la ofițerii S.R.I.!) Și atunci, unde e însănătoșirea?! Când fac aceste echivalențe nu iau în calcul și previzibilul efect (tot psihologic!) ținut în rezervă de șefii de regii și de comercianții de tot soiul: n-ar fi exclus ca deși bancnota să piardă patru zerouri, prețurile practicate de sus-zișii să se reducă
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
de alchimiști din amestecul cu sânge (transformarea lui ulterioară în pulbere) reușește să convingă sătenii gata să comită crima că nu vor avea parte de lingourile oferite. Vizita bătrânului domn - că nu-i putem spune altfel - se încheie cu înțelegerea echivalenței dintre Bine și Rău. Totul era o chestiune de stăpânire. Și de alegere. Nimic altceva". Paolo Coelho, Alchimistul, traducere din portugheză de Gabriela Banu, editura Humanitas, București, 2002. Paolo Coelho, Diavolul și Domnișoara Prym. Traducere din portugheză de Pavel Cuilă
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
aproape întreg pe dinafară și versurile i-au venit în minte - acele dintre atâtea - ca o obsesie bruscă, căci repetă acum: "părea că... poartă... albă... moartă..." Totodată prin ea dibuiesc apoi se întunecă, dispar, revin sunete. Străina caută să prindă echivalența muzicală a vorbelor, n-o crede posibilă, nu admite cumulul poeziei cu muzica: muzică pe cuvinte... Cuvinte pentru muzică! exclamă în gând cu ironie." Ironia Inei se spulberă, însă, la o gândire mai profundă care nu poate separa muzica de
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
scrise, micul cuvânt soare în convenționala lume a dialogului uman poate înlocui minunatul, mărețul astru. Substituit de jucăria verbală, maiestosul, domol-luminătorul astru acceptă cu plăcere cazurile dativului și genetivului pentru a fi aplicate înlocuitorului său în sfera limbajului. Dar această echivalență este convențională: dacă astrul real ar dispărea, rămânând doar cuvântul soare, bineînțeles că acesta nu va putea străluci pe cer ca să încălzească pământul care, în consecință, va înțepeni, transformându-se într-un bolovănaș de gheață în pumnul spațiului cosmic. Aidoma
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
personalitatea, structura secretă, și relația cu bărbații, marii absenți ai filmului, despre care se vorbește mereu. M-am amuzat să aleg și texte ale unor cîntărețe populare (Sylvie Vartan, Sheila, Dalida, Nicoletta, Françoise Hardy...), care pot să susțină și anumite echivalențe cu actrițele. Situarea acțiunii în anii '50 a dat un aer de credibilitate situației extravagante a celor opt femei în capcană și a răsturnărilor rocambolești care se produc acolo. Pregătind filmul, mi-am dat repede seama că motivele mele de
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
e desigur lipsa de motivație semantică a "soluției": adverbul și "de asemenea" nu e un simplu cuvînt de umplutură, ci modifică întotdeauna sensul enunțului în care apare. Chiar în structurile comparative, unde ca poate fi substituit de secvența ca și, echivalența nu e perfectă: ca și presupune sau subliniază ideea de suplimentare, de repetiție, de reapariție a unei trăsături: "a lucrat șaziț ca ieri" / "ca și ieri"; "el e ca mine" / "el e ca și mine"), valoarea de insistență a lui
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
repetiție, de reapariție a unei trăsături: "a lucrat șaziț ca ieri" / "ca și ieri"; "el e ca mine" / "el e ca și mine"), valoarea de insistență a lui și fiind derivată din semnificația "de asemenea". Se știe că de la asemenea echivalențe aparente ca și s-a extins - din dorința de evitare a cacofoniei - și asupra construcțiilor în care valoarea lui ca ("în calitate de...", "drept...") e cu totul diferită. Substituția lui ca prin ca și e soluția comodă și antipatică, pe care vorbitorii
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
întreagă sintagmă) și s-ar referi la forme de organizare a materiei în Internet. E doar parțial adevărat: topica însăși e un termen polisemantic, căruia moda actuală tinde să-i extindă uzul, în afara unei stricte specializări, în situații de perfectă echivalență cu temă. Prin traduceri grăbite și superficiale, calcul a intrat deja și în alte limbaje (științifice): "vom cerceta mai în amănunt pinguinii, focile și ne vom pregăti pentru topica următoarei săptămâni care va fi despre relațiile ce au loc între
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
a Scripturilor era dominată de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice preț că Mesia-Cristos fusese anunțat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme și echivalențe între cele două Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente." Unde găsim ironia într-un astfel de text? Gîndiți-vă la sutele de emisiuni culturale la radio sau televizor în care niște voci înfiorate citează primul paragraf evanghelic
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
al întrebărilor. Este Dosoftei versificator sau poet? A avut el har sau a practicat poezia din rațiuni străine creativității? Este traducerea psalmilor lui David fidelă textului canonic? În ce constă originalitatea traducerii, dacă se poate vorbi de originalitate? Există o echivalență între opera lui Dosoftei și lucrarea înaintașilor care, în spiritul Reformei, au tradus Psaltirea în limbile naționale și în versuri? Are Psaltirea, pentru literatura română, aceeași semnificație cu aceea a traducerilor împlinite în Franța de Clement Marot și Théodore de
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
Arghezi, D. Karnabatt, S. Grosmann, implicat fiind și A. de Herz. După stagiul din tinerețe în închisoarea din Ungaria, de la Vaț, această judecată cu viziunea sa apocaliptică peste matricea de elementar adevăr, îl întovărășește pe scriitorul care nu cunoaște decât echivalența și organicitatea luptei sale născute din dragoste de țară, într-un non-sens existențialist. Atât Cronologia, cât și numeroasele note care însoțesc textele nuvelelor, îmbogățesc faptele cunoscute cu un fond de virtuoasă concentrare de date. Importantă, în constituirea științifică a expunerii
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
aliat pentru concluziile hiperbolizante. Considerată dintr-un punct de vedere lingvistic, interpretarea noiciană e esențialmente speculativă, evadînd în spații în care disciplina filologică vede condiționări mai banale, dar verificabile: în esență, întru rămîne sinonimul aproape perfect al lui în, cu echivalența strict formală înainte de un, o ( de aceea exemplul "se preface într-un palat", cu toată ideea sa de devenire, nu diferă decît prin prezența articolului de "se preface în palat") și, în rest, cu clare conotații arhaice. Toate semnificațiile complexe
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
corectness...Am câteva exemple în acest sens. De pildă, în Nunta lui Figaro de Mozart: nicăieri nu găsiți o muzică atât de amoroasă și expresivă ca în duetul Almaviva-Suzanna. Figaro, dragostea legitimă a Suzannei, e fad. - Am putea face o echivalență între acest cuplu și cuplul Zerlina-Don Giovanni din opera Don Giovanni de același Mozart? - Exact! Am ajuns! Nous y sommes! Cînd Don Juan îi face declarații Zerlinei, ea e absolut vrăjită! Momentul e extraordinar! Dar intervine Masetto care strică socoteala
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
a doua parte a articolului. Pe fond dl Manolescu are dreptate: se poate pune semnul de egalitate între crimele comise în secolul XX de regimurile fasciste și comuniste. Mă tem însă că nu rasismul este zona în care trebuie căutată echivalența crimelor. „Ca și Hitler, Stalin a fost rasist. Ca și naziștii, comuniștii au comis crime în virtutea ideologiei lor”, scrie editorialistul la pagina 133. Cred că între cele două ideologii criminale există o deosebire fundamentală. În vreme ce naziștii au ucis în mod
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
bîrfelilor (a cărei premieră a avut loc cu peste o jumătate de secol înaintea dramei Hernani), portretele familiei au altă soartă. Falitul cel simpatic și extravagant Charles Surface încearcă să își vîndă la mezat strămoșii care populează galeria de portrete. Echivalența dintre model și reprezentare este exprimată explicit. Ba chiar se spune că Charles Surface e pe punctul de a-și vinde propria carne și propriul sînge, aidoma clientului lui Shylock. Deci orice ecuație funcționează în sens dublu. Nu doar copiii
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Cornelia Ștefănescu examinează atent versurile franceze a comediilor lui Caragiale, realizată de Monica Lovinescu și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea apreciază faptul că s-a păstrat forța expresivității primordiale, eroii fiind „personaje-vorbe, cuprinse într-un vârtej a cărui echivalență formală e greu de atins”. „Citită detașat de original, traducerea Monicăi Lovinescu, fără obsesia apropierilor și a calchierilor nici nu mai lasă impresia că ar fi traducere”. Aceleași bune cuvinte le are autoarea despre florilegiul din poeziile lui Blaga, sub
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
Ion Simuț Se știe că opera lui Ioan Slavici, valorizată la nivelul de astăzi, adică situată într-o relație de echivalență cu operele lui Eminescu, Creangă și Caragiale, este o descoperire relativ recentă: abia Istoria... lui G. Călinescu din 1941 a impus imaginea lui Ioan Slavici ca mare scriitor. Chiar dacă Maiorescu credea în el ca nuvelist și pe această bază își
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
idol. Să urmărim cîteva din propozițiile sale inconformiste, care, așa cum am precizat, nu pleacă neapărat dintr-o poftă polemică, ci dintr-o aspirație la obiectivitate, adică dintr-o umoare senină ce situează afirmația și negația pe un plan tensional al echivalenței. începem cu o opinie neortodoxă la o "capodoperă" ca și axiomatică precum Ion al lui Rebreanu, carte apreciată în epocă (o epocă ce nu s-a epuizat!), după cum precizează criticul, nu numai drept "simptomatică", ci și drept "providențială": "Dar prelungirea
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
fusese însă deja înregistrat, ca regionalism: prostăciune - "băi prostăciunea draq", steaua.ro). Furăciune este un sinonim expresiv al lui furt: inventivitatea familiar-argotică funcționează prin înlocuiri semantice sau prin substituții, reduceri ori adaosuri formale (de sufixe, terminații), producînd lungi serii de echivalențe. Termenul apare în mesaje personale din Internet, în comentarii sportive, dar și în articole de publicistică politică: "a fost furăciune pe față" (euroechipe. 123start.ro); "să fi mirosit Guvernul că-i rost de o Ťfurăciuneť?" (arhiva monitorulcluj.ro, 2002.07
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
obligatorie explicația slavă pentru reflexive (foarte numeroase în italiana vorbită, de exemplu), sau pentru compusele nehotărîte cu "a vrea". Teresa Ferro arată că fenomene pentru care s-a invocat cel mai adesea influența slavă sau comunitatea balcanică au atestări și echivalențe în latina tîrzie și urme chiar în limbile și dialectele romanice actuale. În alt studiu, autoarea discută și modelul onomastic tradițional românesc - Ion al lui Gheorghe - în aceeași perspectivă a romanisticii: tiparul, diferit de cel al limbilor slave, existent în
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate ca neutre, nu ca masculine. Echivalența între forma percepută ca nearticulată și cea percepută ca articulată se observă în texte: "În Italia, fotbaliștii steliști se dau în vînt după Ťravioliť"; "Ťravioliť, unul dintre numeroasele feluri de paste pe care italienii ni le servesc regulat la fiecare
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
surse. În preliminarii, Al. Andriescu militează convingător ,pentru o mai bună situare a cărților religioase vechi în literatura română", acreditând ideea că ,zorii literaturii române se ivesc odată cu traducerea psalmilor" (p. 9). Psaltirea solicită disponibilitățile estetice ale limbii în găsirea echivalențelor lingvistice adecvate unui text poetic înțesat de metafore și simboluri. Psalmii transformă traducerea într-un act de creație, dovezi succesive fiind Psaltirea în versuri din 1673 a mitropolitului Dosoftei, Biblia de la 1688, ca și numeroase alte încercări, anterioare sau ulterioare
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]