542 matches
-
zis, la configurarea unui paradis oriental În care legea supremă este amorul și scopul existenței e desfătarea. Este surprinzător faptul că Bolintineanu ține departe poezia lui sudică de orice mitologie. Chateaubriand, Hugo cultivă miturile greco-latine. Cel dinții creează un peisaj edenic bazat În Întregime pe valorile lumii grecești. CÎnd intervine elementul otoman, el reprezintă violența și fanatismul („Prezența lui - remarcă Jean Pierre Richard În Paysage de Chateaubriand - este o insultă permanentă adusă fericirii grecești; barbaria otomană n-a știut să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fel Încît ele formează un cuplu de alb-negru. În Grui-Stnger sînt două imagini ale universului material: frenezia, monstruozitatea vegetală a Codrului fără viață și, apoi, singurătatea sterilă, mută a pămîntului blestemat. În Răzbunarea lui Statu-Palmă dăm, Întîi, peste un peisaj edenic: „CÎte lunci, păduri și codri de cîntări și de flori pline, CÎte paseri vii, măiestre, șoimi și pajuri năzdrăvane, Păuni mîndri, fulgi de sare, dulci minuni aeriene, CÎți lei, pardosi, căprioare, cerbi cu coarnele de aur Cuiburi de privighitoare, cuiburi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chiar agresiune, eroziuni majore, care să suplimenteze nefast inerentele încercări din „punctele de cotitură”, despre care vorbește T.B. Brazelton și J.S. Sparow (2007), adică din etapele cu o potențială vulnerabilitate în dezvoltarea infantilă. Fără îndoială, copilăria nu este un tărâm edenic, ci un imens stadion de antrenament pentru viață. Ea este presărată cu multiple achiziții și renunțări care dacă nu sunt gestionate cu inspirație și tact de către părinți, se pot împietri sub forma unor traume corozive în timp. Nu ne propunem
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care Nicolae și Elena Ceaușescu, ținîndu- se de mînă, coborau, ca Făt-Frumos și Ileana Cosînzeana, drumul potopit de flori de la eden pînă la iadul nostru. Fără să știu că din buricele stelare ale frumosului pictor chiar atunci ieșea în lume edenica pînză, stăteam gol-goluț sub un salcîm din dealul Socolei și analizam fraza lui Dali: "Din pricina unui pîrț foarte lung, dar foarte lung și, la drept vorbind, foarte melodios, pe care l-am slobozit la trezire, mi-am amintit de Michel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îmi pregătea covata emailată ce urma să mă redea, frăgezit, orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru pe marile scene ale lumii, revenit, după ani, în București
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum iar la putere! Cel puțin insomniacul pamfletar și-a găsit foarte recent, în chiar revista cu pricina, în persoana distinsei Annie Bentoiu, promptul diagnostic. Dar ce fac? N-am fugit tocmai de lumea aceasta a gîlcevilor și înverșunărilor? Ce edenică-i, în dimineața asta curată, pajiștea de pe Zamora! În restaurantul elegant și gol, cineva. Cine? Eee, nu se poate! zic. Ba se poate! zice solitarul. Și mă așez. (Biobliografie obligatorie. Compozitor cețos-eclectic și grafoman al improprietăților, din anturajul Săptămînii, omul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și o firavă aproximare de criterii. Pe de altă parte, ar trebui să lăsăm luciditatea să-și facă obligatoriul serviciu că să observăm ceea ce arta de-a lungul secolelor a cunoscut, indubitabil, ca normă autovalorizatoare. Chiar era totul atît de edenic în vremea lui Picasso, ar putea suna, de data asta, într-un cîrcotaș contraargument, raportarea la trecutul nu foarte îndepărtat? Pentru că, să fim convinși, pe lîngă cele cîteva figuri pregnante ale epocii, definind, de altfel, modernitatea, mișuna massa informă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce sîntem cu adevărat. În ce-i privește însă pe vărgații noștri (sîngeroși sau nu), nu vă dați seama, cît n-ar da, scumpii de ei, să facă iarna într-un zdup de patru stele.... 17 februarie Doar în spații edenice à la Giorgione muzele dansează împreună... E un dans simbolic, acolo dansează simbolurile, reprezentările, semnele artelor. De altfel, o întinsă istorie a imaginilor urmărește întîlnirea artelor: pe cîmpii mîngîiate de alizeu, în zăvoaie, lîngă șuvița unui pîrîu. Dar și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același acoperămînt, sînt două persoane extrem de simandicoase, care, ca Voltaire cu bunul Dumnezeu, se salută, dar nu-și vorbesc. Limbile sînt diferite. Încolo, oamenii picturii și ai scrisului se întîlnesc într-un spațiu pe care și-l vor cît mai edenic, întîlnirile acestea fiind realmente profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Iașului efigia-i de neconfundat: poeți, prozatori, critici literari și de artă, muzicieni, popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și nu prea) încăpere, a vorbit fiecare pre limba sa. Neîncercînd, doamne ferește, să-l... explice pe celălalt. A fost un rendez-vous realmente profitabil. Din chiar acest motiv. La dans! 2 martie O însemnare din 1980. Am uitat de cîini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară în edenica stațiune, Catul Bogdan mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de căutător, va fi descensional și va duce de la Paradisul pierdut, întâia "casă" descrisă de Biblie, la intrarea, ca pedeapsă, într-un habitat terestru (atât de fragil în raport cu natura, cu alteritatea dușmană și cu voința divină). Această alungare din perimetrul edenic în cel terestru, aflat doar parțial sub semnul divinului, va fi dublată și de ruperea relației cu Tatăl. Din această cauză, bărbatul medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vieții (1979), Amintiri de acasă (1981), La poarta vremii (1981), Sonete sentimentale (2002) și rondelul într-o plachetă intitulată ca atare (2001). Autorul se definește ca poet al tradiției, al universului pierdut al unei vârste romantice, un nostalgic al copilăriei edenice și al satului românesc. Ca memorialist, în volumele Oameni și evenimente craiovene (2001), Despre Craiova cu dragoste (2001), Din însemnările unui ambasador român la Paris (2002) ș.a., recurge la îmbinarea însemnărilor zilnice despre momentul evocat cu documentul de epocă. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287279_a_288608]
-
arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
simte în această pictură care mizează pe figura femeii fatale și pe transa erotic-ucigașă. În acest fel, mitul păcatului originar este resemnificat; nu terțul demonic de aspect ofidian este cel care provoacă ruptura definitivă de divinitate și alungarea din climatul edenic, ci femeia care este asimilată agentului disolutiv, încarnare a răului originar. Femeia constituie sursa privilegiată a răului întruchipat de sexualitatea ei, de aceea șarpele din simbol, asociat păcatului, devine un element integrat corporalității feminine. Între 1891-1893 și 1906 (1912?), Franz
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
partea centrală. Lectura se organizează fie pornind de la margine către centru, centripet, fie centrifug, de la centru către periferie. Fiecărui volet îi corespunde un dublu simbolic al miresei, surprins într-o atitudine emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit spectatorului -, se află două personaje feminine. Una dintre fete
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreruperi și de aceea, am așezat la distanțe bine echilibrate doi copii, unul în picioare, iar altul mai mic, stând jos ghem, la poalele uneia dintre femei"529. Maternitatea este integrată preocupărilor celor mai simple, dar esențiale într-o cultură edenică a culegătorilor, redusă la rudimentele vitale. Fructele pământului se oferă cu ușurință culegătoarelor, într-o lume în care elementul animal lipsește sau este îndepărtat. Ceea ce transformă activitatea banală a culesului într-un ceremonial cu o semnificație superioară este personajul central
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]