31 matches
-
o imagine în care prea cunoscutele compromisuri au apărut într-o apreciabilă parte contrabalansate de semnele unei opoziții pe cît de inaparente pe atît de revelatoare. Vasile Igna o subsumează sintagmei de "Rezistență Culturală". O formulă nescutită de-o anume "echivocitate", cum ar spune d-sa, deoarece tocmai acestei modalități a rezistenței i s-a imputat mărginirea, oprirea în fața protestului radicalizat, de natură politică. Pentru a "curăți" conceptul de umbrele ce s-au lăsat asupră-i, însă și pentru a-și
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
a mâncării, se află că e rău. Ca și Sfântul Maxim, Sfântul Grigorie de Nyssa interpretează pomul cunoștinței binelui și al răului, în sensul că el ar exprima pe de o parte caracterul simțual al răului, pe de altă parte echivocitatea păcatului, necesitatea lui de a-și da o aparență a binelui<footnote Ibidem, p. 8. footnote>. Și Cuviosul Nichita Stithatul oferă oferă detalii semnificative cu privire la înțelesurile înalte a celor doi pomi. Întorcându-se la faptul că prima parte a poruncii
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
provenind din animarea dialogurilor. Numeroși critici au remarcat capacitatea regizorului Marc Rothemund și a scenaristului Fred Breinersdorfer de a lăsa evenimentele să vorbească de la sine. Camera se rezumă la a domicilia undeva în proximitatea protagonistei. La cealaltă extremă, aceea a echivocității cinematografice, se plasează o altă peliculă care și-a luat o porție consistentă de lauri pe vechiul continent, anume Ascuns. Ultimul film al lui Michael Haneke așa se numește și așa rămîne și la a doua vizionare. Daniel Auteuil și
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
se poate susține între statele vii ale Europei dacă, nu are o politică sinceră naționalistă și dacă în practică nu întrebuințează buna-credință și onestitatea. Trebuie să ne alegem o cale hotărâtă și corectă, pentru ca să se știe și înafară ceea ce voim. Echivocitatea atitudinei noastre nu este spre avantajul țărei; căci atunci putem fi taxați de o națiune ce urmărește scopuri ascunse, de un popor perturbator al liniștei vecinilor săi. Duplicitatea este un sistem periculos chiar pentru cele mai puternice naționalități; și fructele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
-ntr-un colț al salei... - A, zise Angelo, apropiindu-se de foc, ce dulce căldură... Cum te cheamă, frumosul meu demon... Misticismul era elementul lui... el nu mai simțea nici o frică. - Cezar sau Cezara, zise demonul surâzând c-o firească echivocitate. - O, grațioasă androgină, zise el beat de strălucirea arătărilor, vin de-mi dă o sărutare... Cezar se uită rece la el. - Asta nu stă în contractul ce l-om face, Angelo... faptele mele stau la dispoziția ta, ființa mea nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Epilogul poeziei 241 VII. Parodia binelui și frumusețea întregită 246 Oportunismul egalitar 246 Pacifismul fricii 249 Christus victor 253 Vertebre patristice 256 Violența dialectică 259 Sublimul dezafectat 263 Bucuria vederii 267 VIII. Post-scriptum. Pluralul religiilor și limitele analogiei 271 Triumful echivocității 271 Principiul ambiguității 272 Coerența narativă 274 Necesitatea incomparabilului 276 Ereditatea memoriei 277 Bibliografie selectivă 281 Nota autorului 305 Despre autor 307
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
normativ” al rolurilor valorizate. Se observă că principiul „normalizării” nu poate abandona elementele de factură axiologică, discursul de tip moral. Majoritatea afirmațiilor pe care le conține nu au fost încă evaluate în mod adecvat prin raportare la rezultatele concrete, datorită echivocității existente la ambele niveluri. Utilizarea perspectivei teoretice pe care se bazează normalizarea pentru a explica procesele istorice și sociale conduce la moralism, la subiectivism sociologic, prin accentul pus pe rolul ideologiei, plasând cea mai mare parte a problemelor cu care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
Mișcării, în scopul de a se intimida personalitățile politice mai proeminente. Teroarea intra în programul Mișcării și se asigura că un număr de oameni cu vază erau înscriși pe lista neagră. Omorârea aproape gratuită a lui Bogdan, pentru o relativă echivocitate de limbaj, era un preaviz că gruparea ilegală nu se juca cu vorbele, hotărâtă de a folosi un stil politic de o duritate nemaiîntîlnită în istoria noastră modernă. Supravegherea tehnică a operației ar fi avut-o Gavrilcea, care însă nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spiritului; sumă a realităților spirituale. Nichifor Crainic menționează că „Spiritualitate e un termen mult Întrebuințat În cultura românească de după război, mai ales de către publiciștii din generația tânără, În perioada anilor 1925-1929. Termenul e echivoc. El Înseamnă exact: stare de spirit. Echivocitatea lui se datorează diversității Înțelesurilor cuvântului «spirit», din care derivă. Multiplele lui Întrebuințări pot fi grupate În trei accepții principale: 1.viață interioară; 2.cultură; 3.viață duhovnicească. În primul sens, spiritualitatea Înseamnă: trăire intensă a clipei, indiferent de valoarea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
aflați pe poziții umaniste, nu țin seama de înrădăcinarea teoriilor acestora în cadrul umanismului însuși (înrâurire evidentă în ciuda aparenței afirmațiilor lor futuristeă, de faptul că modul de gândire umanist a contribuit la formularea concepțiilor progresiste transumaniste. Împotriva acestor critici, transumaniștii admit echivocitatea intervenției tehnologice asupra umanului și a feței duble a progresului, propunându-și să lupte nu doar împotriva ororilor natural-organice, ci și împotriva nerespectării drepturilor omului, a îngrădirii libertății sau a egalității, a deformării valorilor comunitare, democratice și liberale (vezi Bostrom
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perfecțiune. Oricum ar fi, folosirea acestei metode antrena o suprasolicitare a raționamentului prin analogie, care tinde, de fapt, să stabilească tot mai mult o univocitate Între termenii comparați. Această tendință este viciată de imposibilitatea stabilirii unui punct de echilibru Între echivocitate și univocitate, cât și de dorința de a prezenta cât mai multă analogie posibilă Între cei doi termeni, Dumnezeu și res. O astfel de supralicitare a metodei o Întâlnim la Francisco Suárez (1548-1617), teolog iezuit spaniol, ale cărui scrieri, conform
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care i-au adus succesul și notorietatea? Răspunsul la această întrebare se află cuprins în cărțile sale. Nu sub forma unor certitudini ci mai degrabă sub forma unor credințe, intuiții și pasiuni și, uneori, ca o temă muzicală, ca o "echivocitate deschisă", cum ar spune Hans-Georg Gadamer. Ca o poezie, am adăuga, în care sufletul devine work in progress. Alexa Visarion opune expresivitatea artificiului în artă: Expresivitatea artei este o condiție a valorii ei iar artificilalul nu este niciodată expresiv Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
țintă anume, de vreme ce arată către ceva deschis, către "totul care trimite la tot" des invocat de Goethe. A pune un spectacol în scenă, a interpreta o partitură dramatică înseamnă pentru Alexa Visarion a interpreta conform ființei, a întrezări semnele acestei echivocități inepuizabile, pe care arta o are în comun cu însăși condiția umană. Cum își propune să interpreteze regizorul și actorul acest act de creație dintr-un text scris și jucat? Cum înțelege să facă teatru și să cucerească publicul de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conservatorismul unor "prezenturi politice" reverbative. Aceste prezenturi politice par noi doar în ochii ignoranților în materie de forme de manifestare istorică și politică. Foucault a atribuit istoriei un principiu de suveranitate în sfera cunoașterilor: "Istoria s-a rupt, într-o echivocitate care, desigur, nu poate fi controlată, între, pe de o parte, o știință empirică a evenimentelor și, pe de altă parte, acest mod radical de a fi care prescrie soarta tuturor ființelor empirice, ca și ființelor unice ce suntem. Istoria
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și obiect, dintre limitarea destinului propriu și nelimi tarea istoriei lumii sale. Funcția restauratoare a memoriei, pe care am încercat s-o descriu în capitolul 2 în înțelesul său teologic (așadar, ca Erlösung), se regăsește în privirea flaneurului și în echivocitatea temporală pe care o surprinde: „Im Asphalt, über den er hingeht, wecken seine Schritte eine erstaunliche Resonanz.“ Flaneurul devine, prin privirea pe care o aruncă lucrurilor și care le transformă pe acestea în imagini dialectice, un Mesia al lumii urbane
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
est, ut iam casura putetur, Restat adhuc humeris fulta ruina tuis383. Aș spune că în versurile de mai sus poetul afirmă lucruri cu adevărat uimitoare, pe care nimeni nu și le-ar fi imaginat din partea acestui tenerorum lusor amorum. În ciuda echivocității unor expresii, Ovidiu exprimă destul de clar unele sentimente de-ale sale cu privire la propria-i siuație și, implicit, la imperiu. Înainte de toate, sulmonezul se referă la curajul lui Paulus (si animi non cecidere tui) de pe vremuri: un curaj deosebit care ținea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mare curaj pentru a interveni pe lângă Augustus în favoarea unui vinovat care și-a mărturisit vina, ca Ovidiu, învinuit de lezmajestate... Dar, nu aceasta ni se pare a fi esența sentimentului ovidian, atunci când solicită curaj de la Paulus. Expresiile care urmează, în ciuda echivocității lor voite, sunt foarte clare: "cu cât soarta [a se înțelege: Augustus] este mai nemiloasă, cu atât tu rezistă, având însă mare grijă, așa cum se cuvine, să nu fii învins de ea [soarta = Augustus]. Tu să lupți bine, pentru că există
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ut tibi sit, salvo Caesare, salva parens. (v. 98) Ripert traduce: "... je demanderai que pour toi ta mère reste sauve et César reste sauf". Aceasta este unica interpretare posibilă în cazul unei formulări univoce. Dar dacă se ține cont de echivocitatea expresiei ovidiene în anumite cazuri, am fi tentați să credem că și aici există o notă de ironie atroce la adresa lui Augustus. Salvo Caesare, ca ablativ absolut, putea să mai însemne în epoca clasică: "pus deoparte, exceptându-l pe Cezar", salvo
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cazuri Ovidiu își manifestă adevăratele sale (re)sentimente față de Augustus și glorifică casa Fabia și, din moment ce formularea echivocă este evidentă, măcar în unele cazuri, credem că nu exagerăm când considerăm și formulările de mai sus ca inconcludente și de o echivocitate incontestabilă. Aceste formulări întăresc în mod evident, aș spune, epigrafic, adevărata stare de suflet a lui Ovidiu față de Augustus și față de Paulus Fabius Maximus, înainte și după relegarea la Tomis. Ovidiu i se adresează din nou lui Paulus Fabius Maximus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a unui foc să ne încălzească? Întrebările acestea sunt poate mai puțin anodine decât par. Două anecdote, da. Dar care stârnesc în noi vertijuri străvechi. Spectrul, reflexia, dublul ori sosia continuă să întrețină nu groaza, ci un persistent nimb de echivocitate. Ca și cum nesigurul statut al imaginii ne-ar clătina neîncetat cele mai puternice certitudini. Desigur, când suntem febrili preferăm aspirina unui peisaj marin. Imaginile noastre sfinte nu mai sângerează, nici nu mai plâng. Dacă încă le mai vorbim în șoaptă, singuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sunt "cuvinte referențiale" (V. Fanache)19 și lista ar putea continua cu multe alte exemple, încearcă să sintetizeze și să reducă 20 polivalența operei caragialiene la o dominantă estetică unificatoare. De cele mai multe ori însă, abordările acceptă premisa dualismului și a echivocității ca trăsături definitorii ale omului Caragiale și ale creației sale. Șerban Cioculescu, Florin Manolescu, Mircea Tomuș 21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu mai multe strategii"24 pe care histrionicul Caragiale, veritabil "homo ironicus" le-
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu riscul de a absolutiza diferențele sau identitățile colective și, desigur, de a Închide indivizii În astfel de identități. Ceea ce este o derivă autoritaristă sau poate chiar rasistă a principiului promovării diferențelor. Acesta este obiectivul diferențialismului sau pluralismului, cu toată echivocitatea lui. El este echivalent cu privilegierea valorilor incarnate, ținând de concret, care Înseamnă diversitate, adică a tuturor formelor de legătură comunitară. Dilema provine din ciocnirea a două obligații morale contradictorii, bazate pe două principii practice distincte: principiul deontologic și principiul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
satisfăcute. V. intersubiectivitate. COSERIU 1994. IO AMBIGUITATE. Conceptul "ambiguitate" apare de timpuriu în lucrările de filozofie, matematică, fizică, sociologie, psihologie, lingvistică ș.a., unde cunoaște abordări explicative diferite. Majoritatea lucrărilor definesc noțiunea "ambiguitate" făcînd apel la alte noțiuni, precum: neclaritate, incertitudine, echivocitate, probabilitate, imprecizie, contradicție etc. Deși în unele dicționare termenii ambiguitate și incertitudine sînt considerați ca fiind sinonimi, unii autori disting diferențe de nivel semantic; astfel, ambiguitatea se referă la informații care lipsesc, deși ar putea fi cunoscute, pe cînd incertitudinea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a unor evidențe inaccesibile ochiului comun. Relația liderului cu corpul comunitar care l-a delegat este fundamentată în cunoaștere, socotită în general a fi fenomenul originar al oricărei întreprinderi morale (chiar cea care se întemeiază în simț estetic sau în echivocitatea indicibilă a talentului). Dând măsura propriei forțe cognitive, conștiința de sine individuală autentică primește investitura unei înalte responsabilități, subordonându-și tot ce este sistem ierarhic străin în viziunea unificatoare a idealului său novator (Tudor Vianu afirma că "înțelegerea dinamică a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]