38 matches
-
diminutivelor” rămîne actuală, în măsura în care semnalează o tensiune permanentă între tendințele limbii (ușurința cu care în română se formează diminutive), universaliile comunicării (nevoia vorbitorilor de a-și exprima afectivitatea) și atitudinile culturale (diminutivele condamnate ca „decadență limbistică”, „forme de copii nevîrstnici”, „efeminare”, „spirit de miniatură”, „manie”, „ridicol” etc.). Inevitabile în „limbajul copilăresc” („baby talk”) și în vorbirea familiară, afectiv-glumeață, diminutivele sînt în genere respinse de registrul înalt și în bună măsură chiar de cel standard. În momentul de față, permisivitatea interferențelor dintre
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
Dar, fie și dacă, liebe Ioana, "... schrecklich ist jeder Engel", ca unul care ține, în principiu, de ceea ce se cheamă numinos, - mansuetutinea care le e, adesea, proprie poemelor lui Rilke, ca și "feciornicia" lor, să zicem (ce nu e nicidecum efeminare), fac din acesta, din, adică, Engel, un "aproape"-al nostru, un "păzitor" de lângă (nu un paznic!), o proximitate fără chip, dar foșnitoare și în freamăt... Astfel, ocrotitor și caritabil, este și îngerul ales de tine din Rilke, - al lui Rilke
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
una utilitară și minimalizatoare. Sunt mai multe dovezi cantitative ale reprezentării preponderent negative a femeii în argou: termenii injurioși generici care le vizează pe femei sunt mult mai numeroși decât cei destinați bărbaților, iar multe dintre desemnările peiorative masculine ridiculizează efeminarea și homosexualitatea pasivă. Un articol de pionierat în explorarea acestui domeniu în argoul românesc — „Noțiunea «femeie stricată» și terminologia animală" — îi aparține lui Gavril Istrate și a apărut în urmă cu mai bine de jumătate de secol în Buletinul Institutului
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
sinteză de pe această planetă. Brânca ursului este numită astfel pentru că este un adevărat stimulator al organismului, care poate fi comparat fie cu ginsengul. Ce se poate trata cu Brânca ursului: * Infecțiile reno-urinare * Menopauză prematură * Osteoporoza * Degerăturile * Impotenta hormonală * Impotenta vasculara * Efeminare la bărbați, deficit de testosteron * Amenoree, insuficientă ovariana * Sindrom post-menopauza * Ciclu menstrual neregulat * Frigiditate * Hipertensiune arterială * Adjuvant în bronșita * Cistita, nefrita * Candida genitală * Boli venerice, în general * Infecții bacteriene, în general * Adjuvant în epilepsie Adjuvant în tulburări depresiv anxioase * Diaree
Planta românească miraculoasă. I se mai spune Ginsengul românesc by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63705_a_65030]
-
de vorbă. Eu, speriat la gândul ăsta, îi răspund de fiecare dată că-i stau la dispoziție oricând. Mare pericol nu-i. Delicatețea e o calitate feminină care se găsește mai cu seamă la bărbați, și anume ca expresie a efeminării, încât calitatea ei de calitate este de discutat. Descopăr, răscolind corepondența, fraze puternice ale cuiva: „Și uite că totuși am găsit puterea să plec, zicându-mi că numai trăind înfrângerea mă voi putea elibera cu adevărat și definitiv de acest
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
Împreună, au spoit cu auriu tavanul camerei lui Tom și au decorat pereții cu reproduceri după tapiserii celebre, cumpărate la o licitație, cu sfeșnice Înalte și draperii imprimate. Lui Amory Îi plăcea Tom, fiindcă era deștept și cultivat, lipsit de efeminare sau de afectare. De fapt, Amory era acela care se dădea mai mult În spectacol și Încerca, trudnic, să extragă din orice remarcă o maximă, care, dacă te mulțumești cu dictoanele simple, e mult mai ușor de făurit decât nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: " Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
Timoléon de Choisy. Deloc Întâmplător, cele mai gustate pasaje Îi sunt Închinate lui Lauzun, „omulețul insolent” și seducător: „Niciodată un om nu a știut să se plieze atât de bine la toate gusturile și capriciile”1. Dacă pentru mulți această efeminare stranie, dusă uneori la paroxism prin travestiuri și pseudonime, ar ilustra felul de a fi al dandy-ului „etern”, atunci secolul al XVIII-lea oferă câteva exemple năucitoare. Între care, celebru, cavalerul d’Eon, cel ce tulbură minți și inimi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe departe atâta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de rând. La 25 de ani și-au pierdut părul, mâncat de hydrargyr (ca să nu-i spunem mercur). ș...ț Sunt pur și simplu niște oameni epuizați”. Devitalizarea lor galopantă, efeminarea tot mai pronunțată stau la rădăcina poreclelor de cocodè sau petit crevé (cel de-al doilea Însemnând, la propriu și la figurat, „epuizat”, „frânt”, „rupt de oboseală”). Toată această epidemie de dandysm de mâna a doua anunță, În fapt, nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ca dandysmul să aparțină doar decadentismului. Să mai spunem o dată că ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
talentul său”. D’AnnunzioGabriele Ugo D’Annunzio, prinț de Monte Nevoso (1863-1938). Mai mult decât sigur, unul dintre puținii autori italieni care se lasă Înregimentat fără drept de apel În firava armie a dandy-lor. Oricât de mult ne-ar consterna efeminarea acestora, trebuie recunoscut că În tumultuoasa biografie a lui D’Annunzio nu lipsesc câteva episoade cu adevărat eroice. Ele se consumă În primul război mondial, când, pilot pe un bombardier italian, e lovit deasupra Veneției, riscând să rămână orb. Căsătoria
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reprezentau o minoritate printre promotorii eugeniei. Vezi Paul, Controlling Human Heredity. 43. Veturia Manuilă, „Situația femeii În societatea modernă și feminismul”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 2, nr. 6, iunie 1928, pp. 189-192. Strat, T.H. Malthus; Traian Brăileanu, „Feminizare și efeminare”, Sociologia și arta guvernării. Articole politice, Însemnări sociologice, Cernăuți, 1937. 44. Veturia Manuilă, „Rolul femeilor În asistența socială a familiei”, Buletin Eugenic și Biopolitic, vol. 1, nr. 1, ianuarie 1927, pp. 24-26; Brăileanu, „Feminizare”. 45. Pentru o discuție clasică a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
teoria și practica pedagogică, Cernăuți, 1934. Brăileanu, Traian, Elemente de sociologie pentru clasa VIII secundară. Editura Națională-Ciornei, București ș1935ț. Brăileanu, Traian, „Desăvârșirea structurii elitei legionare”, În Sociologia și arta guvernării. Articole politice, Însemnări sociologice, Cernăuți, 1937. Brăileanu, Traian, „Feminizare și efeminare”, În Sociologia și arta guvernării. Articole politice, Însemnări sociologice, Cernăuți, 1937. Brătianu, Ion I.C., Activitatea corpurilor legiuitoare și a guvernului de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1926. Dare de seamă, Cartea românească, București, 1926. Carol al II-lea, „Idei călăuzitoare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
s-au explorat aspecte de mare gravitate pe care diferențele sexuale și de practică sexuală le îmbracă în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
explorat aspecte de mare gravitate pe care diferențele sexuale și de practică sexuală le îmbracă în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un mod delicat, sinistru, de parcă ar fi citit o carte despre cum să le dea femeilor ceea ce își doresc. Al dracului Mângâietor Delicat, îmi venea să-mi jupoi pielea de pe mine! Și așa a apărut expresia. Sugera o notă de efeminare care îi răpea instantaneu unui bărbat orice putere de atracție. Era cea mai infectă categorie în care putea fi pus cineva și, după părerea lui Jacqui, mai bine să fii un bețivan într-un maiou murdar care își bate nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Prefera publicul puber al baietilor! Ce freamăt al slăbiciunilor și al pericolului și al așteptării, în echivocul acesta dintre vârste și dintre sexe. Și dintre sexe, într-adevăr, de vreme ce toți adolescentii, pendulând, nesiguri, pe pragul dintre vârste, păstrau încă incerta efeminare, o potențialitate tulburată, dar izbuteau, în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă româna are limbaj porno sau nu), despre lectură ca formare spirituală, bovarism, evazionism, dulce inutilitate sau, dimpotrivă, ca suită de răspunsuri la tot ce ține de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a declarat un tânăr acneic
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
acuzat de a conferi muzicii un caracter frivol și lasciv, ceea ce nu era compatibil cu puritatea și simplitatea cântecului liturgic: „Trebuie să ținem departe de caracterele tari și energice modurile molle și fără vigoare, care, datorită ondulațiilor melodice, duc la efeminare ... Armoniile colorate (cromaticae) trebuie lăsate banchetelor ..., femeilor de curte și muzicii lor”. Sfinții Părinți împotriva artei muzicale? Pentru a înțelege atitudinea generală a primilor părinți ai bisericii față de muzică, trebuie să ținem cont de faptul că, în tradiția veche a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să-și Însușească mesajul tău Îngrozitor, chestia asta se transformă În isterie colectivă. De data asta Gazetarul Homosexual Ascuns a fost cel care-a intervenit. — Da, toți eroii ăia turci vulgar de macho pe care i-ai creat ca să ridiculizezi efeminarea dușmanului sunt semne de autoritarism. — Ce v-a apucat? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste, iar buza de jos Îi tremura de furie. Știți foarte bine că nu cred În porcăriile astea. Știți că spectacolele alea sunt doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de sub munți, stă în boxa lui liniștit, îmbrăcat într-un frumos costum național. Publicul din sală îl soarbe din ochi, văzând în el nădejdea acestui neam prea mult umilit de vitregia partidelor politice. "Acuzatul" (?!) are frumusețea aspră a voinicului, nu efeminarea dulceagă a generațiilor culcate în puf. Fața lui bătută de soare evocă secerișurile și vânturile drumurilor de țară, vocea lui e bărbătească și hotărâtă ca a flăcăilor încercați în lupta cu glia" etc. Gazeta defavorabilă scria însă așa: "Procesul ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
părerea Elainei Tuttle Hansen, nu este un „poet al femeilor”.722 Autorul este sensibilizat de problemele pe care le înfruntau femeile, dar nu se focalizează doar asupra lor, rămâne întâi de toate un umanist.723 Femeile sunt mai rar masculinizate. Efeminarea bărbaților este în parte un efect al relației lor cu personaje feminine care dețin puterea. Naratorul din Prologul Legendei femeilor cinstite este redus la tăcere de mult mai raționala și autoritara voce a Alcestei, iar în Cartea Ducesei, cavalerul negru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este redus la tăcere de mult mai raționala și autoritara voce a Alcestei, iar în Cartea Ducesei, cavalerul negru pare mult mai feminin când vorbește despre supunerea lui totală față de Blanche. Însă Dalba și Alceste sunt aproape figuri arhetipale. 724 Efeminarea s-a întâlnit și în societatea cavalerească a secolului al XII-lea: modelul impus de dragostea curtenească în spațiul aristocratic favorizează feminizarea îndrăgostitului, înfățișându-l supus, firav, infantil, emotiv, sensibil.725 Donna angelicata rămâne, în general, o victimă, așa după cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]