102 matches
-
densitatea cromatică și de energia tușei, care, de puține ori, se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registru meditativ și misterios, se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau mai puțin spontană în cazul acestei lucrări, s-
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
altfel, să descopere mai multe nuclee, mai multe amplasamente, relații, în același timp, dar și pentru adulți, care pot observa schimbarea de macaz, de tip de limbaj, de dinamism și modernitate. Elemente ale spectaculosului sînt rezolvate cu tehnici noi, cu ecleraj elaborat, cu un soi de opulență a decorului și a costumelor, de regulă sărăcăcioase, chestiuni gustate din plin de spectatori. Chiar dacă simțim încă influențele scenografului Dragoș Buhagiar, căruia i-a fost asistent - foșnetul costumelor m-a dus cu gîndul la
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
prea l-am iertat. Oleg a făcut imaginea și a reușit o performanță...Mie îmi place foarte mult, adică sînt foarte încîntat de ce a făcut Oleg acolo. Dar la început, cînd am făcut testele de peliculă, și am folosit diferite ecleraje, ca să vedem cum dă cu aia, cum dă cu aia...Eu am ales exact imaginea care nu avea deloc ecleraj, nu avea deloc lumină. Și asta l-a cam distrus pe Oleg, dar a reușit să scoată ceva remarcabil. Remarcabil
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
foarte încîntat de ce a făcut Oleg acolo. Dar la început, cînd am făcut testele de peliculă, și am folosit diferite ecleraje, ca să vedem cum dă cu aia, cum dă cu aia...Eu am ales exact imaginea care nu avea deloc ecleraj, nu avea deloc lumină. Și asta l-a cam distrus pe Oleg, dar a reușit să scoată ceva remarcabil. Remarcabil. - Sînt foarte curioasă să văd filmul. Vă mulțumesc foarte mult. - Și eu vă mulțumesc.
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
altfel, în multe situații protagonistul romanului are sentimentul că privește realitatea prin intermediul obiectivului unei camere de filmat: "Alese un itinerar mărginaș, spre periferie, imaginîndu-și că filmează totul 'din mînă', într-un travelling circular, cu o cameră video, direct, fără nici un ecleraj special, cu planuri lungi, cu prim-planuri pe fețele oamenilor, ca un mozaic de secvențe care curg fără 'continuitate'" (p. 83) Apariția fiecărui personaj nou în roman produce o digresiune, o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
pe care o ia o anumită operă la un moment dat este rezultatul determinării variabilelor ei de către un complex de factori printre care: stilul, concepția, personalitatea, inspirația, ideologia, mentalitățile, tradiția, curentul artistic, experiența, repertoriul, limba, distribuția, vocalitatea, tehnica, dispoziția, decorul, eclerajul, costumul, machiajul, colaborarea regizor-dirijor-solist, sensibilitatea spectatorului, feedback-ul, acustica sălii, existența supratitrării, etc. Prin urmare, nu există soluții absolute ori definitive. Pentru a ilustra ideile expuse mai sus, am luat ca exemplu opera Don Giovanni de W.A.Mozart, versiunea
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
fugit la următorul spectacol, cel de balet modern, de la Casa de Cultură a Sindicatelor, unde o coregrafie excepțională, semnată de Râmi Be’er, interpretată maiastru de o trupă de balerini excepționali, de la Kibbutz Contemporary Dance Company din Israel, cu un ecleraj de mare artă și o muzică perfect aleasă, în armonie cu subiectul (“Amintiri”), au mai spălat mizeria deversata voluptuos în spectacolul lui Galgotiu. Vă recomand, daca nu i-ați văzut (încă) pe balerinii evrei, să nu-i scăpați nici în
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
cochete dând târcoale prin Montmartre sau plimbându-se în grădina Luxembourg; păpuși încălzindu-se la gura șemineului ori însușindu-și lecțiile într-o sală de clasă; păpuși aflate la cumpărături, la mercerie sau în raionul de confecții; fantoșe confiscate de eclerajul unei săli de spectacol ori de agitația mulțimii dintr-o piață; păpuși la munte sau la mare, pe iarbă ori pe nisip. Toate constituite în teribile analize ale expresiei umane. Să fi văzut cât de plastic îmi relatau despre aventurile
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
originală pentru scenă, Adrian Enescu. Dar mai este ceva, bănuiesc, care poartă această montare într-o zonă a libertății interioare, a unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă ar fi să le numim doar pe acestea. Este un omagiu pe care Alexandru
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de forțe figurate exclusiv în alb și negru, eclerajul dă relief aparte partiturilor actoricești. Abisala complexitate a personajelor a fost tranșată net. Brândușa Mircea și Adrian Comaniciu sînt prezențe auxiliare denumite generic "medici psihiatri". Tudor Tăbăcaru schițează onctuozitatea unui părinte venal. Daniel Beșleagă topește noblețea de suprafață a amantului
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
scenă. Uneori, nostalgia resimțită e de-a dreptul dureroasă, pentru că jocul actorilor menține tensiunea contrastelor, nu "ațipește" melancolizînd iar comicul și (auto)ironia sunt dozate cu rafinament. Ceea ce permite păstrarea nealterată a interesului spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină caldă", asupra chipului personajelor. Nuanța dominantă a imaginii scenice e sepia - culoarea vechilor fotografii și ale demodatelor cărți poștale. Culoarea Nostalgiei... (De aceea este
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
minții. Adică propria viață dedicată întrecerii sportive pe care o concepe doar în termenii tradiționali ai unei confruntări nobile, cu reguli stricte și regim sever, în condițiile austere ale spiritului de echipă suveran. Meciurile propriu-zise sînt înfățișate într-un savant ecleraj ce diferențiază aceste înfruntări "ritualizate" după starea umorală și nu doar după timpul și locul desfășurării. Vigoarea și pasionalitatea sînt induse într-un mod elevat ce te transformă ad-hoc în...microbist. Chit că realizezi totuși că ceea ce te încîntă e
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
Spania, 1995) în care ca de obicei Carlos Saura l-a avut alături pe Vittorio Storaro în decantarea sublimului din frust, odată cu rememorarea istoriei unor genuri muzicale provenind din îndepărtata Indie, veritabilele tablouri din sala de dans fiind înnobilate prin eclerajul savant și ritmul patetic. Resacralizarea iubirii Enunțat de către Zanussi printre cele cîteva principii ale unei dogme personale de interes universal, acest ritual este în curs de desfășurare. O arată și trecerea în revistă a filmelor avînd tangență cu acest subiect
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor mai mult sau mai puțin spontană în cazul acestei lucrări, s-
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
de conaționalii săi Lars von Trier și Thomas Vinterberg: cele "10 porunci" ale Dogmei 95 (printre care: turnarea în locuri reale, fără decor construit; sunetul și imaginea înregistrate simultan, fără muzică adăugată; camera purtată pe umăr; imaginea în culori, fără ecleraj adițional etc.) ce par a nega orice "progres" cunoscut de cinema de la origini și până în zilele noastre. Dar succesul de la Cannes 1998 al filmelor "Idioții" și "Festen" (prezentat și publicului nostru în ediția de anul trecut a Festivalului) precum și realizarea
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
Deci, la Muzeu! Dar, stupoare! Eticheta arată că lucrarea aparține acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri atît de diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebroși-ilor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire?! Dar, mă rog... să
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
Era o izbândă a poeziei românești, dar și o victorie pe care Alecsandri o obținea asupra lui însuși". Citind pastelurile unul după altul, mă simt - ca și în cazul altor autori comentați de el - în dezacord cu unele din seducătoarele ecleraje ale lui G. Călinescu, sau am rezerve la "generalizări" ale unor caracterizări valabile doar în unele cazuri. Așa se întâmplă cu teroarea "de fenomenul boreal", apropiat de "oroarea italică a lui Ovid pentru gerul scitic". Asemenea frisoane de mediteranean va
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
densitatea cromatică și de energia tușei, care de puține ori se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru sau chiar complet opac, detașează figura și elementele de particularizare prin ecleraje puternice care sparg anvelopa nocturnă și dirijează privirea către zona feței și a mîinilor. În registrul meditativ și misterios se detașează net două portrete compoziționale realizate după aceeași schemă de principiu, Portretul profesorului Jean Paul Laurens (1924) și Amatorul de
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
cameră de rezonanță dialogului, dar cu adevărat speciale sunt gros-planurile ce relevă o artă a portretului de o mare sensibilitate cu indicibile nuanțe. Pe parcursul aceleiași scene, chipul este impresionat de stări diferite, de tranziențe și reflexii discrete, de brizări și ecleraje insolite, de tristeți pluviale sau de bucurii copilăresc regăsite în șotie, remarcabile în special cu acest fost actor de teatru și cîntăreț rock, Piotr Mamonov. Într-unul din ele, ai în fața ochilor pentru o clipă chipul de bătrîn nebun răvășit
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor în pictura lui Baba, vom reveni, inclusiv în ceea ce privește distribuția lor spontană în cazul acestui Autoportret. în afara jocului de lumină
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
care l-au influențat pe regizor, și mă rezum la încă un exemplu, Memento (2004) al lui Christopher Nolan, pe ideea tatuajului și a recuperării traumei într-o ficțiune polițist-detectivistică. La farmecul filmului contribuie din plin și o serie de ecleraje și de-coruri, filmările în sepia, crepusculare, cu o luminiscență di-fuză, care încarcă atmosfera romanului polițist. Un ca-davru strălucește în lumină cu rictusul fixat etern în mintea copilului, imaginația se digitalizează, amintirile din copilărie, cele fictive ale lui Fingerling, desfășoară
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
se întîmplă cu ea se reflectă în muzica soțului, mai ales intervențiile corale de o mare frumusețe tragică, catartică, muzica irumpe în prezentul Juliei aducînd cu ea trecutul, suferința, dar în final, și izbăvirea. Culoarea, albastrul melancoliei, intervine permanent de la eclerajul lămpii care se reflectă pe chipul ei în detalii semnificative. Din acest mariaj al muzicii și culorii, regizorul extrage un lirism impresionant, tulburător, simfonic. De la început, Julie se decide pentru un apartament în care nu există copii, însă în curînd
Pur și simplu Albastru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9688_a_11013]
-
stînci, războinicii lui Leonidas admiră diorama cu scufundarea unei părți a flotei persane, filmul devine o manga cu recuzită grecească, sîngele țîșnește ca cerneala din rezervorul stiloului și pătează vesel întreg desenul. Filmul s-a transformat într-un BD animat, ecleraje nefirești, stînci din cine știe ce material siliconat, scene plasate în intermundii, jocuri de umbre ca în teatrul Nô sau de măști ca în teatrul Kabuki. Trecătoarea nu există decît pe video, un reportaj making-of ne arată că actorul nu mai înseamnă
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
valoarea de susținere a unui discurs de natură simfonică. în acest spațiu dirijorul Iurie Florea acționează cu deplin temei. Regizorul Ion Caramitru a făcut o bună echipă cu scenografa Maria Miu, cu Viorica Petrovici, autoarea costumelor, cu Chris Jaeger, autorul eclerajului scenic. Concepția regizorală nu este nici clasică și nici modernă; ...sau mai bine zis este și clasică și modernă. Voi observa că atât Ceaikovski cât și Pușkin, autorul romanului omonim în versuri, nu au fost trădați, nu au fost sacrificați
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]