3,503 matches
-
este în spatele fațadei privește proprietarul, fațadă aparține orașului, deci este publică. DB: Nu e o abordare cam radicală? VB: Nu, un exemplu foarte bun în acest sens este Parisul secolului 19, o capodoperă creată prin decrete și presiuni politice fără echivoc. Uneori nici chiar arhitectul nu avea acces la design-ul unei fațade a unui imobil parizian din 1860. Totul era proiectat după reguli foarte stricte. Sună prea familiar, din păcate, cu ce s-a intamplat in Bucureștiul anilor ’80, dar
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
Iulia Popovici La lansarea cărții lui Marius Oprea (Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente - 1949-1989, al cărei titlu trimite fără echivoc la cartea Hannei Arendt despre procesul lui Eichmann de la Ierusalim), Andrei Pleșu se arătă impresionat de faptul că în România un cercetător reușește, de unul singur, ceea ce instituțiile (și trimiterea era la CNSAS) n-ajung să facă. Lăsînd la o
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
admirat, dar ținut la distanță, lumea Crailor de Curtea-Veche nu se hotărăște niciodată. Cititorul care mai sus a sesizat contradicțiile textului e unul atent. Mult prea atent, pentru că portretele și textul trebuie privite complice, cu coada ochiului, în toată splendoarea echivocului lor. Ar putea însă încerca un joc: să vadă nu doi Măgureni în scena din salonul împodobit al casei lui Pașadia, ci unul singur, așa cum îi arată chipul și cum îi vede Povestitorul. Simetria simplă formulată la început (nume oriental
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
nu doi Măgureni în scena din salonul împodobit al casei lui Pașadia, ci unul singur, așa cum îi arată chipul și cum îi vede Povestitorul. Simetria simplă formulată la început (nume oriental - port apusean, nume occidental - port levantin) se topește în echivoc. Același gest, același chip sînt, în același timp, profund balcanice și profund opuse balcanității prin ținuta lor apuseană. Sau, pe rînd, balcanice și apusene, fără a schimba însă nimic. în fond același chip, cînd balcanic, cînd apusean, poartă două nume
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
afirmație pentru cine, curios a-i pune pe hârtie toate numele citate pe parcursul "jurnalului" descoperă o adevărată lume față de care își arată un atașament mai mult sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
sau mai puțin entuziast, într-o neobosită verificare de valori. Demistificări, opțiuni lipsite de echivoc, accentuat subiective ale unui om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
loc în carnea mea?/ ochelarii, creionul, rîsetele,/ bătăile la palmă, sania,/ bulgării de zăpadă, șotronul,/ lacrimile, scrisorile mici,/ verile cu caii pe pășunile verzi,/ nopțile de dragoste, grețurile dimineților" (Ars moriendi). Ideea este cea a notificării categoriilor negative ori măcar echivoce, în stadiul lor psiho-social. Năzuind înspre limanul barocului, poetul nu dezarmează în planul concret, nu-și predă insignele de personaj epic, fardat cu un pic de naturalism pigmentat cu ironie: "Voiajele, reveriile, amenințările/ visele urîte, camera de spital,/ forța necunoscută
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
lucrările dlui Marino. Luminița Marcu, Daniel Cristea-Enache și alți tineri foiletoniști n-ar face decît să reproducă, pe un alt palier, palierul (oroare!) Manolescu - Iorgulescu - Ștefănescu. Ca să vezi unde îl duce suspiciunea pe dl Talcioc! Spre a nu lăsa nici un echivoc să planeze asupra simpatiilor (era să zic "empatii participative") d-sale, dl Talcioc reia dintr-o publicație bucureșteană "o impresionantă tabletă" a unui binecunoscut poet, eseist și publicist care protestează contra faptului că, în revista noastră, tatăl d-sale ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
însă, amintit, dincolo de aceste aspecte oarecum tehnice, este felul în care autorul îl receptează pe Octav Grigorescu, atît în mărturisirea directă, cît și în lectura pe care o face imaginilor. Dacă în scurta sa prezentare, artistul român este socotit fără echivoc "un om excepțional", care poate fi alăturat "artiștilor care domină acest secol", în ceea ce privește selectarea și ordonarea lucrărilor este evidentă intenția de a demonstra aceste afirmații. Acuarelele și pictura lui Octav Grigorescu sînt valorificate insistent în două perspective: pe de o
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
cu mijloacele grafice și picturale de o extremă delicatețe, cu lirismul profund al unei poezii sceptice, descrie, în ultimă instanță, o fizionomie artistică plină de paradoxuri și perfect solidară cu spiritul acestui veac, el însuși paradoxal. Albumul o dovedește fără echivoc și omagiază în același timp, dincolo de orice ostentație, un mare artist.
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
păstrat 74 de scrisori, dintre Eliade și Stig Wikander a ajuns la cea de-a treia parte. Primul studiu din revistă - La myhtologie asiatique et la légende africaine du Prêtre Jean - pornește în căutarea regatului paradisiac al Părintelui Ioan, plasat echivoc începînd din secolul al XII-lea în Asia sau în Africa. Exemplu binecunoscut al modului în care mentalul european și-a construit imaginea Orientului, legenda și diferitele ei interpretări sînt atent urmărite de Eugen Ciurtin care aduce în discuție o
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
în condițiile vitrege de azi, pentru noi, el nu ar ascunde o conotație amară: dar și reduta de pe urmă." Caracterizare indirectă - mai este oare nevoie să precizăm? - a propriului său demers, constatarea lui Vitalie Ciobanu nu lasă nici o umbră de echivoc în ceea ce privește semnificația acestui "vals" trist. În alt loc autorul vorbește despre "lobotomizarea" înfăptuită de sovietici, de asasinarea memoriei istorice și subminarea identității naționale românești, pledează pentru gîndirea eliberată de clișee și își exprimă opțiunea fermă pentru valorile democrației europene. Discursul
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
întîi, în ciuda tentației multor tineri artiști de a abandona expresiile tradiționale în beneficiul celor neconvenționale, fie pentru insolitul experienței, fie din rațiuni mult mai practice care țin de șansele nemijlocite ale susținerii și ale promovării, Mirela Dimcea a rămas fără echivoc în spațiul picturii de șevalet. în al doilea rînd, deși este absolventă a Filosofiei, cu tot ce comportă acest lucru, de la modelarea gîndirii și pînă la deprinderile exprimării narative, ea nu a lăsat să transpară în propria-i pictură, nici
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
schimbul de locuință? Merită să citești și recenzia dlui Vladimir Tismăneanu la cartea de memorii a dlui Niculescu-Mizil, articolul dnei Sabina Fati despre mafioți și acela al ziaristei Tatiana Jukova despre Rusia de astăzi. Cuibul și paradoxul românesc Cel puțin echivoc este articolul, altminteri bine informat, al dlui Ionel Necula din Familia orădeană din ianuarie despre Generația Cioran. Peisaj de epocă în nuanțe de smarald. Smaraldul fiind verde, titlul indică deja culoarea, am zice, preferată. Dl. Necula adoptă un ton aparent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
cu pricina nu s-au putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate acesta este paradoxul neamului valah - să nu te poți realiza decît afară din cuib..." Trebuie să recunosc că echivocul e, venind vorba de cuib, maxim.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
ni l-am creat singuri și în a cărui realitate exclusivă am crezut cu o naivitate de multe ori ipocrită. Există în această enormă construcție a lui Victor Brauner și o anumită dimensiune temporală, dar ea însăși una instabilă și echivocă, oscilînd permanent între rememorare și premoniție. Dacă pe spațiul mic al evenimentelor strict personale, artistul pendulează între mitologie și predicție atunci cînd imaginează obsesiv personaje cu un singur ochi, sau cu ochii în plin proces de metamorfoză și de evaziune
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
fals ludice, voit desentimentalizate, poezia lui Augustin Pop reabilitează conceptul "angajării", terfelit, în răstimpul puterii comuniste, de industria barzilor ce l-au adulat, indicînd că e posibilă o punte onorabilă peste acest hiatus către poezia onest-militantă din trecut. Scriitura uscată, echivoc surîzătoare, persiflatoare în cheia absurdului, în bună măsură atașată discursului suprarealist, dovedește, la rîndul ei, că nici o temă și nici o modalitate poetică nu dispar, ci doar se transformă, evoluează odată cu evoluția contextului istoric. Aliajul dintre conștiința civilă și absurd ni
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
că nu orice păcat este ireversibil, că o sinceră și dureroasă mărturisire a erorii poate fi salutară. Bunăoară o seamă de scriitori occidentali, simpatizanți la un moment dat ai comuniștilor, "tovarăși de drum", potrivit termenului consacrat, n-au mai acceptat echivocul, după ce-au constatat fața reală a "paradisului roșu", făcîndu-și publice mustările de conștiință: Céline a scris Mea culpa, Gide: Reteur de l'URSS, Panait Istrati: Les aveux d'un vaincu, Arthur Koestler: le Zero et l'Infini, Artur London
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
precum defunctul OTV, deoarece acolo își mai putea face auzite opiniile. Iar asta ignorînd că OTV călca în picioare, pe de lături, și Constituția și recomandările CNA-ului. X Marile ziare centrale, spre cinstea lor, au avut o atitudine fără echivoc cînd postului de televiziune OTV i s-a retras licența. De altfel, în nenumărate împrejurări ale anului trecut analiștii politici au constatat că presa scrisă e cea mai consistentă formă de manifestare a opoziției în România. Asta pînă cînd președintele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
convins de argumentația premierului Năstase că trebuie organizate alegeri anticipate. Din ce în ce mai iritat de insistența urmașului său la conducerea PSD, Ion Iliescu îi dă lecții de politică la scenă deschisă, preluate de ziarele centrale in corpore. Președintele Iliescu a declarat fără echivoc că alegerile anticipate sînt o temă secundară, înainte de întîlnirea sa cu ceea ce ar fi trebuit să fie o delegație a PSD, pe tema alegerilor anticipate. Delegația s-a restrîns la un singur om, Adrian Năstase, în aceeași zi. Iar mult-încercatul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
miroase a foci, reni, urși albi... Sau: Scriitorii își profesionalizează sentimentele (în paranteză, abia lizibil, E. Ionescu). Pe urmă, lucruri mai serioase. La iezuiți - cură morală... tehnică... exerciții spirituale... sau căile de ocolire a adevărului, confesiunilor stânjenitoare... reservatio mentalis, amphibologia (echivocul, ambiguitatea) cele două cazuri în care este îngăduit să-ți induci în eroare aproapele... Sau: Nu actul în sine, ci intenția celui care actioneaza, produce criteriul judecății morale. Tot dreptul european de mai tarziu al lui Democrit, reluat de Aristotel
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
mai ușor dispar adjectivele incomode sau orice element dintr-o enumerație; evident, din seriile "a erotismului, a naturalismului, a reacționarismului său" și "sentimentul naturii, reacționarismul, erotismul și muzica", elementul subliniat va fi anulat. în vreme ce reacționarismul e un cuvînt lipsit de echivoc, reacțiunea suferă o reinterpretare lexicală: dacă în ediția din 1974 cuvîntul dispare cu totul, uneori cu întregul fragment în care e plasat, textul din 1985 oferă un perfect exemplu al excesului de subtilitate spre care împinge cenzura. Soluția e găsită
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
-și ambala retoric programul de creație, Dumitriu lucrează exclusiv în perimetrul lucidității, al deliberării și al deplinei conștiințe a gestului său. Toate aceste elemente sunt enunțate ferm încă din perioada începuturilor sale artistice, iar acest lucru se poate vedea fără echivoc în schițele expuse acum la Galeria Sabina & Jean Negulescu. Chiar dacă el pare oscilant în acest moment, oarecum indecis în ceea ce privește natura exprimării - elementele simboliste, citatele arheologice, cruzimile fove, cenzura geometriei și notațiile pleneriste conviețuiesc cu șanse egale în această perioadă - în
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
cum e orice definiție. Ceea ce se poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]