13 matches
-
marii inițieri. De asta cred că are nevoie de ruși. Cu sau fără O'Conor, și el coboară „din mantaua lui Gogol”, are în penumbră niste codri și o „Mioriță”, rude bune cu Dostoievski, cu furtunile lui Aivazovski sau cu edecarii lui Repin. Poate că încă nu conștientizează. Vreme de 20 de ani a rezonat doar cu „bronzul” corzilor de pian. Poate că l-ar implini să afle, pe viu, cum cântă și oamenii din partea cealaltă a lumii, veghind în nopțile
DUMNEZEU ŞI ARTA, DE CEZARINA ADAMESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Dumnezeu_si_arta_de_cezarina_adamescu_al_florin_tene_1349724356.html [Corola-blog/BlogPost/364903_a_366232]
-
a considerat arta sa ca o meditație asupra lumii și a vieții, ne oferă o lucrare ca „Oțelarii" în care atmosfera este gravă, iar chipurile sunt marcate de tristețe... Încă în Rusia țaristă, pictorul Ilya Repin, în celebra sa pictura „Edecarii de pe Volga", descrie condițiile în care oamenii trebuiau să tragă ambarcațiile în susul fluviului. Tensiunile sociale, munca neomenească, sentimentul de nedreptate constituie o miză politica strecurată insidios în tematică. Munca nu ar trebui să fie reprezentată ca un izvor de conflicte
OAMENI LA MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/dorel_schor_1472463128.html [Corola-blog/BlogPost/362693_a_364022]
-
pecetea Atunci să-mi fii căldură, atunci să-mi luminezi, Iar lacrima-ți rotundă să îmi adape setea. Și dac-o fi cândva să-nmugurească rugul Iar barca neputinței o să înalțe vele Atuncea împreună să ne-nvățăm cu jugul Asemeni edecarii pe drumul către stele. Și în vârtejul vieții și-n iureșul trăirii Trecând discret dincolo, ca apa într-un râu, Când spre sfârșit de cale tribut am dat iubirii Tandrețea să ne fie cel mai cumplit desfrâu. Referință Bibliografică: TANDEM
TANDEM de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1472490216.html [Corola-blog/BlogPost/375549_a_376878]
-
naturii. Exponent al realismului magic, Bonaviri este deja un clasic intrat în manualele de școală, o stea fixă a prozei siciliene, un continuator al tradiției inaugurate de Luigi Capuana, Giovanni Verga, Federico De Roberto, Vitaliano Brancati, Pirandello, dar și un edecar la elanul insulei către centru, către Europa, dovadă fiind traducerile numeroase ale cărților sale în principalele limbi europene (dar și în arabă, cehă, rusă etc.). O masivă monografie i-au dedicat Zappulla Muscarà și Enzo Zappulla, Bonaviri inedito (Ed. la
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]
-
e plină de uitare,”... “ doamne, // învață-mă iar să iubesc!...”( învață-mă iar să iubesc!...) Un frig metafizic îi cuprinde întreaga ființă ce se chinuie să facă față provocării destinului. “mă chinui să trag după mine destinul // în timpu-acesta-ncremenit // un edecar al disperării sunt // un proscris răzvrătit”... ( ninge, ninsoare sălcie). Migrând în spații noi, unde jocul liber al imaginației nu cunoaște bariere, cu ajutorul mijloacelor stilistice bine șlefuie și eficiente, poetul caută conotații și căi accesibile pentru regăsirea esenței umane. Infinite, dar
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cronica_realizata_de_valentina_becar_valentina_becart_1329253541.html [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
cor[oane]. Aștept grabnic răspuns. Cu deosebită stimă, V[asile] Goldiș Note Originalele celor trei scrisori, necunoscute, se află la Muzeul Național al Literaturii Române din București și au următoarele numere de înregistrare: 11089/1, 3531/1 și 11090. 1. Edecarii. 2. Înapoi satană! 3. Nu a publicat cronici teatrale decât la piese reprezentate de Teatrul Național din București. 4. Barbu Ștefănescu Delavrancea, în perioada 29 decembrie 1910-28 martie 1912, era Ministru de Lucrări Publice. 5. Felurimi era o rubrică cu
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
reprezentanții elitei imperiale, ai intelighenției și aristocrației, inclusiv Nicolae al II-lea al Rusiei. Repin s-a alăturat Asociației Pictorilor Ambulanți (Peredvijniki), aflată la acea vreme în conflict cu formalismul teoretic al Academiei oficiale. Faima sa a venit odată cu pictura "Edecarii de pe Volga", o lucrare care portretiza munca îngrozitor de grea a acestor oameni săraci, dar, în același timp, nu lipsită de speranță pentru tinerii din Rusia. Din 1882 a trăit la Sankt Petersburg, dar a vizitat adeseori Ucraina natală și, ocazional
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
Întâlnirea", "Nu l-au așteptat". "Procesiune religioasă în gubernia Kursk", o pictură de mare anvergură, este considerată uneori arhetipul „stilului național rusesc” ce expune clase sociale diferite și tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiționale. Atât în tabloul "Edecarii de pe Volga", cât și în "Procesiunea religioasă în gubernia Kursk", pictorul rus a reușit să redea imaginea veridică a Rusiei provinciale. În 1885, Repin a finalizat una dintre cele mai intense picturi ale sale din punct de vedere psihologic, "Ivan
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
spun, este indisolubil legată în memoria mea de povestirile sale despre colectivizarea forțată a satului ei, de cărțile în limba rusă aparținând copiilor plecați pe la școli la oraș găsite în podul casei, de reproducerea ieftină a tabloului lui Ilia Repin, "Edecarilor de pe Volga" din salon, alături de portretul unei boieroaice din zonă, rătăcit pe acolo nimeni nu știe cum și când. Tot ea ne spunea în nopțile de vară extraordinare povești cu stafii și strigoi ce se ascund pe la colțurile caselor pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Spre țărmuri noi, București, 1953 (în colaborare cu Natalia Stroe); K. Fedin, Opere, I-II, București, 1954 (în colaborare cu Ada Steinberg); A. Still, Floarea de oțel, București, 1954; I.E. Repin, Amintiri dragi, București, 1955 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu), Edecarii de pe Volga, București, 1960 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Anna Seghers, Primul pas, București, 1955 (în colaborare cu S. Sanin); A. Guljaski, Satul Vedrovo, București, 1955 (în colaborare cu T. Călin); M. Dib, Algeria, București, 1957; N. Dubov, Orfanul, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
ajunge la echilibrarea vectorului forței cu cel al antiforțelor. Extinzându-se pe suprafața transversală, raza ponderală devine imponderabilă și nu cade, fie că această rază de forță reprezintă greutatea unui marinar, a unui schior, a poverii corăbiei resimțite pe pieptul edecarului sau a stropului de ploaie care se contopește cu suprafața bălții. Oare limbajul să fi avut cunoștință de oscilația razei, a valvârtejului ei? Să fi știut că R devine unde V este viteza corpului și C - viteza luminii? Probabil că
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
dat pe mâna unui fost turnător și a unui mărunt activist PCR, banda lui Ponta rămâne marcată de ură față de intelectuali", a scris, pe Facebook, președintele Forța Civică, Mihail Neamțu. Este un fenomen nemaiîntâlnit în România de după decembrie 1989. Bătrânul edecar Ion Iliescu a simulat respectul față de oamenii de cultură și a adus alături de el câțiva "intelectuali de stânga", precum Răzvan Theodorescu și Eugen Simion. Adrian Năstase a încercat să-și spele imaginea de personaj corupt deschizând mai multe muzee, printre
Lider de partid: Banda lui Ponta, marcată de ura pentru intelectuali by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30678_a_32003]
-
și, pentru că nu era de ajuns, s-a mai construit o cale ferată spre Dunăre și încă una spre Siret, un tren trecea prin curtea noastră, un altul pe lângă școală și o linie chiar pe sub Lună, spre est, dincotro veniseră Edecarii cu Zagna, acum un relief inegal de munți de grâu, părinții noștri făceau cărări de la o casă la alta, spre Dunăre și gară. Președintele țării ordonă înființarea unui Minister al grâului, subordonat direct Primarului din Zagna, nimeni altul decât Căpcăunu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]