162 matches
-
care ați și debutat, de alftel? MP: Mi-ar trebui săptămâni întregi să explic, e foarte greu să știi cum îți vine o idee. În cazul romanului M-am hotărât să devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. În Ecleziastul există o frază foarte frumoasă, care sună așa: ,qui accroît la science, accroît ses douleurs", cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai inteligent, și deci mai nefericit. Poate că mă simțeam foarte aproape de acest gând
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
Un pas important către acest moment îl face acum cartea Balcicăi Măciucă, un pas provocator și plin de promisiunea miracolului, asemenea unei feerii. Autobiografie și evocare, nostalgie și sentiment al posesiunii, jubilație și suferință mocnită, iubire mărturisită și tonalități de ecleziast, această carte este un adevărat poem al melancoliei. Un imn tardiv pentru Balcic.
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
născute aici. Dintre care multe aici au și rămas, ca literă pe zid sau ca desen pe asfalt. Dacă nu chiar ca o cruce grea ce respiră un tardiv și exotic aer medieval. În timp ce Piața fredonează tăcut refrenul sfîșietor al Ecleziastului
Big BrOtherși goana după vînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13933_a_15258]
-
Analizează stilistic, lexical, comparatistic sau sursologic și face istoria romanțata a acestui vers atât de viril. Iată-i pe primii care s-au întrebat, metafizic sau nu, asupra trecutului și care au înfierbântat la rândul lor atâtea minți poetice: Harpistul, Ecleziastul, Regele David, Mimnerm, Antipater, Glykon, Duris, Palladas, Ovidiu, Syagrius, Ioan Hrisostomul, (trecem de goliarzi și trubaduri, că sunt prea mulți), Vogelweide, Pugliese, Da Todi, Kayyam, Li Tai-Pe, de la Vega, Perez de Oliva, Régnier și ne oprim la (pre)romantici, cu toate că
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
aruncă, dimpotrivă, în genune, în hrubele întunecate ale unor atrocități spirituale în care sălășluiește subumanul - simțul relativității ne ajută să ne întoarcem pe pămînt: vindecați de marile dezamăgiri, despovărați de iluzii, pătrunde în meditația asupra vieții un strop din amărăciunea Ecleziastului. Este experiența faustiană a celui ce, după ce a trecut prin felurite încercări, știe să devină mai înțelept, mai potolit, mai puțin orgolios, mai împăcat cu sine însuși - bob de sare, fir de iarbă, particulă aruncată în imensitatea Universului, la a
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când ne-emotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să fie numai căldicei, cum spune ecleziastul.
Despre emoție, 1944 (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12720_a_14045]
-
încheie cu o imagine panoramică: o mulțime de oameni, singuri, deși în compania celorlalți, citind și recitând pasaje. Pare o reiterare a școlii peripatetice, neavând nimic în comun cu finalul lui Bradbury, care se încheie tăcut, cu protagonistul reamintindu-și Ecleziastul. Predominanța egalității, a vidării psihicului de emoții negative, rezultă în tratarea corpului ca pe un element străin. Protagonistul Montag (Werner) observă cum oamenii își ating trupul de parcă ar cerceta un corp străin. Truffaut redă acut senzația de sedare a intelectului
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
Philostorgius”, care traduce corect expresia de la p. 117 din ediția engleză: „the ecclesiastical history of Philostorgius”, și p. 236: „unui istoric ecleziastic”, care redă „ecclesiastical historian” de la p. 118 ed. engl.); p. 26: „the church historian Socrates” - p. 70: „istoricul ecleziast Socrate” în loc de „istoricul bisericesc Socrates”; peste tot, „Church” a fost tradus și redat prin „biserică” (ex. p. 24, 174, 177) în loc de „Biserică”, întrucât, scris cu majusculă, termenul desemnează instituția, nu clădirea; necunoscând istoria ecleziastică și nefăcând nici un efort de documentare
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
preocupare, un singur țel major...” A scoate din scenă “agonia și extazul” vocației poate însemna condamnarea la mediocru. Este imposibil să ne închipuim un Buonarroti pictând sau sculptând “despovărat de iluzie” și cu “un strop șsau mai mulțiț din amărăciunea Ecleziastului.” Cu frustrările și blazarea lui Solomon nu se poate crea nimic. De altfel cartea Qohelet, la care face referire articolul, este singura din toată Biblia considerată a nu fi inspirată de Creator. Adevărul este că - spre susținerea afirmației inițiale privind
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
și moarte - atunci cînd marea secerătoare încă n-a ieșit învingătoare. Singure calitățile spirituale umane înnobilează și viața și moartea. Dar, față-n față cu aceste realități, te izbește iarăși și iarăși, relativitatea și zădărnicia tuturor lucrurilor, așa cum se exprimă Ecleziastul, laolaltă cu perisabilitatea stîlpilor materiali pe care este clădită existența noastră socială. Și tare ar fi bine, îți zici, dacă tot mai mulți semeni ar deveni conștienți de această disproporție înainte de a fi prea tîrziu, evitînd să adauge surse suplimentare
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
arunci; vreme este să rupi și vreme să cosi; vreme este să taci și vreme să grăești; vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace este”. A recitat pentru dumneavoastră din Cartea Ecleziastului, Gală Galaction. :: The One, iunie 2013 Cum îi explicăm eu prietenului britanic astă-vară litoralul românesc (am fost in Vama). “Șo- Mamaia is really posh- în a bad way; think overpriced and full of huge fancy cars and clubs for show-off
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
mâna. Vamaiotii de azi chiar nu mai au nici o limită. Foarte inspirat se încheie acest articol cu un citat din Eclesiast. Fără a fi un creștin devotat (în sensul ortodox al cuvântului), unul dintre pasajele mele preferate din Biblie este Ecleziastul capitolul 3.5: “Aruncarea pietrelor își are vremea ei, si strângerea pietrelor își are vremea ei”. De multe ori fac apel în minte la acest citat biblic pentru a înțelege conflictul între generații (odată ajuns la vârsta mijlocie, sunt permanent
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
suprafață, ca untdelemnul în undă. Sau poate pentru că molozurile seismului din 4 martie 1977, care mi-au ucis o viață, toate cărțile și mai toate însemnările adunate de-a lungul anilor m-au convins că singurul adevăr este cel al Ecleziastului: Vanitas vanitatum... G. PIENESCU 18 mai 2006 ADDENDA DECLARAȚIA LUI TUDOR ARGHEZI Domnilor magistrați, Dacă procesul nostru de les-majestate s-ar fi înfățișat înaintea unei Curți cu jurați, acolo, în fața justiției populare, ne-am fi făcut datoria să luminăm pe
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
După argumentele global-sociologice, urmează cele tematice. În viziunea lui, două sunt, din această perspectivă, traseele pe care înaintează poezia lui Eminescu: cel al pesimismului și cel erotic. Aplecându-se asupra celui dintâi, Grama schițează o antologie a poeziei elegiace (enumerând Ecleziastul, Sfinții Părinți, pe Pindar, apoi tragicii greci și tot așa până la Leopardi) pentru a arăta, caz după caz, că Eminescu nu se „califică” în această serie nobilă. Pesimismul său ar fi „gândit cu mintea, nu simțit cu inima” (p. 77
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
scelerat și, în cele din urmă, se egalează cu destrămarea fiziologică, cu mahmureala și vomismentul, ca urmare a unei înjositoare beții provocate de deruta ontologică: "Clarviziune și delir; utopie și coșmar al deznădejdii;/ Revelație și retragere a harului; predicatele noului ecleziast;/ Dezacorduri ale unui suflet în necontenită surpare; maledicta și eclipsele sacrului; invocații ambigue;/ Speranța ce purcede în abis; gravitații ale tărîmurilor morții;/ O nouă stirpe de demoni; ceața proclamînd îndreptățirea oricărui act; sau/ Ceea ce vomită mahmureala unui timp turmentat la
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
va sfîrși prin a se călugări și ea, după moartea lui Neagoe. E în jurul lui și chiar în inima lui o atmosferă de refuz al lumii, care nu pare compatibilă cu domnia pămîntească". Avem a face, la Neagoe, cu meditația Ecleziastului, ce se poate concentra în îndemnul: "Adu-ți aminte adeseori de moartea ta și nu vei greși mult lui Dumnezeu". Prin urmare, așa cum observă Noica însuși, nu vedem altceva decît "o conștiință orientată spre absolut, unde precumpănește eternul". Al doilea
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
grup și numai așa înțelegea de ce nu găsește adepți pentru proiecte parlamentare cu caracter social, științific ori de reașezare a învățământului și sănătății naționale pe un făgaș normal. întotdeauna încheia momentele sale de analiză cu gândul la cele spuse de Ecleziastul, „totul este deșertăciune!” O mențiune aparte se cuvine scenelor de dragoste curată dintre Amoraș Doinescu și Maria Lemnariu, studenți la Facultatea de filologie din lași. Întîlnim momente diafane, de autentică emoție, dar și accente panegirice despre lașul cultural. Lectorul va
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92550_a_93842]
-
decât acela pe care îl întrebuințau laicii. De la începutul secolului al XIX-lea, însă, lucrurile nu se mai petrec așa; clerul nu mai este un "ordin" în stat. Atunci când, în funcție de natura unor afaceri, guvernele au făcut apel la sprijinul vreunui ecleziast, ei s-au bazat pe calitățile personale, fără a-i da însă nicio misiune oficială. În zilele noastre, guvernele se orientează către oamenii politici și oameni de afaceri atunci când caută agenți în afara cadrelor aparținând "carierei" diplomatice. Este un semn al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
impunător, majestuos, copleșitor prin dimensiuni și simbol. Porfirul finlandez roșu se îmbina perfect cu baza de granit verde și când se gândi că acolo sunt rămășițele celui care fusese cândva stăpânul Europei îl cuprinse un fior, amintindu-și de cuvintele ecleziastului "deșertăciune, toate sunt deșertăciuni"! Își mai zise că așa o fi, dar de la el ne-au mai rămas și multe lucruri frumoase, solide, ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de șocurile pe care le produce viața: lipsiți însă de sentința majoră a Judecății de Apoi, ce dă șanse lor... ce pun suflet în tot ce fac; pe când neemotivii... reci, pierd, chiar și izbutind să fie numai căldicei, cum spune ecleziastul. (Seminarul de psihologie al lui Zapan, 1944)
Însemnări din1944 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7225_a_8550]
-
încremenită, aruncă în jur o lumină palidă, de amurg în plină zi. Și dacă stai să asculți cu luare aminte, din paginile sale scrise și din materia grea a culorilor răzbat, paradoxal, și marile elanuri whitmaniene și sonoritățile stinse ale ecleziastului. O analiză conformistă și sumară a operei lui Corneliu Baba ar fi tentată să invoce aproape mecanic modelele autoritare ale picturii spaniole și flamande, să perceapă construcția formei, austeritatea cromatică și fascinația iconografiei ca exerciții subtile de rememorare și de
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
o utopie, sfârșește ca o crimă; și din el mai supraviețuiesc cioburi psihice, emgrame mintale. În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapiențial (să-i zicem: inițiatic), al unui autor care iubește Ecleziastul și consideră Ecleziastul o culme a romanului sapiențial. Și un autor care iubește Filocalia, și consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita "întâlnire" cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
ca o crimă; și din el mai supraviețuiesc cioburi psihice, emgrame mintale. În al treilea rând, sau mai presus de planurile semnalate, este vorba de un roman sapiențial (să-i zicem: inițiatic), al unui autor care iubește Ecleziastul și consideră Ecleziastul o culme a romanului sapiențial. Și un autor care iubește Filocalia, și consideră Filocalia o culme a genului paideic. Aici romanul s-ar deschide spre revelatoriu, spre râvnita "întâlnire" cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu care există cu adevărat, și care va
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
A învârtit hârtia multă vreme. Cel plecat scria, ca de obicei, că s-a ivit o afacere neașteptată și că, imediat ce termină, va lua bilet pentru vapor. Va veni vremea: toate aveau un timp al lor; Donna Iulia știa bine Ecleziastul, lectura ei de căpătâi. Și Evanghelia lui Marcu. Din cele patru, era cea mai scurtă. Ceilalți trei evangheliști lungiseră povestea lui Isus inutil. Cuvântul lor trecea de Donna Iulia. Mai citea, seara, uneori, din cartea despre America. A trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Pillat, debutant în adolescență ca poet francez și devenind tradiționalist în plachetele ulterioare care l-au consacrat; el și-a autohtonizat lexicul care părea a aparține, pur și simplu, altuia. Așa cum se știe, dar nu totdeauna se recunoaște, boierii români, ecleziaștii, chiar negustorii, cei de o anumită condiție erau cel puțin bilingvi; slavona, neogreaca, uneori și cea clasică, apoi germana, rusa, maghiara erau a doua lor limbă, cea a informației lor culturale și profesionale. Un absolvent de liceu românesc teoretic și
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]