90 matches
-
din fașă acțiunea. Vorbim mult și facem tot mai puțin. Gălăgia, tărăboiul cu orice preț, ia locul faptei... « Fapte, nu vorbe », sună preceptul biblic de care, se pare, omul modern se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult. In egolatria sa el este suficient sieși, dar pe de altă parte tot el este acela care se simte tot mai înstrăinat, tot mai frustrat, alienat. Străin de sine, străin de lume, în luptă continuă cu sine și cu propriile fantasme, într-
GĂLĂGIA... de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1457607060.html [Corola-blog/BlogPost/363399_a_364728]
-
admirative. Nu toți cunosc ce pui de lele-a fost, c-a părăsit locul muncii, că s-a arătat lipsit de responsabilitate, c-a... Omul ordinii mă conduce afabil spre un fotoliu. Eu nu prea vreau. Odată îmbrățișat de aburul egolatriei satisfăcute, mă simt strâmtorat de timp. Îi zic și lui chestia cu graba. Dar n-aude, n-a vede. Îmi poruncește să-i specific serviciul cerut băncii. Răspund mașinal. El smulge bonul cu număr de ordine de la panoul electronic și
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463896520.html [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
orgoliu, de existența unui grad mare de narcisism. Reamintim că narcisismul sub forma unei supraevaluări a propriei persoane, ne transformă în monștrii surzi și orbi la posibilitatea înțelegerii și rezolvării benefice ale unor situații sau probleme. După M.S.Peck, narcisismul, egolatria, împreună cu lenea constituie o patologie reală, deformând relația dintre religie și realitate și la imposibilitatea ajungerii la o înțelegere reală, pragmatică a unei situații. Desigur, odată pornit pe drumul profesional pentru înțelegerea unor realități ale omenirii, psihiatrul M.S.Peck ajunge
ÎNȚELEGEREA ESTE MAI PRESUS DE CUNOAȘTERE de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/radu_olinescu_1468949390.html [Corola-blog/BlogPost/382084_a_383413]
-
nici unul nu ar mai fi ieșit viu. DACĂ ÎȚI PIERZI NĂDEJDEA, UȘOR ÎȚI PIERZI ȘI VIAȚA”. Ce părere aveți despre ORTODOXIE (mă refer, aici, nu la cea “bătută cu pumnul în piept”, din ignoranță, prostie și/sau din luciferism/egotism/egolatrie!), ci la aceea ADEVĂRATĂ, practicată, CA MOD DE A EXISTA SENIN/ÎNTRU ATARAXIE ȘI DOR DE MÂNTUIRE/ ÎNVIERE, în multe dintre mânăstirile României, ca și la SFÂNTUL MUNTE ATHOS, de la care o parte din monahismul românesc a luat, mereu, de-
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Interviu_marian_malciu_1352808920.html [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
adorației care își pierde substanță tocmai pentru că am ajuns să iubim iubirea de sine, imaginea noastră, stratul superficial, si nu nucleul care ne conferă individualitate. Iubirea de sine s-a transformat într-un soi de egoism, într-o formă de egolatrie care ne închide în noi și ne face prizonierii propriei ființe. De câte ori nu ați auzit sau chiar rostit “Eu și restul lumii” ori “Să-mi fie mie bine mai întâi și la alții ...sănătate!”? Într-un fel, nu e chiar
CÂT ŞI CUM MAI IUBIM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 by http://confluente.ro/mara_circiu_1445600133.html [Corola-blog/BlogPost/368303_a_369632]
-
K. cât și agrimensorul K. mor fără a obține un astfel de privilegiu, deși au fost obsesiv preocupați de găsirea lui. Logica procesuală implică o mărturisire generală, o recunoaștere in corpore a momentelor traseului delictual personal. Lucru pe care, din cauza egolatriei intelectuale, inculpatul nostru nu-l va face niciodată, preferând să-și camufleze conflictul metafizic după cortina unei iluzorii hiperactivității cotidiene. Culpa, transcendentală, desigur, se cere mărturisită, confesată, asumată prin intermediul afectivității, nu a intelectului: Mărturisește deci la prima ocazie. Abia după
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/franz-kafka-procesul-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
corectivă?! Nimic, desigur, căci bun sau rău, profilul moral i se definitivase, iar limitele lui, o circumferință îngroșată cu un creion de tâmplar, parcă, erau osificate! Ca fire sensibilă, dar și ca psiholog, Mirei îi era dificil să conceapă atâta egolatrie, atâta desconsiderare a celorlalți... În fond, realiză, nici nu arăta, prin manifestări, că era fiu de preot și de învățătoare! Să nu fi stocat în personalitate nici ce-i puseseră la îndemână studiile universitare?! Să fie atât de rudimentar constituit
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1450596731.html [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
autenticismul, pe Mircea Elaide, Mihail Sebastian ș.a. Cu toate acestea, Ion Simuț se dovedește și el destul de radical (altfel, cu bună intenție) cerând scriitorilor o revenire la ficțiune, aflată în suferință după 1990, reducând însă prea ușor memorialistica la "politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise" (s.m.). Că prozatorii ar fi de dorit să se întoarcă la uneltele lor, cum au și început s-o facă, e o idee pe care o subscriem și noi, dar aceasta nu credem că
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
următoarea caracterizare: "„Marcel Bogos avea mult din talentul și inventivitatea spontană a lui Liviu Popa și foarte mult din rigoarea draconică a lui Giulio Tincu. A fost de aceea și scenograful cel mai des solicitat [...] Într-o cinematografie dominată de egolatrie, a fost unul dintre foarte puținii artiști care s-au simțit moralmente datori să creeze o școală. Marcel Bogos a creat o școală de scenografie. Mulți dintre cei care au reușit să se impună în această profesie au trecut prin
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
ele îmbălsămite unghiile sacre de la picioarele apostolului, dar nu pentru mirosul tuturor. Și nu oricine le adună într-o cupă de cristal. Și nu pe oricine îl lasă apetitul să-și facă din ele un desert". La Arghezi, abstractul aici, egolatria blamabilă este, deseori, așa cum am văzut, transpus prin analogie în imagini concrete care, la rândul lor, suferă prelungiri ficționale, transgresând granița verosimilului către grotesc sau absurd. "‹‹Iudaica›› în idiș"307 este unul din textele concepute, aproape exclusiv, în registrul unui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în sprijinul Guvernului Provizoriu. După înfrângerea revoluției pleacă în exil, la Brusa, apoi la Istanbul, unde moare de tuberculoză. Ultima perioadă a vieții sale e marcată de conflictul cu Heliade, căruia, într-o memorabilă scrisoare, îi reproșează, în numele cauzei comune, egolatria și inconsecvența politică. N. a făcut parte din grupul cărturarilor care urmau să pună în aplicare vasta acțiune de traduceri din literatura universală inițiată de Ion Heliade-Rădulescu. El însuși a întocmit un Plan de o mică bibliotecă universală (1847), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
conduce la demobilizare, dezorientare, neîncredere și stres, adevărate predeterminante ale eșecului sau abandonului școlar. În acest fel se pot explica și unele aversiuni ale elevilor față de disciplinele predate de respectivii profesori. Supraevaluarea induce o deformare a imaginii despre sine, o egolatrie destructurantă și deviantă, o convingere că totul se poate obține ușor, cu eforturi minime și cu efecte maxime. În plus, ea introduce un act de injustiție ce perturbă întregul proces educațional (aspectele relaționale, statutare, valorice care întrețin o dinamică normală
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski. Dicția acestuia din urmă, ca și amalgamul de egolatrie și solidaritate cu cei mulți sunt vizibile în Poem cu fața către voi, care, împreună cu Fapt mărturisit, relevă atât stângăciile, cât și calitățile autorului. Observațiile critice cu care a fost întâmpinat Sens unic îl vor fi ajutat pe D., un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
sloboziți din captivitate au trebuință pentru a se înapoia teferi în țară. Fragilitatea părelnică a lui Vlaicu, docilitatea lui pusilanimă, măgulelile, la care nu se zgârcește, reușesc să înșele într-o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
prosper, ci și "în cea mai frumoasă armonie cu sine și cu lumea". Porumbelul se poate citi în primul rând ca o parabolă morală menită să argumenteze că pacea sufletească la care tânjea Jonathan nu era decât o formă de egolatrie, cu toate datele unei obsesii maniacale, prag al alienării ireversibile. Pentru eroul nostru întâmplări banale, benigne, capătă dimensiuni catastrofice, aprofundarea psihanalitică a crizei lui Jonathan fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unei structuri psihice complexe, scindate interior („sunt și culme și abis”), și o complicată dialectică a compensațiilor interioare, la care participă deopotrivă sarcasmul amar și lucid, iluzia și mirajul idealului, etosul unei înfruntări sisifice a destinului și laitmotivul speranței. Egocentrismul, egolatria sunt corolare ale ideii romantice de damnare, dar în acest mit al poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul casnic etc., ci atacă pieptiș marile teme ontologice și morale, presupus apanaj al liricii masculine. O caracterizează, de asemenea, propensiunea către extaz, puritate, energia și frământarea, o egolatrie „înaltă”, orgoliul afirmat al persoanei libere și active, jubilația trăirii, aspirația spre esențializare și preferința pentru abstracțiune, trăirea aproape organică a orizontului ideatic. Poeta arborează o directețe tăioasă, consemnează eșecul, deruta, marasmul, aprehensiunile, angoasele, lirica ei fiind - în pofida peisajelor geometrice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
asumă comunicarea cu celestul, pentru că imagistica ascensiunii poate funcționa ca terapie a stărilor depresive. Dar versurile din Complicitate (1998) relevă că întreținerea unor relații paradisiace cu lumea este iluzorie, întrucât ea a căzut din starea edenică într-o stare de egolatrie unde nu se mai află nici judecată, nici pedeapsă. Orice întâlnire esențială se vede amânată: nașterea - vinovată - a omului are loc sub semnul propriei absențe, iar eul poetic ajunge să trăiască din povestirea întâmplărilor altuia, cum se întrevedea încă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285313_a_286642]
-
tu om, informație în hiperspațiu, marfă zădărnicită de comerț? pretinzi să stai cu masca recalculată în întîrziere mod artistic feroviar, numele lui acceleratul trecut pe alături, vagoane de măsurat calea autentice în alunecare, după steaua magilor fixă, ca în ceferism, egolatria pregătită de Siret pe panta văii, luminile zeci de kilometri versanți pe decinde, idol cuvîntului rar, INTERVENȚIE ÎN TEXT Adevărul laic este schimbare de limbaj. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT călătoria populează vorbind petrecerea ei aridă în urmări, traversarea Siretului moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie. Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită și mult prea fățiș afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația lirică din poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
vol. 138 (2004), nr. 6, pp. 117-119. „Constituția hermeneutică a tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia și modifică textul publicat cu titlul „Excentrare și eseul postmodern, sau despre (f)alimentul egolatriei filozofice”, Echinox, vol. 21 (2000), nr. 1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei”, Dilema, nr. 449 (7-13 octombrie 2001), p. 13; Dilema, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eminesciene, cristalizarea unei expresii proprii începând încă din 1894, când publică poezia În grădină, pentru a se desăvârși în volumul cu același titlu, structurat riguros, ca un poem. Subiectivitatea poetului este preponderent modernă, recuzând în același timp demisia parnasiană și egolatria romantică. Înainte de toate, el este un senzitiv, cu o acuitate extraordinară a simțurilor, mai ales a celui olfactiv. Mobilitatea percepțiilor imprimă discursului un caracter difluent, accentuat de înclinația către inefabil și mister. Climatul este cel de morbidezza, întrucât trecerea inexorabilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
întemeierea ei, pe tot cuprinsul țării se putea citi laconicul „manifest” ce cuprindea o realitate incontestabilă: „Am fost cinci, suntem un milion, vom fi toată țara!”... O replică bine meritată a Căpitanului a stârnit ura vindicativă a profesorului Iorga, iar egolatria acestuia, susținută și alimentată de îndemnul regal, au determinat un proces de calomnie (așa se numea adevărul în orânduirea carlistă) soldat cu condamnarea Căpitanului la șase luni închisoare corecțională... în decursul acestor șase luni s-a pregătit un proces de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu se lasă. Îndărătnică deșertăciune sau eroism? Egolatrie stupidă sau dăruire sublimă ? Forță creatoare, irezistibilă, sau automatism al platitudinii ? Orice ar fi, el scrie, scrie, scrie... cu trudă și scrupul sau cu incontinentă automulțumire, înșiră vorbe după vorbe... scriitorul celebru ca și simplul grafoman. De altfel, până a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Când te apucă pe tine dorul să cânți?“ „Aaaa, păi ziceți așa!...“) După ce lam văzut în emisiunea Înapoi la argument, mia fost clar că autenticul Grigore Leșe nu e decât un personaj de operetă. În plus, un personaj de o egolatrie incredibilă. Dacă nu știați, singurul în măsură să cânte un cântec popular este un om al satului. Dar nu orice om al satului, ci unul căruia părinții iau transmis acest har - așa cum este cazul lui, care a primit de la mamă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]