192 matches
-
eroilor din romane și nuvele, cei mai mulți o proiecție a propriului itinerar. T.M. nu poate să nu fie caustic, el zâmbește mereu malițios și nu admite în ruptul capului să pretindă pentru el în narațiune un regim preferențial. Cu atât mai eclatant se spovedește în jurnal, unde apare stinghereala în traiul conjugal deoarece e conștient că nu se poate dărui integral sentimentului, că nu e la înălțimea misiunii de bărbat. Nu e bun pentru rânduiala casnică și paternă. În însemnările zilnice discută
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
obosi dușmanii din exterior să ne submineze, dacă o facem atât de spectaculos noi înșine? Din ticăloșie, din tâmpenie, din nebunie - într-o ordine aleatorie, dar de-o perfectă eficiență. Exemplele abundă, așa că am să-l iau pe cel mai eclatant: comportamentul provocator al lui Ion Iliescu. Va să zică, eternul președinte al țării, flancat de fascinantul său prim-ministru, îi invită pe șefii partidelor ca să-i mobilizeze în vederea unei declarații solemne privind intrarea în N.A.T.O. Adică în civilizație, în lumea prosperității
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
pare aberant să cauți cu lupa - ori să inventezi - probe ale extremismului în scrisul lui H.-R. Patapievici. Chiar mult-discutata chestiune a "minorităților imperiale" (de acord, o teză șubredă), repusă strategic pe tapet de către unul dintre aprigii combatanți, își găsește eclatante reprobări în revista "Provincia". însuși Gabriel Andreescu a ajuns să-și manifeste îngrijorarea față de "identitatea" unui partid, U.D.M.R., care girează, prin iresponsabilitatea liderilor săi, cele mai anti-democratice legi date în România în perioada postcomunistă. Pentru că veni prilejul, i-aș
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da’ de unde! Mă strecor - ogar tomnatic - printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua începe să ia calea soarelui-apune, plasîndu-mă într-o
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
strict informativă sau științifică) indiferent de forma abordată, generează - invariabil - și chiar au o modalitate specifică de a păstra conotațiile unei atmosfere tensive. Și evident, din perspectiva pe seama căreia sunt vehiculate se manifestă, subsidiar, ca elementele unei nesfârșite - și voit eclatante - confruntări. Într-un eseu intitulat O paranteză cât o existență Monica Lovinescu ilustra cât se poate de semnificativ atmosfera ostilă cu care erau întâmpinați refugiații români în Franța de după 1947, când intelectualitatea occidentală se situa, în covârșitoarea ei majoritate, la stânga
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
destinul. Unele tablouri își ating ținta: finalul tabloului 1, moartea lui Lajos, Oedip și Sfinxul, scena încoronării. Actul 3 este acut-dramatic. Lăsată jos în fosă (dirijorul Erich Märzendorfer, la premieră) simfonia în care stă drama în unitatea ei muzical-tematică urcă eclatantă cu Cornel Trăilescu. Dirijând spectacolele de la deschiderea stagiunii el a impus, compact, fără schimbări de culoare conductul sonor. Regia și-a asumat în concepție o prezență masivă a baletului (Enescu nu a compus decât câteva minute, “dansul păstorilor” în tabloul
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Acest spectacol se naște firesc din Experimentul Iov, pus de Mihai Măniuțiu acum ceva vreme la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Unde protagonist era tot Marian Râlea. Este un fel de prelungire a lui, poate mai puțin spectaculoasă, mai puțin eclatantă. Este un fel de obsesie, exploatată altfel. Măniuțiu și actorul-însoțitor, Râlea, investighează un alt tip de emoție, de mărturisire, de experiment, la urma urmelor. Iov este izgonit în afara cetății, în praful cenușii gunoaielor. Levi este aruncat în afara lumii, în lagărul
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
spre instituțiile românești, nu e nouă. Noi sunt doar măștile. A-l reduce pe președintele României la măruntul rol de executant al unor ukazuri aberante arată orice, în afară de un minim respect pentru acel președinte. Nu puteam spera la o mai eclatantă confirmare a bănuielilor pe care mi le exprimam în articolul incriminat. Resentimentul, invidia, revanșa au devenit idealurilor multor indivizi (doctori sau nedoctori) ce cred că dacă țin un pix în mână chiar știu să și scrie. Că unii dintre ei
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel care, în anii de interdicții și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o mână mereu întinsă, fără ca Doinaș să i-o fi cerut. Și nu
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
credință, nu știu dacă ar mai răsuna româna pe meleagurile noastre și dacă ar avea cui aduce miresmele Cuvântului maica Elena de la Voroneț”. ...Nu ne îndurăm să retezăm comentariul nostru fără a mai adăsta sub aura acestor idealuri și cuvinte eclatante: ,,Trecutul de glorii, din care trebuia să renască marele viitor al țării, era pentru Eminescu întruchipat de epoca ștefaniană. Patrimoniul textelor sale publicistice arată că Ștefan a fost pentru Poet , <pavăza creștinătății întregi>, (...), , dar și (...) Eminescu l-a înălțat pe
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
greu să surprinzi expresia de ansamblu a Petersburgului", scrisese Gogol în 1836. Și obiectivul cărții lui Ion Ianoși devine atingerea acestui aproape imposibil deziderat, exprimat într-un pasaj introductiv: "Orice așezare are fețe vizibile și ascunse. Petersburgul reprezintă o dovadă eclatantă în acest sens. În el s-au împletit și s-au potențat reciproc factori reali, ideali, ireali. Palpabilul a ajuns fantastic, fantezist, fantasmagoric. O evidență, timpuriu deconspirată și accentuată treptat, suprapunea splendori și tragedii, intersecta clasicul cu absurdul.ș...ț
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
Ca Serenada op. 22 de Dvorak, ale cărei secțiuni au fost diferențiat personalizate și individualizate într-o manieră convenabil-romantică, fără adaosuri ori abuzuri zadarnice, superflue. Ascultând Orchestre a cordes de la Garde Republicaine cred că însuși Bonaparte (înmormântat ŕ côté de eclatanta estradă concertistică), și-ar fi frecat satisfăcut palmele, ca și cum ar fi câștigat o nouă bătălie. Când i-am cunoscut, prin 1990, combatanții din Emphasis erau la vârsta când toți porii vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Iași în cărțile lui Nichita Danilov, Cătălin Mihuleac și Val Gheorghiu). Totul în Mă-ntorc în Bermude (Editură Timpul, 1999) e foarte viu, năucitor, e secundă lui Kazantzakis. Frumoșii și frumoasele nopților lui Val Gheorghiu sînt în stare de șoc, eclatanți, luminează cît sclipirea unui blitz. Metaforă obsedanta a cărții e dansul (nu și în pînzele lui Val Gheorghiu?), un anumit fel de dans, "mai mult o miscare liberă, pe loc imaginata", dansul fluturelui desprins din larva. (Val Gheorghiu, Mă-ntorc
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi estetice. Când "grupul Barbu" s-a adresat lui Ceaușescu pentru a cere să se înființeze o Uniune a Scriitorilor comuniști se confirma eclatant ceea ce știam, intuitiv, dinainte. Nu m-a surprins, prin urmare, când, după 1990, oameni cunoscuți pentru murdăria lor morală au deschis baierele vulgarității indescriptibile a limbajului și ale comportamentului. Șocat am fost (însă numai pentru o clipă, pentru că - aflasem între
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
rană a mea. Sunt prea multe și prea dureroase pentru a le arăta și altora... Sunt împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care mergea peste tot, obținînd succese eclatante cu mereu aceeași poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Paul Zarifopol, în care îi reface, atent, arborele genealogic (demonstrîndu-i, cu probe imbatabile, originea grecească), petrecerea să pînă în 1914, lungă vreme, în Germania, la Leipzig, averea moștenita (de care s-a îngrijit socrul său, Gherea), studiile strălucite și debutul eclatant, cu studii despre scriitori francezi, într-o bună revista germană. Dl Alexandru Săndulescu are dreptate. De nu ar fi venit războiul, care i-a distrus întreaga avere, rămînînd, deodată, om sărac nu s-ar fi apucat de publicistica. Sărăcia sau
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
trecut, scriitorul era și un lider de opinie. Astăzi el joacă un rol aproape neînsemnat în influențarea mentalului colectiv. În orice caz, incomparabil cu acela atribuit comentatorilor politici sau gazetarilor. Disputa recentă pe tema manualelor alternative ne oferă o dovadă eclatanta. Cînd, la finele deceniului 7, scriitorii din generația '60 au pătruns în manuale, rezistența oficialității a fost mult mai slabă, cu tot conservatorismul ideologic comunist, decît este acum rezistență opiniei publice față de scriitorii generației '80. Această, în pofida faptului că saizecistii
Pretul cărtii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17459_a_18784]
-
declarativ. Domina teama că dacă se mișcă o cărămidă din turla ideatică, se prăbușește tot templul. Doar Hrușciov, cu spontaneitatea lui țărănească, greu de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
mormînt/ Și al nimicirii aspru vînt/ Îi spulberă cărarea” (Te-ai dus). Astea nu-s chiar „miniaturi sufletești brodate pe rețeaua unei fantezii metrice variate” (cu rețeaua, însă, așa e), cum zice Lucia.6 Astea-s strigăte în regulă, vaiete eclatante, căci Ada merge direct „către un mormînt de jale” (Apus). E drept că nici n-are încotro altundeva să meargă, întrucît luminozitatea vieții abia de i-a strălucit o clipă: „Șiafară- i iarnă grea/ Și vîntul se muncește între pămînt
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
Z. Ornea Cu debutul eclatant din 1905 (Poezii), Goga se impune ca un poet autentic cu o voce distinctă. Maiorescu îl primește în casa lui din Str. Mercur 1, semn de considerație și, în 1906, îi întocmește referatul care îi va aduce laurii premiului Academiei
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
a mult iubitorului de Dumnezeu și de dreptate - Grama! Deci, cu alte cuvinte, Eminescu a produs și propriii săi antieminescieni - ca să le spun astfel! - inși ce s-au reîncarnat mai apoi în diverși sanielevici și hermafrocurci (sic!)". Sau atît de eclatant: "Despre Sadoveanu, Arghezi, Petru Dumitriu, Călinescu, Nichita, Barbu, Sorescu, Preda - ce să mai vorbim!? Niște ticăloși, lichele și canalii! Ne asigură urmașii împăratului urii...". Sărmanul Eminescu s-ar răsuci în mormînt dacă și-ar da seama de năpasta pe care
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în cazul amplului Jurnal al lui Radu Petrescu, operă majoră a întregii noastre literaturi, izvorîtă tocmai din relele condiții ale marginalizării, cenzurii, sărăciei, represiunii. E o oază de intelectualitate în mijlocul pustiului generat de partea cea mai tristă a erei totalitare
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
cu lunile. Această imagine, parcă decupată din vechile manuale compuse în numele "luptei de clasă", a devenit, din păcate, emblema unei Românii groggy. Peste tot în lume se fac averi spectaculoase. Cazul baby-milionarilor americani din Sillicon Valley e exemplul cel mai eclatant: tineri de douăzeci-treizeci de ani au acumulat într-un interval scurt averi fabuloase. E drept că pentru asta și-au folosit materia cenușie, și nu agenda cu numere secrete - de la șefi de poliție județene la miniștri. De altfel, sistemul e
Român, o dată pe lună by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15916_a_17241]
-
un simbol legitimator, promotor al ideologiei marxiste, al luptei de clasă ș.c.l. După istorici ca Roller, comuniștii nu ar fi decât "cei care desăvârșesc opera inițiată de el", de Bălcescu. Disponibilitatea interpretativă a criticului Mircea Anghelescu se manifestă eclatant în textele având ca obiect literatura propriu-zisă, în speță aceea a unor scriitori precum Paul Miron, Grigore Cugler sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
Semiasia", ținutul aflat la marginea civilizației europene, populat de nații unde după dînsul misiunea civilizatoare a Occidentului, de fapt a germanilor, s-ar afla abia la început. Dincolo de stîngăciile debutantului într-ale scrisului, Franzos ilustrează însă la modul cel mai eclatant degradarea și trivializarea esteticii clasice în faza epigonică a realismului minor de după jumătatea secolului al XIX-lea. Confuzia dintre superficiala relatare jurnalistică și ceea ce "părinții fondatori" numeau "einfache Nachahmung der Natur", dintre sentințele grăbite și pătimașe și cumpănita sondare a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]