135 matches
-
să trântești o "șapă" peste astfel de situații incontrolabile? N-ar fi mai simplu să se continue deconspirarea uneltelor blestemului bolșevic, renunțând la ambiguitățile în care se scaldă atâția avocați ai "șapei"? Prietenul meu Vasile Popovici construiește un scenariu cam edulcorat atunci când vorbește de reducerea turnătorilor "la acel unic moment al cedării." E, de aseme-nea, o exagerare să spui că "pentru ei nu există nici iertare și nici convertire interioară." Dac-ar fi vorba doar de un "unic moment" al cedării
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
fie și sub forma unei ediții, publicul și-a însușit spontan noua formă, răspîndind-o, parafrazînd-o și adaptînd-o, pînă la pragul trecerii ei în folclor. După Conachi, perioada pașoptistă, reticentă în compunerea unui limbaj pasional, a rămas însă la Romantismul lamartinian, edulcorat și perifrastic. Poeții pașoptiști nu au strălucit nici pe departe în exprimarea poetică a erosului, zonă la ei extrem de palidă și puțin reprezentativă (cîteva excepții, precum Bolintineanu, nu modifică esențial peisajul). Abia mult mai tîrziu, Eminescu, renunțînd la ceea ce pașoptismul
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și pentru că în spațiul ei nu încăpea nici cel mai mic coeficient de propagandă sau de politic”. Oare? După cum ne miră duritatea cu care e tratat nu altcineva decît... Blaga: „Spațiul mioritic al lui Blaga... mi s-a părut sălciu, edulcorat, metaforizant, astfel încît am dus ostentativ cartea la anticariat și n-am mai încercat s-o reiau nici pînă în ziua de azi”. Chiar așa! Nu ne putem împiedica a ne exprima, în finalul însemnărilor de față, o nedumerire. Tipul
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
ravagii și în ziua de azi, deși câteva decenii de practică intensă au dovedit că nu aduc niciun spor de cunoaștere, și nici de frumusețe. Noul discurs propus de Nadine Gordimer ocolește deliberat realitatea. El e, pe de o parte, edulcorat, și, pe de alta, plin de denunțuri la adresa unor aspecte care sunt nu doar inevitabile, ci și consubstanțiale naturii umane. Firește că, din punct de vedere al retoricii critice, „noua Nadine Gordimer” e la fel de plină de aplomb ca în cărțile
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
pastelat, culorile. Lipsa de avengură, chiar și în problemele cele mai vitale, lipsa de curaj, chiar, a unei provincii nenumite se simte, întreagă, în aceste mici crize de nervi, pocnind domestic, fără nerv, ca porumbul pus la înflorit. Un peisaj edulcorat, în care se mișcă ei și ele, făcîndu-și fade declarații. Ceva ridicol, sau poate doar jucat ca atare, aducînd parfum de peție din alte vremuri, are Elegia domestică: Iar pe comoda veche, privește-i cum stau gata/ Să-și părăsească
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
la Doncea fără Ovidiu, nu sînt niciodată cu Ivanov fără Ovidiu. Cine i-a omorît pe ăia? Nu știu. E adevărat că de la unii autori ca Scorsese ori Coppola, care spun o poveste a mafiei mai mult sau mai puțin edulcorată, de la ei ne vine povestea "întreagă" - puzzle-ul complet. La mine, din acest punct de vedere, puzzle-ul nu este complet, pentru că am numai povestea lui Ovidiu și nu se știe - cum nici în realitate nu se știe - ce e
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
C. Rogozanu Literatura este forma edulcorată a confesiunii în opinia lui Pierre Drieu La Rochelle; în cazul textelor sale, afirmația este destul de aproape de adevăr - o spun majoritatea exegeților. Din fericire, nu tot ce declară autorul trebuie să fie neapărat adevărat. Romanul recent tradus la Univers sprijină
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
mult, Jurnalul a fost în centrul unei dispute: s-a descoperit că tatăl supraviețuitor l-a cenzurat, că a eliminat pasajele cu substrat erotic și alte lucruri compromițătoare. Publicat integral, textul nu produce nici o revelație: ceea ce se bănuia în versiunea edulcorată a tatălui este explicit acum. Nimeni nu cîștigă, nimic nu se pierde. Dacă n-ar fi murit în 1944, Anna Frank ar fi fost acum o femeie de peste 70 de ani. Dar nu trăiește. Nu a murit gazată, a murit
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
o imago mundi, este însă lumea de esență paradisiacă, epurată de reziduri și unde moartea și viața își au rolurile consacrate. Filmul lui Andrei ne instalează în acest univers paradisac, dar nu idilic, pentru că înfrumusețarea lui nu ține de cosmetica edulcorată a pastoralei, ci de o esențializare care merge mână în mână cu înțelegerea și acceptarea rostului fiecărui lucru, fiecărui gest, a principiului armonic care îl edifică. Se poate vedea acest lucru și din felul în care cei doi bătrâni reacționează
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
Într-un volum anterior numit Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara, Dan Cipariu făcea cyberpoeme cu aer de Villon, stănescian sau optzecist (ah, poezia străzii!), parodice și interesante teribil pentru recuzita metaforică pendulând între spațiul virtual și sentimentalismul edulcorat și antonpannesc: "Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara/ într-o cârciumioară la șosea/ unde cântă ram-ul și vioara/ unde-i fantazia mea", cu talentul bine crescut (și temperat) meritând reclamă. Vă mai citez, spre convingere, și alte
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
a dat titlu capitolelor, reieșind o carte utilă ca document de informație. Ca alți, mulți, dintre apropiații săi, trăiește și aici legenda că cele două decenii cînd destinele țării au fost în mîna lui Dej erau infinit mai bune, chiar edulcorate, în raport cu cele stăpînite, din 1965, de Ceaușescu. Această legendă, falsă, o întreține și Paul Sfetcu. E adevărat, poate, că în anii șaizeci nivelul de trai al locuitorilor țării era ceva mai bun și niciodată Gheorghiu-Dej nu și-a expus poporul
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
detaliu, chestiuni de metodă, deficiențe de punere în aplicare a doctrinei, deficiențe în alegerea oamenilor potriviți pentru funcțiile de comandă". Acești pași "curajoși" sunt făcuți, de regulă, numai pe jumătate, pentru că orice critică este fie dezavuată de vocea auctorială, fie edulcorată (personajul e nebun!). Și, oricum, "critica este, de multe ori, temporal defazată, vizează evenimente răcite și, de fapt, consumă noi comandamente ale activității politice". e și ia iluzorie, Marin Preda bate, de fapt, pasul pe loc, tăbăcind salteaua burdușită cu
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
Realitatea romanelor lui Jane Austen este, scrie Huffington Post, mult edulcorată. De fapt, lucrurile nu erau deloc așa de minunate. Jurnaliștii înșiră 13 motive pentru care e mai bine să citești cărțile, decât să te proiectezi în lumea pe care o reflectau. Primul este reprezentat de căsătoriile cu forța. Dacă o
13 motive să nu trăiești în vremea lui Jane Austen () [Corola-journal/Journalistic/3306_a_4631]
-
partea a patra, despre intervalul cuprins între 1914 și 1989, este intitulată "ŤRomânia Mareť basculată din Vest în Est și înapoi". Primul capitol de aici, " Un prim război mondial fără glorie și o pace profitabilă" rupe fără ezitări cu imaginile edulcorat patriotice prin care un dezastru militar și nu numai a fost ulterior prezentat drept o glorioasă epopee. Sfîrșitul României Mari e situat la încheierea celui de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, a cărei analiză face, indirect, încă mai ridicole
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
Mircea Berindei întruchipează foarte bine convertirea exaltării juvenile în rigoarea drastică a moderației mature: un scriitor a cărui ardoare creativă a lăsat locul unei cizelări obsesive, rafinamentul expresiv ajungînd să înăbușe efuziunea sufletească. Iată de ce fostul diplomat scrie bine, dar edulcorat și atenuat, avînd ceva din delicatețea vlăguită a celor care s-au cenzurat prea mult. O coincidență stranie face ca această carte, în al cărei titlu întîlnim cuvîntul ,paravan", să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
Chiar și atunci cînd iese din captivitatea alb-griurilor, care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma unui peisaj înverzit, pictorul nu ajunge prea departe. Se oprește undeva, într-un spațiu tot edulcorat, de unde se vede bine, dar la mare distanță, peisagistica delicată și cu adevarat rafinată a lui Ion Popescu-Negreni. Într-un anumit fel, pictură lui Piliută seamănă suspect de mult cu o vata de zahar: privită superficial este ademenitoare și umflată
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
să voteze împotriva cleptocrației adunate sub drapelul iliescian. A sosit timpul să ne regăsim vocile, spune dl. Ciocârlie, să redeschidem ochii celor care, înspăimântați de tragediile din jur, nu mai doresc să vadă și să audă nimic. Decât, eventual, imaginea edulcorată a unui trecut sinistru, dar care, prin comparație cu ceea ce trăim, le poate părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
stabilit vinovăția, fiind condamnată la recluziune perpetuă într-una din camerele castelului unde a fost zidită. Prin vocea naratorului, contele Istvan Thurzo (Daniel Brühl), biografia lui Erzebet Bathory (Julie Delpy), ca și filmul, se metamorfozează într-un romance, o ficțiune edulcorată menită să dilueze pasional aura macabră a contesei sângeroase. Istoria apocrifă relatată de fostul iubit relevă cel puțin două dimensiuni ale cazului, ambele servind de explicație pentru comportamentul atroce al contesei. Pe de o parte, este climatul de violență la
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
fluentă, naturală, cu soluții găsite în chip fericit pentru expresiile idiomatice care ar fi putut pune probleme. Nivelul colocvial al limbajului este menținut exact la intensitatea pe care o are în original, traducătorul evitând tușele prea groase sau dimpotrivă, prea edulcorate. Citind, inițial, în românește cartea, mi s-a părut dubios apelativul „moșulică” pe care îl folosește Mabel pentru Felícito, dar am verificat și așa este: „viejecito”. Și-n alte cazuri sensibile, soluțiile lui Marin Mălaicu-Hondrari sunt bine cumpănite (am, totuși
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
contemporane. Or, măcar această din urmă solitudine ar trebui abolită și reîntregită marea familie care este muzica de pretutindeni și dintotdeauna. Altfel, riscăm să devenim corifei ai sfîrșitului de ciclu. Un sfîrșit ce se cade a fi ocultat sau numai edulcorat. Iar primul pas este ieșirea din rezervație, sfărîmarea ghetoului și dezafectarea cazărmii în care muzica românească și-a îngropat propria-i istorie recentă, dar care, ca în orice tip de recluziune, și-a exersat și un anume narcisism, un fel
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
niciodată nimeni n-a vorbit așa. E doar un calc după formarea dativului în slavonă. «Vă spun adevărul» e singura formă acceptabilă, și acest lucru e valabil pentru toate situațiile din cartea sfântă. Nimic nu trebuie căutat sau tălmăcit sau edulcorat pios și ipocrit. Dar sunt truisme. Câți intelectuali au citit însă Biblia cu mintea deschisă? Câți nu s-au împiedicat tocmai în frazele stângace, neromânești, dar deja încărcate de miros de tămâie?” (p. 523) Despre noile proiectele romanești ale autorului
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic ne stau în cale, ci trecutul imediat, moștenirea comunistă și ceaușistă, care trag de noi îndărăt ca niște ghiulele de plumb. Acum e vorba, pur și simplu, să reconstruim o lume. Or
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și de aceea devenită cu atît mai șocantă. Suflul scriiturii e animat sistematic, ca într-o sală de cinema la un film mut, în care pianul răpăie îndîrjit pe acordurile unor scene violente sau periculoase, în vreme ce pe ecran se
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
promoțiile ultime ce se lasă pradă realului? Chiar dacă se constată o pasageră deplasare a accentului axiologic spre alte formule poetice, aceasta nu înseamnă ceva negativ, întrucît blagianismul a impulsionat deja în mod esențial neoexpresionismul contemporan, revigorînd, cu rezultate notabile, producția edulcorată ce se făcea la comandă în perioada proletcultului literar. E drept că, pe de o parte, el a îndreptat discursul poetic spre metafizică într-un moment cînd, în alte părți, poezia se orientează către recuperarea realului. Dar un poet ca
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
că "acești oameni erau complet necunoscuți în străinătate", că "sistemul lor de idei, de referințe, era depășit": În cazul lui Vianu, estetica pe care o făcea el (Spitzer, Vossler) era deja depășită, iar în cazul Călinescu, un vag crocianism, estetizant, edulcorat... nimănui nu putea să îi placă". Chiar atît de "depășiți" sînt? Dar unde este în acest caz simțul istoriei, cum de a dispărut subit? Merită interes numai cei ce sînt de strictă "actualitate", vedetele de ultimă oră? Oare dl Marino
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]