153 matches
-
Ortodoxiei, ea vădind o lipsă de contact cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu realitatea vie a credinței și conducând, inevitabil, la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de episcopi. Numărul Sfinților Părinți prezenți la aceste Sinoade Ecumenice nu depășește 600, ceea ce înseamnă că nu au luat parte toți episcopii Bisericii, numărul lor fiind mult mai mare2. Prin urmare, numărul este un element neconcludent care nu susține principiul ecumenicității. Obiecția care s-ar putea aduce lipsei tuturor episcopilor la aceste sinoade, ar fi aceea a reprezentării lor prin arhiepiscopi, ceea ce nu corespundea adevărului istoric. De exemplu, episcopul Romei nu și-a trimis nici măcar delegați la Sinodul II Ecumenic sau
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tuturor bisericilor, la Sinodul II Ecumenic, de exemplu, au fost numai episcopi din Imperiul Roman de Răsărit, ceea ce accentuează supoziția că Teodosie nu intenționase să convoace un sobor a toată lumea, ci numai unul al episcopilor răsăriteni. În condițiile în care ecumenicitatea unui sinod nu se poate defini prin aceste criterii (numărul Sfinților Părinți participanți; reprezentarea lor la sinod, proporția justă a acestei reprezentări; participarea tuturor bisericilor), George Racoveanu se întreabă pe bună dreptate prin ce anume se caracterizează aceasta, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sfântul Duh ale Sfântului Vasile cel Mare (379), divizate în 92 de canoane; epistola Sfântului Grigore de Nyssa (395); 2 epistole ale Sfântului Chiril al Alexandriei (444) și ale altor Părinții ai Bisericii. Contrapunând aceste argumente valide concepției aritmetice a ecumenicității, George Racoveanu decelează câteva stări de fapt esențiale: în Biserica lui Hristos, nici Patriarhii, nici Papii, nici Sinoadele Ecumenice nu au putut schimba ceva, dar s-au rupt de trupul Ecclesiei. Prin urmare, adepții concepției aritmetice a ecumenicității pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aritmetice a ecumenicității, George Racoveanu decelează câteva stări de fapt esențiale: în Biserica lui Hristos, nici Patriarhii, nici Papii, nici Sinoadele Ecumenice nu au putut schimba ceva, dar s-au rupt de trupul Ecclesiei. Prin urmare, adepții concepției aritmetice a ecumenicității pot fi considerați în prelungirea ereziilor lui Arie, Macedonie, Nestorie, a celor care neagă Sfânta Treime, cele Șapte Taine ale Bisericii și nesocotesc rolul Maicii Domnului. Biserica a acceptat sau a respins mărturisirile sinodale în funcție de gradul lor de adecvare cu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
soboarele a toată lumea care au mărturisit drept, Ecclesia le-a considerat Sinoade Ecumenice. Condiția fundamentală a validării unui Sinod Ecumenic implică calitatea de mărturisire totală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă automat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenicitatea presupune invariabilitatea învățăturii Bisericii, măsura creșterii firești și organice a Evangheliei. Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea de multe ori de la o bază comună: Predania ca singura unitate de măsură. Se ridicau și atunci voci care cereau o obnubilare a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a toată lumea care au mărturisit drept, Ecclesia le-a considerat Sinoade Ecumenice. Condiția fundamentală a validării unui Sinod Ecumenic implică calitatea de mărturisire totală a Adevărului Bisericii. Participarea tuturor episcopilor Ecclesiei la un sinod nu conferă automat acestuia atributul ecumenicității. Ecumenicitatea presupune invariabilitatea învățăturii Bisericii, măsura creșterii firești și organice a Evangheliei. Dialogul ecleziologic interbelic nu pornea de multe ori de la o bază comună: Predania ca singura unitate de măsură. Se ridicau și atunci voci care cereau o obnubilare a pozițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-a, a Așezămintelor apostolice: Precum însă oaia care nu ascultă de Păstorul cel Bun este lăsată lupilor spre pieire, tot astfel, cea care ascultă de păstorul cel rău are moartea în față, încât o va înghiți". 32 Nae Ionescu, Restabilirea ecumenicității în "Cuvântul", an V, nr. 1526, 22 iulie 1929, p. 1, reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 202. 25 Pentru o elocventă caracterizare a rolului jucat de Nae Ionescu în teologia românească, vezi Glicon Monahul, Nae Ionescu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În numele Bisericii, dar peste dogmele și rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumenicitate creștină pe tărâmul practic". 2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate, în "Predania", anul I, nr. 3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
secolului XX - o cultură iudaică „dominantă” pe plan mondial, și deci primejdioasă, care n-ar avea calități proprii, ci doar „o capacitate excepțională de absorbție, prelucrare, sintetizare și comercializare [sic !] a elementelor altor culturi, care-i oferă volens- nolens o ecumenicitate supraetnică” <endnote id=" (763, II, p. 200)"/>. Asemenea teorii n-au nici măcar meritul de a fi originale. Se pare că ele au apărut În Europa Centrală pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Deja Ludwig Feuerbach (În Esența creștinismului, 1841) susținea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Viața creștină în vechiul Tomis, MM, 1962, 1-2; Klaus Gamber, Niceta von Remesiana. Introductio ad competentes, Regensburg, 1964; Owen Chadwick, John Cassian, Cambridge, 1968; D. Onciul, Scrieri istorice, I, București, 1968, 89-279; Ștefan C. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică din secolele IV și V, „Studii teologice”, 1969, 7-8; Vasile Gh. Sibiescu, Sfântul Sava „Gotul”, „Glasul Bisericii”, 1972, 3-4; Ioan Rămureanu, Noi contribuții privind pătrunderea creștinismului la traco-geto-daci, „Ortodoxia”, 1974, 1; Ioan G. Coman, Operele literare ale Sfântului Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
postumelor, a căror audiență se limitează și se va limita probabil și de acum încolo la un cerc mai mult sau mai puțin restrâns de „specialiști”. De aici nu reiese nici o judecată de valoare, într-un sens sau altul, dar „ecumenicitatea” antumelor e un fapt hotărâtor în conștiința culturală românească. Mutatis mutandis, punctul de vedere al lui Ibrăileanu rămâne valabil, bineînțeles nu în ce privește concluzia, inadmisibilă azi, a eludării postumelor de la receptarea estetică, ci în afirmația că oricum antumele sunt partea propriu-zis
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lor și ca o dovadă că înțelegem cu toții a da viață ecumenismului într-o vreme în care Ioan al XXIII-lea e pe tronul pontifical, voi rosti crezul în fața preoților catolici. Toți trei îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenicității și să făgăduiesc a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima"5. Și într-adevăr așa a făcut, Steinhardt deși ortodox convins, devenit monah, a dat întotdeauna dovadă
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fie, Steinhardt mărturisește în Jurnal că la botez au asistat și cei doi preoți catolici, ca un omagiu adus credinței acestora și "ca o dovadă că înțelegem cu toții a da viață ecumenismului...Toți îmi cer să mă consider botezat în numele ecumenicității și să făgăduiesc a lupta dacă-mi va fi dat să ies din închisoare pentru cauza ecumenismului, mereu. Ceea ce făgăduiesc din toată inima". Că a ales ortodoxia cu toată convingerea e clar, călugărirea sa ulterioară fiind cel mai puternic argument
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de dată mult prea recentă pentru a putea fi luat în serios. Scena religiei aparente și-o împart ierarhia bisericească vinovată și guvernanții trecuți în viteză la ortodoxie. Asistăm actualmente la instalarea unei mentalități de exclusivism ortodox, fără urmă de ecumenicitate și de spirit al dialogului; metodele comuniste ale partidului unic și-au găsit aplicare acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin. Există chiar și o latură "intelectuală" a acestui proces de îndoctrinare regresivă: publiciști tineri, scriitorași și eseiști cu
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
protestanți se înșală. Mărturia ne-o aduce imaginea lui Ambroise, Paré că un taumaturg gata să intervină preventiv în discordia ce-a premers sinistra noapte de 24 august 1572. Că un campion al armoniei universale, ca un veritabil reprezentant al ecumenicității Paré atrage atenția asupra abdicării de la înțelepciune: "Ah, domnule de Mérgy, oamenii din orașul asta nu ne iubesc..." E soarta oricărei posturi care se opune iubirii fanatice, oarbe, desfoliate de aură paradisiacă în care era menit a trăi omul adamic
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
Virgil Ierunca și, evident, de Monica Lovinescu, după cum dă de înțeles N. Steinhardt într-o scrisoare trimisă din Zürich celor amintiți (Vezi Ibidem, p. 247). Acesta va pleca în 28 septembrie 1979 spre Chevetogne, mănăstirea benedictină care îl fascinase prin ecumenicitatea ei, unde va sta o lună. Va pleca apoi la Paris, unde va fi găzduit în apartamentul din Place Charles Dullin, nr. 4, al soților Eliade, aflați atunci la Chicago. 2 Incertitudini literare, a doua carte publicată de Steinhardt după
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
contopirea lui homo faber și a lui homo religiosus în "omul total": "Dublă sete de transcendent și de cunoaștere științifică împing pe acest om atît spre cucerirea universului cît și spre apropierea de înțelepciunea dumnezeiasca". Înnoita viziune a pămîntului este ecumenicitatea universală, la capătul căreia se află Parusia: "Viziunea adamiticei naturi, după dispariția armelor și a războaielor. Lumea, făcută o turmă și un pastor, se desprinde astfel de lume că un fruct copt și nouă Naștere, Parusia, intervine firește și închide
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
1600 de ani de la mucenicia sa, în G.B., an XXXI, 1972, nr. 3-4, p. 335-388; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 111-112. 31. Pr. Prof. Dr.Mircea Păcurariu, op. cit., p. 132-134; Ștefan G. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică în sec. IV-V, București, 1969, 141 p.; Ioan G. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână, București, 1979, p. 93-174. 32. N. Zugravu, op. cit., p. 334-336. 33. Ibidem, p. 338-358; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit. p. 101-102. 34
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Suceava, în MMS, 1956, nr. 6-7, p. 322-337; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 276-282. 41. V. Spinei, op. cit., p. 326-327. 42. Ibidem, p. 328-329. 43. Ibidem, p. 329-331. BIBLIOGRAFIE Alexe Ștefan G., Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică în sec. IV-V, București, 1969, 141 p. Andreescu Const. I., Reacțiuni ortodoxe în contra catolicizării regiunilor carpato-dunărene în prima jumătate a secolului al XIII-lea, în B.O.R., 1938, nr. 11-12, p. 770-779. Armbruster A, Romanitatea românilor. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a căror rezolvare nu mai putea întârzia, iar pe de altă parte constituia o posibilitate sui generis pentru Biserica românească de a ocupa locul cuvenit în soborul Bisericilor Ortodoxe. Îndreptățirea rolului pe care Biserica românească îl putea juca în contextul ecumenicității ortodoxe era susținută nu de trecutul ei istoric, ci de autenticitatea Ortodoxiei ei. Pentru a-și redobândi locul ei în contextul ecumenicității ortodoxe, BOR era datoare să instituie disciplina canonică și dogmatică în interiorul ei, procedând la o amplă operație de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ocupa locul cuvenit în soborul Bisericilor Ortodoxe. Îndreptățirea rolului pe care Biserica românească îl putea juca în contextul ecumenicității ortodoxe era susținută nu de trecutul ei istoric, ci de autenticitatea Ortodoxiei ei. Pentru a-și redobândi locul ei în contextul ecumenicității ortodoxe, BOR era datoare să instituie disciplina canonică și dogmatică în interiorul ei, procedând la o amplă operație de eradicare a disfuncționalităților, a racilelor care o măcinau. O primă formă majoră de manifestare a disfuncționalității canonice, prin intruziunea frauduloasă a politicului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
spațiului ecleziastic și intelectual un exemplu admirabil a ceea ce înseamnă dezbatere teologică elevată. La 29 ianuarie 1929, Mircea Vulcănescu, Sandu Tudor și George Racoveanu publică textul "Infailibilitatea Bisericii și failibilitatea sinodală" în care stabilesc drept criteriu de identificare a infailibilității, ecumenicitatea. Ecumenicitatea nu poate fi o unitate politico-juridică formală, ci constatarea identității de fapt, a afirmațiilor Bisericii întregi, în timp și spațiu. Dar acesta nu e decât un alt fel de a exprima invariabilitatea învățăturii această invariabilitate rămânând, în ultimă analiză
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]