24 matches
-
oameni. Iar bărbații sînt totdeauna mai statornici ca amanți decît ca soți. Și, cu toate astea, amantele noastre sfîrșesc blestemîndu-ne că nu le-am luat de neveste, iar nevestele noastre că de ce le-am luat". Pe deasupra scrupulelor morale, plutește mentalitatea egotică a Don Juan-ului înnăscut, același dincolo de "mode și timp". La mare cinste se află tertipurile ce se înveșmîntă în forme cît mai apropiate de onorabilitate. E de relevat caracterul pragmatic, "raționalizarea" aventurii, care poate fi dirijată sau stopată în numele "prieteniei
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
Meditațiile carteziene și cenzura metafizică / 150 2.5.1. Meditationes de prima philosophia și reforma metafizică a imaginarului modern / 151 2.5.2. Meditația întâi și pregătirea pentru cenzură / 153 2.5.3. Meditația a doua și trecerea de la cenzura egotică a imaginarului la construcția lui / 156 2. 6. Schimbarea imaginii asupra cosmosului. Lupta pentru univers / 159 2.6.1. Modelul ptolemaico-aristotelic și modalitatea de percepție a cosmosului la începutul modernității / 161 2.6.2. Teorii despre infinitatea lumii / 163 2
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
necesar pentru că matematica reprezintă la nivelul cartezian însăși cogito-ul și la nivel absolut acesta este Dumnezeu. Prin aceasta cenzura este completă și a fost introdusă separarea dintre "lumină și întuneric". 2.5.3. Meditația a doua și trecerea de la cenzura egotică a imaginarului la construcția lui Dacă în prima zi s-a manifestat dubito-ul ca cenzură purificatoare a ego-ului în cea de-a doua se realizează transferul de la acesta înspre creația prin cogito. Prin meditația întâi Descartes creează cadrul pentru ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
deoarece lipsește ceva firii mele. Ideea de infinit nu aparține omului, ci aceasta este doar o negare a finitului. Dar pentru că infinitul este mai vast decât finitul percepția infinitului anterioară finitudinii și prin aceasta ideea de Dumnezeu este anterioară celei egotice. Datorită acestui statut primordial ideea de Dumnezeu nu poate fi falsă în chip material cu toate că ea conține ideea de infinit care este o idee negativă. Astfel ideea de Dumnezeu are mai multă realitate decât percepțiile ego-ului. Relația ego - Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fiind primul dintre cogitatele externe a cărei existență o afirmă. Existența acestuia a determinat implicit și statutul ontic al celorlalte cogitate ce se integrează într-o lume a certitudinii. Această nouă lume este fundamentală pentru știință, deoarece prin caracterul său egotic, poate fi și cunoscută. Dacă după primele meditații opinia care se detașa era aceea a unui agnosticism dar, prin noua reconstrucție lumea devine cognoscibilă și de cercetat, fiind o lume a noastră, palpabilă prin cogito. Concluzii Bucla modernă a imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
decît rețeta dopajului cultural". "Suflețelul" izgonit în infernul intelectului de către Noica putea fi doar în acest mod reabilitat. "Meciul" pentru care înțeleptul cu bască își pregătise răbdător echipa de admiratori nu era al lor, ci al său, o ludică proiecție egotică: Cînd am înțeles asta era tîrziu. ŤVreau să fiu un întîrzietorť, așa își definea Noica rolul lui pe lîngă noi. în cazul meu a reușit în exces. Și mai spunea: ŤVreau să vă învăț dezvățulť. Dar uitase să spună: dezvățul
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
a compune „o rezervație”. Ea se confruntă cu așa-zisa „clasă de sus”, cea care aparent a cîștigat partida, ajunsă sus (nu o dată prin delincvență), dar care nu se află sus, în chip natural, ilustrînd de fapt o victorie josnic egotică, „ridicată pe disprețul față de individul social, pe disprețul semenului”. Autodisciplinarea de care face uz C.D. Zeletin e, prin urmare, un mijloc de apărare atît împotriva stihiilor lăuntrice cît și a primejdiilor din afară, venite din partea unei lumi ieșite din țîțîni
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
de carne sub care visez/ că mă întind și urlu" ( lumea mea e un pom de carne). Poetul se relevă a fi un captiv al biologiei între gratiile căreia își linge rănile, comunicîndu-i Celuilalt condiția sa de deținut ( însuși actul egotic al confesiunii devine un rapt, o deposedare a semenului de propria-i mărturie virtuală): "Între pereții unde respir tot mai greu aerul altuia/ care se frămîntă alături" ( voi povesti în cer). Simțindu-se "singur pe crucea asta de pămînt" ( trăiesc
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
transforma într-o trapă misterioasă. Urcînd cuminte către ușa de la etajul I, treceam de fapt solemn pragul unei epoci la sfîrșitul căreia mă născusem: epoca normalității pierdute și a tinereții părinților mei". Mustește pe alocuri o mizantropie ca un reflex egotic, ca o demonie a neîncrederii personale în bine, ce-ar fi posibil doar într-o modalitate elaborată, artificială. Dacă "răul banal" nu i se pare autorului "diabolic", ci doar o spontană apariție la nivelul impasibilității și al deprinderilor noastre vicioase
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
simplu morale) politice (dar și pur și simplu sociale, întrucît întreaga obște românească e pîndită de primejdii catastrofice). Paginile de față, mărturisește autoarea, sînt scrise despre și pentru alții". Ceea ce nu e un tendenționism, ci o firească ieșire din postura egotică a creatorului, o joncțiune a acestuia cu lumea în momente de cumpănă. Nu altminteri a procedat E. Lovinescu, militant atunci cînd era nevoie, într-un fel ce depășea decorul confortabil al camerei sale de lucru. Ființa omului de litere își
Un jurnal est-etic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14463_a_15788]
-
a susține ceva, cu o îndîrjire temperamentală, însă nu în chip dizgrațios, ci cu o jovialitate, cu o căldură ce insufla convingerilor sale, statornice ori numai de moment, un fior de viață seducător. Părea un ghem de energie, însă nu egotică, ci dispusă a se comunica în cheie amabilă, a se dărui. Aflu acum din materialul bibliografic al volumului său apărut postum, Generația amînată, că viața nu i-a fost deloc surîzătoare. Fiu al ținuturilor bistrițene (născut în 1924), a debutat
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
capătă aplicația în imaginea unui părinte trist și însingurat, decis să se înscrie în Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Penibilul prezenței într-un juriu, mai mult formal decât operativ, e bifat și el într-o scenă de revoltă egotică, marcată prin tușe îngroșate. Obligat să ridice numai plăcuța cu nota 10, personajul Petru Cimpoeșu împarte, violent, șeptari, numai atât cât să strice, fără s-o știe, aranjamentele unui obscur concurs muzical antedecembrist (Cântecele tinereții). Victimă a unor glume epistolare
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
de învins./ N-ai teamă! - corbii din arenă/ drept vor sluji la trupul tău întins... (N-ai teamă!). Ținut la distanța propusă de imaginație/imagine, realul constituie un simplu set de propuneri tematice. Funcția sa e preluată de „cîntec”, entitate egotică, aidoma ființei căreia i se substituie reprezentîndui atributele. E ca o misiune diplomatică pe tărîmul expresiei: „Dacă tot am venit la voi, ia nu mai trageți cu ochiul la ea și nu vă mai uitați pe furiș la femeia mea
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
armele de distrugere în masă pe care le posedă sau și le dispută Gru. Agresiunea maximă ține de faptul că cele trei orfeline reclamă protecția și afecțiunea sa, îl redau vârstei sale dar într-un mod benign. Jocurile copilăriei supradimensionate egotic trebuie să înceteze pentru a face loc unui alt tip de parteneriat, nu unul conflictual, tu îmi iei jucăria și eu îți iau jucăria, ci unul în care participarea la joc devine un mod de a trăi jocul lumii, al
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
lui Titu Maiorescu nu i se înfățișează exegetului său într-o lumină mai favorabilă. Ea n-ar fi decît emanația unui ins repulsiv. Din statutul acestui moralmente "privilegiat", care-i dădea dreptul de-a stabili "limitele obiectului", ar deriva principiul egotic, recte falsificator, al exercițiului critic ce nu ar fi "din punctul său de vedere, unul democratic". Așa cum e, corupt pînă-n măduvă, de "principiul autorității", se plasează Maiorescu măcar pe tărîmul ideilor? Da de unde! "Maiorescu nu-și apără niciodată ideile. Nu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
iau astfel în stăpînire un teritoriu aproape virgin... Și, în final, să revenim la Marin Mincu, ale cărui merite în detectarea, urmărirea și ,sponsorizarea" critică și sufletească a ,generației 2000" sînt în afara discuției. Salutăm fața generoasă a acestui atît de egotic exeget. Totuși, în alcătuirea cărții de care ne-am ocupat mai sus, d-sa etalează o incongruență amuzantă. Dacă multe din propozițiile tinerilor antologați sînt mai mult decît neconvenționale, exempli gratia: , Nu poți să sugi la infinit p (...) și să
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
E un fericit! Se vede că are nervii suficient de tari ca să nu-l dezguste atîtea propoziții ale criticului ce-a fost multă vreme vioara întîi a ,poeziei pure" partinice. Să-i reamintim cîteva? Dar, scuzați-mă. În loc de a dezvolta, egotic, ,romanul meu de călătorii", iată că - meteahnă de critic - comentez ,călătoriile" picarești... ale altora... Cum mai arată luna în Amarul Tîrg? Arată superb. Vă asigur că e aceeași lună a poeților dintotdeauna, a lui Eminescu, a lui Leopardi, a lui
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
fluxul devenirii culturale, ca și cum noi am fi pururi întemeietorii, ca și cum ne-am începe toate activitțăile ab origo. Și poate că explicația nu rezidă numai în extrema frămîntare, în dramatica neașezare a actualității ce ne confiscă, ci și într-o superficialitate egotică a mentalității noastre care se lasă în voia unei amnezii confortabile, tangente la o ambiție excedentară. Dacă oficialitatea comunistă obișnuia a rescrie trecutul în conformitate cu intențiile sale propagandistice, a-l "recrea" în chip abuziv, noi sîntem tentați a-l ignora pur
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
cum sugerează Jankelevitch, arătând că aceasta se întemeiază pe revelarea unei pluralități, emoțiile și ideile fiind nevoite a renunța la solitudinea lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Dumnezeu le rânduiește pe toate în modul perfect și-l lași să-ți conducă pașii spre împlinirea destinului tău. Atunci când îți pui viața în mâna Domnului, când spui în fiecare zi „Facă-se voia Ta Doamne” ieși de sub dominația minții egotice și viața ta se va transforma. Deoarece permiți Scânteii Divine din tine să acționeze, să-ți deschidă calea spre viața pe care o iubești, o viață trăită autentic, cu bucurie. Și o astfel de viață devine posibilă când îți descoperi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ta zilnică de transformare, de evoluție, de bucurie interioară. Ai mâncat o prăjitură, bucură-te de ea fără a te învinovăți și ai grijă să nu devină o obișnuință. Discerne între dorința autentică a sufletului tău și cea a minții egotice care te trage în jos, care te-a împiedicat până acum să ai ceea ce-ți dorești, să ajungi acolo unde dorește inima ta să ajungă, să fii așa cum vrea sufletul tău să fie. Mintea Sinelui Tău Divin- dacă o
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
inima ta să ajungă, să fii așa cum vrea sufletul tău să fie. Mintea Sinelui Tău Divin- dacă o pot numi așa- e cea pe care o accesezi prin lucrul cu tine însuți, prin atenție, prin trăirea conștientă a prezentului. Mintea egotică e cea care te-a adus în acest stadiu de acum, e cea care-ți spune mereu despre neîmplinirile tale, cea care nu te lasă să ai încredere în tine, în potențialul tău, deoarece tinde mereu să se agațe de
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
dorește sufletul meu sau nu? Mă compromit urmând această cale, îmi calc pe suflet sau îl urmez? Fii autentică și sinceră cu tine și nu lăsa pe alții să decidă pentru tine, sau nu accepta să alegi doar pentru că mintea egotică spune să faci asta deși sufletul tău nu simte așa. Dacă nu-ți vei asculta trăirea interioară să nu te miri de rezultate, să nu te miri de frustările, neîmplinirle, care mai devreme sau mai târziu vor răbufni fie că
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Arghezi cu Eminescu. Nu-mi puteam o clipă închipui că va veni o serie umană în care se va stinge acest sentiment al integrării în trecut ce mă tulbura indicibil. Și iată că a venit! Întâlnesc tot mai mulți tineri egotici, anafectivi, automatizați care nu privesc nici în dreapta nici în stânga și cu atât mai puțin înapoi, vădindu-și virtuozitățile de afirmare cu o răceală tehnică menită a-i propulsa, în linie dreaptă, într-o lume tot mai tehnicizată. Trecutul literar a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]