1,171 matches
-
cititorului modern". în Alexandru Lăpușneanu, prima capodoperă a nuvelei românești e de semnalat ,aportul componentei clasice derivată din clasicismul tipologic, care cenzurează eventualele excrescențe romantice și conferă observației și notației realiste maxima economie și stringență, triumfătoare în lapidaritatea memorabilă de edict latin a frazei". Elementele romantice primesc mereu ,replica echilibrată a construcției riguroase și a dicțiunii clasice, eliberând narațiunea... de vegetația retorismului". C. Negruzzi reușește performanța de a împinge textul ,spre zona înaltă de dincolo de curente, metode și stiluri", prevestind, conchide
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească în mod liber. Lucru petrecut tot în Anglia, întregind astfel Magna Carta Apud Domine 1215. În această vreme, Spiritul latin, pătruns de morbul perfecțiunii formale avea să se remarce prin vestitul edict al lui Ludovic al XIV-lea, cinci ani mai târziu decât scrierea englezului Milton, în 1649, deci. Cu toate că edictul se referă la corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei care "materializau" cultura... În edict, se constată: Se tipăresc
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
Magna Carta Apud Domine 1215. În această vreme, Spiritul latin, pătruns de morbul perfecțiunii formale avea să se remarce prin vestitul edict al lui Ludovic al XIV-lea, cinci ani mai târziu decât scrierea englezului Milton, în 1649, deci. Cu toate că edictul se referă la corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei care "materializau" cultura... În edict, se constată: Se tipăresc foarte puține scrieri bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
se remarce prin vestitul edict al lui Ludovic al XIV-lea, cinci ani mai târziu decât scrierea englezului Milton, în 1649, deci. Cu toate că edictul se referă la corporațiile tipografilor, la editori, librari și la toți cei care "materializau" cultura... În edict, se constată: Se tipăresc foarte puține scrieri bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în secolele trecute. În sinea lui, edictul seamănă leit cu orice alte decrete ale României contemporane... Este singurul aspect, mizerabil, de comparat cu domnia Regelui-Soare. În epocă, circula o epigramă pe seama obiceiurilor generalizate de a se da bacșiș, ca la noi, și pe care încerc să o
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic. Limba este un fenomen viu, iar funcționarea și regulile ei sînt stabilite, în mod natural, de către majoritatea vorbitorilor - iar nu prin edicte. Din păcate, nu toată lumea înțelege asta. George Pruteanu, senator PSD, fost PNȚCD (!! - cît va trăi, aceste semne de exclamare îl vor însoți), a reușit, după ani de lupte, să aducă pe ordinea de zi a parlamentarilor proiectul Legii privind protecția
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
cea mai însemnată din istoria umanității, se răsfrâng și asupra culturii determinând o schimbare a imagisticei poetice și apariția de noi motive care, alături de cele grecești și romane, pecetluiesc caracteristic spațiul european. Când în anul 312 împăratul Constantin promulgă faimosul edict de la Milano creștinismul se impune ca religia definitorie în Imperiul Roman și asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus. Popoarele
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
Eugenia era o adevărată discipolă, Mérimée sugerează că, deși ferit prin natura "machiavelismului pasiunii " un monarh ar fi trebuit să intervină oarecum echidistant în conflictul recent apărut în secolul XVI și rezolvat chiar prin actul lui Henric al IV-lea Edictul de la Nantes ( 1598). Iar dacă pentru Carol al IX-lea nu există justificare pentru autorul Cronicii domniei lui apare că o expurgare, daca nu chiar că o redempțiune misiunea lui de inspector general al monumentelor istorice. Căci, dincolo de pasiuni sau
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au început în anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în timpul împăratului Liciniu (308-324). Ele n-au fost continue, căci, de pildă, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a publicat un edict de toleranță, cunoscut în istorie ca edictul de la Milan, însă „au durat mai mult de jumătate din perioada anilor 64-324”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală. Manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în timpul împăratului Liciniu (308-324). Ele n-au fost continue, căci, de pildă, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare (306-337) a publicat un edict de toleranță, cunoscut în istorie ca edictul de la Milan, însă „au durat mai mult de jumătate din perioada anilor 64-324”<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală. Manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 56 footnote
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
el nu s-a încovoiat, cu toate că adversarii lui se vedeau învinși și aproape neputincioși în fața răbdării lui supraomenești”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IV, 12-13, în PSB, vol. 13, p. 402) „Au apărut dintr-o dată iarăși în toate provinciile edictele de persecuție îndreptate de Maximin împotriva noastră. Guvernatorii și comandanții marilor unități militare strângeau prin ordine circulare, prin Epistole și prin ordonanțe publice pe curatori, pe strategi șu pe tabulari, pe conducătorii justiției și finanțelor din toate orașele ca să aducă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
capturării lui Valerianus și, deci, a încetării principatului său luna iunie a anului 260. La p. 13 (Tabel cronologic) și 172 (nota 34) ( Note), îngrijitorul ediției scrie despre o „persecuție a creștinilor” din anul 249, dar Traianus Decius a emis edictul anticreștin nu mai devreme de mijlocul lui martie 250. La p. 28, nota 3 (Studiu introductiv), este pomenit un împărat pe nume „Commodian”, care n-a existat, fiind vorba, evident, de Commodus; poetul cu nume omonim (Commodian) este amintit la
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în ziua de azi este privită de copii ca o jucărie. Urmează cea mai importanta sărbătoare creștină a iernii, Crăciunul (Nașterea Domnului). Aceata a fost recunoscută oficial în anul 350 dH de papa Iulius, după ce în anul 313 fusese dat edictul de la Milano ( guvernator era Licinius) prin care era recunoscut cultul creștin pe întinsul Imperiului, în vremea Împătatului Constantin Cel Mare. Crăciunul este sărbătoarea în jurul căreia gravitează o multitudine de cântări - colinde, urări și tradiții specifice, care trimit spre vremuri demult
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
fiindcă lumea cea opacă transparentă e pentru tine, până atât de departe tu și pe întuneric ai știut vedea căile spre ai tăi, cei izgoniți din cărți, din Carte pentru că aspra, tandra splendoare-a limbii voastre pământene n-au existat edicte și regulamente s-o poată domestici și teatru ai făcut atunci, pentru ai tăi de-acasă cei dintre lumi, cei de la margine când Cenzorii la Centru dormitau : pe nimeni n-ai lăsat să îți traducă jocul în care-a trebuit
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
așa-zisa "Inchiziție" portugheză de care protagonistul trebuie să se ferească la tot pasul. La plecarea în călătorie eroul este căutat "pînă și în gaura curului" (sic) de Inchiziție; iar, la întoarcerea sa, în jur de 1520, găsește un pitoresc edict, citat integral, al aceleiași Inchiziții pe poarta "catedralei" din Belém, care, în paranteză fie spus, nu este catedrală, ci mînăstire. Portugalia nu avea însă "inchiziție", ea fiind introdusă abia în 1536, deci mult după timpul narațiunii. Dar, dacă "Spania" avea
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
al sclavului, Umilința slavului, teroarea frigului, mysterium iniquitatis, toate anunță Lumina. Dar nu se știe în care ceas. Toate pregătesc Invierea. Medaliile scuipatului pe haina împăratului. 2. Vino, la Subiaco, unde croncăne inteligibil corbul lui Benedict, parc-ar emite un edict. Crux. Crevasă, Normă Formă fără formă. Forma ce-și golește forma. Aici departe de Roma. Nu în grădinile de pe Palatin unde înfloresc oleandri, iar lângă colțul casei Liviei perechile, cu masca unui zeu viclean pe față, scandează hexametri, între platani
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
se îndreptau în mare grabă spre cetățile lor, pe drumul cel mai scurt, traversând ținuturile străine în răstimpul acordat de armistițiu. Pacea sacră va înceta, iar războiul distrugător dintre cetățile mistuite de rivalități va reîncepe. În anul 394, printr-un edict al împăratului bizantin Teodosiu I, împărat creștin, Jocurile Olimpice sunt interzise. Iar în anul 426, împăratul Teodosiu II ordonă distrugerea tuturor edificiilor Olympiei, considerate temple păgâne. Timp de 1 172 de ani, Olympia a fost lăcașul zeilor, al muritorilor și al
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
se căznea să capete bunăvoință lui Octavianus, destinul îl lovește prin Livia, soția Cezarului, habotnica și mama a vicioasei sale fiice, Iulia, prietena "mizerabilului" cu versurile lui păcătoase. Șocul, Ovidiu îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un conciliu episcopal dintr-o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și autoironică, de la vehemență celui ce dictează uciderea în arene a gladiatorilor creștini, până la acceptarea edictului și, implicit, sanctificarea să - acesta
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și autoironică, de la vehemență celui ce dictează uciderea în arene a gladiatorilor creștini, până la acceptarea edictului și, implicit, sanctificarea să - acesta e drumul logic-ilogic foarte bine gradat în cele 15 epistole. Desigur, "zeii erau obosiți" - atât de obosiți încât "ziua de azi se încheie mâine" (ne amintim de una din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
lovinesciene în favoarea esteticului amenințat atît sub unghiul unui ethos în suferință, într-o vreme a versatilității și a tranzacțiilor de conștiință prin excelență, cît și sub cel al semnificației sale specifice, care nu poate fi eliminată de nici un soi de edict teoretizant, nici măcar din cîmpul criticii literare, fără riscul ca aceasta să-și uite menirea ori să sucombe. Propozițiile lui E. Lovinescu ne pot iarăși călăuzi: ,, Întreaga critică actuală este (...) estetică, adică maioresciană. Nu ajunge însă de "a fi"; îi trebuie
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
patristice s-a limitat de curând la Isidor de Sevilla (636)20. În trăsături generale, epoca patristică clasică a fost împărțită în trei perioade și anume: Epoca I-a de la anul 76 până la începutul secolului al IV-lea, când prin Edictul de la Milan din anul 313, al împăratului Constantin cel Mare, s-a acordat creștinismului calitatea de religie tolerată, alături de religiile antice, oficializate în Imperiul roman. Epoca a II-a pornea de la această dată până la anul 461, când se încheia epoca
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
dreptul penal roman, care incrimina fapta de lezmajestate. Într-adevăr, „crimen laese majestatis populi romani”, infracțiunea care sancționa încălcarea prevederilor legate de cultul împăratului a fost stabilită printr-o lege din 46 î.Hr. sub Iulius Cezar și reconfirmată printr-un edict al împăratului Octavianus Augustus, în 8 d.Hr. Astfel, pedeapsa cu moartea era prevăzută nu numai pentru trădarea cezarului, dar și pentru luarea în derâdere sau batjocorirea numelui, a imaginii acestuia; de asemenea, cu pedeapsa capitală erau sancționate și atentatele
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
se interzicea un gen de creație. Totodată, străinii dezvăluie o tehnică, perpectiva, rapid asimilată, aduc o culoare, berri, albastru de Prusia, ce va îmbogăți cromatica picturii și a gravurii. Prozatoarea a reușit să surprindă atmosfera apăsătoare, când puterea terorizează prin edicte afișate, rapid cunoscute și de cei neștiutori de carte, prin vestitori. Povestitorii par să știe tot, adună grupuri în jurul lor, ei ridică bârfa și scandalul la rang de istorie incredibilă, urmăresc să delecteze și să înspăimânte, cumva în consonanță cu
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
el știe să le dizolve în parfumul rar al forței morale de a empatiza și de a așeza valorile la locul ce li se cuvine: sunetul clopotelor a început, mult înaintea democrației, într-un moment proto-democratic, în anul 313, atunci când Edictul de la Milano a instaurat ŤPacea Bisericiiť, iar persecutarea creștinilor din Imperiul Roman a încetat, îngăduindu-li-se din acel moment să se roage în public. Dar cine a fost împăratul Constantin, prin comparație cu Lincoln? În timp ce scriu, de pe partea cealaltă
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]