11 matches
-
sumarele relatări de la fața locului au discreția rafinatului de mai tîrziu. A făcut din uimire un mod de cunoaștere și din reflecție o strategie de lucru. Începea să vadă lucruri inexplicabile pe lîngă care alții treceau insensibili sau nepăsători. Spontane efuzii față de miracolul viului, în expresia lui dendrologică, vor deveni în timp motive picturale îmbibate cu suculența firescului. Conștiința de a fi în lume impune reperele dar drumul nu pare nicidecum aidoma visurilor aurorale. Timpul istoric operează cu alte criterii
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
alcool-, leziuni ale SNC infecții, traumatisme, tumori-, apnee de somn, mixedem), boli neuro-musculare (miastenia gravis, poliomielită, botulism, traumatisme ale măduvei spinării, hipopotasemii sau hipofosfatemii severe, paralizii ale diafragmului), modificări ale peretelui toracic (cifoscolioze severe, obezitate morbidă, torace moale), afecțiuni pleurale (efuzii pleurale, pneumotorax), obstrucția căilor aeriene (corpi străini, laringospasm), afecțiuni pulmonare (astm, BPOC, pneumonie, edem pulmonar). Creșterea producției de CO2 se întâlnește în stările hipermetabolice (sepsis, febră, politraumatisme, hipertermie malignă, alimentație parenterală cu exces de glucoză). Creșterea fracției de șunt intracardiace
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
India) învățarea Evangheliilor pentru a aduce fericire atât sănătoșilor, cât și bolnavilor. Îl recrutează pe Charles Drew în misiunea sa. 151 Francisco Romero, chirurg spaniol. În anul 1801 realizează prima operație pe inimă deschisă, într-un caz de perforație cu efuzie pericardiacă. 152 Dominique Jean Larrey (1766-1842), chirurg francez din armata lui Napoleon, inventatorul medicinei pe câmpul de luptă. A organizat corpurile ambulatorii spitalicești, a organizat trierea în funcție de gravitatea rănilor și asistența pe linia frontului. Între nenumăratele cazuri tratate chirugical au
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute scrisele rânduri", Sine die, "Cafeneaua/ Cu visători damnați./ Trecut-au ani,/ Simbolism,/ Curentul decadent./ Broșuri,/ Bijuterii rare/ Paradoxe/ Bizarul,/ Seri./ Nopți,/ Efuzii de parfume/ Și nuanțe./ Orașul damnat.", De artă). Alteori latura socială a noilor versuri este explicită. Nu e, totuși, la Bacovia pură reorientare politică, căci în volumul din 1926, Scântei galbene, Serenada muncitorului exprima aceeași preferință pentru proletar în opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
că nu ne merităm norocul, că tu ești acolo pentru a-ți desăvârși cariera, că ai plecat pentru doi ani și n’a fost deloc vorba să vin să te văd între timp, că întreținem desperat o atmosferă supraîncălzită de efuzii sentimentale, în loc să luăm viața pieptiș și bărbătește, ne bocim pentru o situație pe care am vrut-o arzător amândouă și care e cea mai bună pentru tine, că bunul Dumnezeu te-a comblat cu frumusețe, inteligență, energie, că ai cucerit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe un scaun de păpușe, în picioare, îmbrăcată în lizeuza roz de lână, vrând să aprinzi tu pomul tău de Crăciun? Dar „Mo-Cătun, Mo-Că tun, nu mai ’ta pe d’um, vin’ la noi apum“? [...] Iată, sfârșitul acestei hârtii determină efuzia mea epistolară de astăzi. Nu înainte de a-ți spune că aștept scrisorile tale, cu viclenie față de mine însămi. Trec prin fața cutiei și mă fac indiferentă, mă uit cu ochelarii - și fără - și apoi plec mâhnită, resemnată și totuși fericită că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu a venit direct de la munte, cu skii la spinare, cu glasul răgușit, nu a răsturnat toată casa, ci îmbrăcată orășenește, cu poșeta în care vârâse o cămașe de noapte, peria de dinți și pieptenul. Biata luminiță anemică, dar cu efuzii de bucurie și afecție. [...] Azi am stat cu Sabina toată ziua în casă, ea eșind numai pentru o oră dimineața. După masă, cum stam în babouches și sans rouge sur les lèvres, mama lui Mircică, cu o fotografie a lui
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poezie de confidență: fapt învederat și de titlul Scrisoare, dat mai multor texte. Confesându-se la modul romantic, mai cu seamă utilizând metrul regulat și cu timpul versul liber, pe alocuri alb, poeta - fără a evita întotdeauna diluția - pune frâu efuziei sentimentale, obscurizează printr-o expresie laconică sursa emoției, formulează aluziv. Se întreabă, spre exemplu, de ce își aseamănă dorul „cu floarea ce-i menită să moară pe altar” sau de ce pe ogoare sunt „așa de multe flori de mac”, vorbește de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere, Sau la adio. Privește savant. Dacă nu-i Cu cine vorbi, Se scrie. * DE ARTĂ Cafeneaua Cu visători damnați. Trecutau ani, Simbolism, Curentul decadent. Broșuri, Bijuterii rare. Paradoxe Bizarul, Seri, Nopți, Efuzii de parfume Și naunțe. Orașul dominant. * BOEMĂ Se așeza să ningă - Ningea. Doream, Sunt ani de-atunci, Să te-ntîlnesc La sfârșit de stradă Ce dă în câmp. Îmi părea Că tu ești mai frumoasă Iarna. Doar corbii spuneau Că stai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
mult frica. La întoarcere mi-am exagerat răul pe care mi-l făcuse vinul băut ca să mă pot duce de-a dreptul acasă, căci bănuiam că după un act așa de mare erau necesare tot felul de mulțumiri și de efuzii sentimentale care m-ar fi întîrziat pe drumuri. Irina mi-a dat astfel drumul, încercîndu-se să nu plângă și trimețîndu-mă singură ca să mă îngrijesc. Plin de milă pentru gestul ei - știam cât plânge la despărțirile obicinuite - am lăsat-o totuși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
O pusese probabil cu cinci minute înainte în poșeta de alături.) Atenția asta față de mine, arătată cu așa de puțină discreție, adusă ca un plocon, mi se părea stângace și stupidă, totuși, m-am crezut dator să-i mulțumesc cu efuzie. Mi-a primit mulțumirile fără tresărirea pe care ți-o pricinuiește trecerea de la un gând la altul, probă că interpretasem bine gestul ei. La primele mele întrebări, a aprobat cu totul observațiile mele făcute în marginea scrisorii ei trimise la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]