53 matches
-
fost refuzat de toți editorii. Romanul, până azi inedit, descrie lumea de dincolo, de fapt, o lume pe dos, în manieră semiabsurdă și grotescă. Scriitorul s-a descris odată pe sine însuși ca pe „un cameleon așezat pe o scoarță ecosez”. Primul lui roman îi reconfirmă disponibilită- țile artistice multiple.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2568_a_3893]
-
pavată cu saltele și cu oameni care stăteau ghemuiți umăr la umăr. Lîngă el, o tînără delicată, într-un sari argintiu, se sprijinea de un bărbat păros, într-un cojoc din piele de oaie. în față, o fată în pantaloni ecosez și o jachetă mototolită de regiment scoțian, șoptea ceva unui bărbat cu o coadă împletită, care purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
e imposibil. Îngrijitoarea cea mai devotată a bărbatului-copil, care l-a văzut într-o stare mult mai proastă. I se uită în ochi. Are o privire de renegată, care îi alunecă peste umărul stâng. Poartă un halat bărbătesc de flanelă, ecosez, roșu cu verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îți rămân îndatorat“; am nevoie de-o fetișcană care nu se teme de-un contact fizic și, ah, cum o să se mai ghemuiască lângă mine pe sofa, în puloverul ei de Angora, cu picioarele strânse sub fusta de stofă groasă ecosez și cum o să se mai întoarcă în ușă, să-mi zică „Și-ți mulțumesc nespus de mult pentru această seară mai mult decât minunată“ - o fată căreia nimeni nu i-a zis niciodată „șa!“ sau „Sper ca într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
veacul de mijloc alistoriei naționale, dacii sunt antichitatea legendară, "Egipetul" acestei istorii. 30. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultădintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian. 31. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când închizi capacul -, acești mici burghezi se simt în adevăr boieri. Senzația de clasă nu-i o stare de suflet absolută. Rezultă dintr-un raport. (Admirabilă tautologie!) Un militar de un grad inferior trece în fiecare zi printr-un sistem ecosez de senzații: aci sclav, aci rege asirian. Peste câteva zile, singur, prin munți, sau (mai liric) prin munții tinereții. Stabilirea "itinerariului" scoate din umbră atâtea imagini de altădată... O noapte albastră deasupra Durăului, în septembrie... Luna, izbutind în sfârșit să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-o condusesem toată iarna pe Gina spre casă, acum înaintam amândoi printr-un crepuscul de vis, cu miros de iarbă și calcar vechi, cu ferestre purpurii și cornișe albastre. Și tocmai acum, când, purtîndu-și duminica bluzițele ei pastelate și fustele ecosez prinse cu un mare ac se siguranță cu piatră striată, Gina era atât de feminină; acum când ne plimbam pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil să uit și să iau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei cu omoplații abia discernabili sub pielea caldă, uscată și alunecoasă, sub care simțeai un strat elastic de grăsime, a câta oară am tras de tricoul ei și i-am împins înspre mijloc, boțindu-i-o în cute suprapuse, fusta ecosez. Când mi-am împins degetele mâinii drepte sub dunga de sus a chiloțeilor ei, afundîndu-mi-le în părul aspru și cârlionțat... Dar ea se ridică în capul oaselor, îmi luă obrajii în palme și-mi spuse, cu acea expresie contractată, imperioasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
începu să aranjeze icoanele printre cărți, în jurul mobilelor. Totul începea să arate cum trebuie. Mai rămânea șifonierul. Clătinîndu-se, își înfundă mâinile până la umeri în rafturile lui și începu să scoată brațe întregi de lenjerie de corp, de bluzițe, tricouri, pantaloni ecosez, fuste din cele mai diferite materiale, furouri lucioase și foșnitoare, vestuțe de discotecă, cutii întregi cu dresuri și șosete galbene, vărgate, stacojii, câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mine, o mică scobitoare de plastic cu figurină la capăt, de la masa pe care mi-o servise ea, ca la cane, o lumânare fantezi arsă pe jumătate, care amintea o seară petrecută la lumina ei, o mostră triunghiulară din materialul ecosez din care-și făcuse un taior purtat prima dată când mersesem cu ea la Athenee Palace și multe altele. Le lipise pe toate cu scotch pe un mare panou de carton în formă de M, pe care mi-l făcuse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe bărbat. Acum, ochii lui erau lipiți complet, plini de sînge și praf; trebuia să-i ghideze brațele și picioarele, de parcă ar fi uitat cum să le folosească. Îl urma nevastă-sa. Începuse să culeagă niște lucruri mărunte: un papuc ecosez, o plantă Într-un ghiveci. — Cum să le las pe toate? zise ea, cînd gardianul Încercă s-o urce În mașina lui Patridge pentru a fi dusă la Postul de Prim-ajutor. Începuse să plîngă. Nu vreți să vă duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
inscripții haioase gen NIMENI NU PUNE COPILUL LA COLȚ și MAMI BEA FIINDCĂ EU PLÂNG, dar ce-ai zice de pulovărașul acela drăguț din cașmir, de cizmulițele căptușite cu blăniță de oaie sau de cărucioarele în serie limitată, din stofă ecosez de culoarea lămâii? Obligatoriu șosețelele alea ca niște pantofiori cu baretuță, la fel și hălățelul minuscul din pluș. N-o să cumpere lucruri din acelea funcționale sau pretențioase — lasă să cumpere alții pernuțe Boppy pentru sprijin, încălzitor pentru biberoane sau lingurițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să pună și ele de unul. Julie trebuia să fie prima. Un pic emoționată, Julie m-a rugat să o însoțesc la întâlnirea cu „profesorul“ de la NYU, cum îl numea ea. Julie se îmbrăcase ca Sylvia Plath, într-o fustă ecosez, plisată și purta codițe împletite, așa cum avusese Gwyneth Paltrow în film. Își pusese până și încălțăminte cu tocuri joase. Vreau să spun că până acum Julie susținea că habar n-are ce-s ăia pantofi cu talpă plată. Mă rugase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vremea aceea. Dar erau atât de frumoase, multe din ele, încât pentru mine utilitatea lor nu mai exista. Pliantul cu mostre era prin el însuși o adevărată operă de artă. Prin el am aflat, printre altele, ce înseamnă un material ecosez și chiar și de unde i se trage numele. Scoția via Franța! Îmi vin în minte cu deosebire materialele ecosez fiindcă erau dintre cele mai frumoase, mai viu colorate, mai vesele. O bilă albă pentru Scoția, a cărei imagine a rămas
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu mostre era prin el însuși o adevărată operă de artă. Prin el am aflat, printre altele, ce înseamnă un material ecosez și chiar și de unde i se trage numele. Scoția via Franța! Îmi vin în minte cu deosebire materialele ecosez fiindcă erau dintre cele mai frumoase, mai viu colorate, mai vesele. O bilă albă pentru Scoția, a cărei imagine a rămas pentru mine, datorită pliantului cu mostre, pentru totdeauna o țară scăldată în soare și plină de culori, oricum va
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ori decupam din ea, de pildă pentru a completa prin colaje un desen de care, altminteri, cu puținul talent la desen pe care îl aveam, nu eram mulțumit. Culmea e că se întâmpla ca o bucățică de material (și anume ecosez) să se întoarcă la origine ca să zic așa să fie nevoie să fac un colaj exact pentru kilt-ul unui scoțian, pe care în rest îl desenam cu creioane colorate sau cu acuarele! Kilt-ul, sau fustanela, cum îi zicea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
afară. Dar unde era Delia? Dragoș o căuta cu privirea și neliniștea îi strângea pieptul. N-o găsea... Aha, uite, n-o văzuse fiindcă era puțin mai scundă decât ceilalți oaspeți. Sarafanul ei bleumarin dispăruse sub un palton din stofă ecosez, pe care Dragoș nu-l mai văzuse niciodată până atunci. Verde cu roșu și cu alte culori. Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina i-ar putea trimite în mâna osoasă un puternic impuls electric. O femeie care aducea o pătură ecosez își coborî capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cap și zâmbesc nerăbdătoare să se lase atrase Într-o complicitate feminină Împotriva mașinăriilor fabricate de om. — Tot ce se face În ziua de azi e atât de rigid, nu-i așa? Îmi spune o femeie Îmbrăcată cu niște pantaloni ecosez de lână, luându-mi acoperitoarea, aruncând-o cu ușurință deasupra căruciorului și prinzând-o cu mișcări experte. Fiica mea are unul la fel, Îmi spune punându-mi mâna pe umăr o clipă. E doctoriță În Bridgend acum. Are doi băieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta încăpătoare. ― Totdeauna am susținut că maronul este cel mai indicat pentru voiaj. O culoare care, hotărât, nu te avantajează, dar este extrem de practică... Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o complexă reacție moleculară decât o persoană. Era o femeie ca o explozie uriașă, al cărei păr alb-castaniu aranjat într-o coafură înfoiată, fâșăia frecându-se de bluza mare, foșnitoare, care, la rândul ei, scânteia atingându-se de fusta sa ecosez. Avea niște ochi cenușii ca stronțiul, care mocneau în sinea lor în spatele pleoapelor umflate. Făcea aerul să pară nociv, ușor radioactiv. Aproape că te așteptai să-ți pocnească urechile. Cât a terminat ea de mestecat biscuiții, eu mi-am ferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cap la cap, ale vieții mele se desfăcură, se frânseră și se prăbușiră sub greutatea mea. — De trei ani mă trezesc cu mintea goală? — Nu, nu. Doctorița Randle se aplecă în față, așezându-și antebrațele groase, umflate, pe genunchii mari, ecosez. — Starea prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește nimeni care să‑și asume răspunderea pentru această poznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]