40 matches
-
strigă la tribună. S-a mai evidențiat poezia mizerabilistă (Paul Cernat),prin care poetul încearcă să-și spună ofurile, fără a zice ceva. Sunt tineri, care n-au experiență de viață. Par deja preocupați de întâmplări dramatice. E o poezie egotistă, numai ei sunt în centrul universului, chiar dacă noi nu-i înțelegem. Și la scară europeană sau mondială e percepută astfel. Lumea nu prea mai are nevoie de poezie. Poetul are o misie foarte grea. Ce miză trebuie să aibă poetul
SĂRBĂTORIMD ZIUA INTERNAŢIONLĂ A POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sarbatorimd_ziua_internati_elisabeta_iosif_1380641251.html [Corola-blog/BlogPost/357459_a_358788]
-
le-am suportat, sau în care am fost „inadaptabili” (sic.), desconsiderați sau respinși uneori, spre groapa comună a... memoriei colective... persona non - grata „ba chiar” vrăjmașul patriei-partid, - pentru LICHEAUA cu galon - pe creier - scrot, ascunsul devenit MASCĂ, HISTRIONUL!, alienatul alter - egotist, ipocritul, schizofrenicul genialoid, spermo-stalinul, etc. - Marele Tovarăș, ai zice... MOLO-TOV”-arășii...În fostul regim, această subspecie s-a prăsit sub agresivitatea asasină a LOR, cei cu platfus la creier și la fund..., marii PSIHOPAȚI ce se pretind - ca imagine publică
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_evu_1400737060.html [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
nenorocul creatorilor și cititorilor deopotrivă. Anul trecut în septembrie Adrian Șchiop a publicat în România liberă un top zece al celor mai bune site-uri cultural-literare românești, top care a făcut ceva vîlvă printre internauți. Dincolo de faptul că topul este ... egotist și întocmit empiric, după ureche, A. Ș. dă unele verdicte valabile. Unul dintre acestea ar fi aprecierea că unele site-uri zise literar-culturale sunt, de fapt, un prilej de socializare a unor intelectuali. Cu adevărat, în Rețeaua literară, de pildă
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cenacluri_virtuale_scriitori_virtuali.html [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
viziune existențială."204 Pe de altă parte, însă, nici romantismul nu a fost resimțit organic, după cum arăta Șerban Cioculescu: "Experiența interioară a romantismului ne-a rămas străină. Scriitorii nu au trecut printr-o "criză" morală de esență faustică, demoniacă sau egotistă ca urmașii spirituali a lui Goethe, Byron sau Chateaubriand din alte țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală, deoarece, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
reciprocitate efectivă? Poate. În orice caz ceea ce așteaptă el întotdeauna este dăruirea fără obligații, aceea a "celei mai blânde mame, care nu caută niciodată plăcerea, ci întotdeauna binele meu...", cum spune el despre Doamna de Warens 300. Cu această sensibilitate egotistă și insulară atât de specială, Rousseau își dorește prietenii mai puțin cuceritoare și mai mult "mulțumitoare". Este animat de dorința de a fi iubit, scriu Bernard Gagnebin și Marcel Raymond 301, lucru pe care i-l reproșează foarte lucid Doamna
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
omului natural. Apropierea de o poezie ca aceasta cere neapărat inițiere multiplă, pregătire și rafinament. Inclement cu "barzii" care improvizează la o simplă "comandă telefonică"; în dezacord cu unii "autori nu lipsiți de talent și vocație", dar care, din "dorința egotistă a succesului, a prestigiului de moment, nu-și mai pot aminti ei înșiși câte mii de poezii au publicat" (Ironia ontologică, p. 42), autorul Poemului de purpură (operă fundamentală) a tipărit parcimonios: nouă volume de versuri! Cu câteva zile înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și ar fi compatibilă cu sentimentul său că a fost mereu greșit înțeles sau obiectul unor speculații senzaționalist-jurnalistice care l-au forțat să devină o vox clamantis in deserto, adică în exil"211 (din perspectiva lui Matei Călinescu, această "ipoteză egotistă" este confirmată de însemnarea lui Eliade din ianuarie 1945, care conferă nuvelei semnificația "singularizării omului ales de Dumnezeu sau de soartă, a geniului, a sfântului, a "individului" - în sens kierkegaardin - singurătatea lui absolută, incoruptibilă, incapacitatea lui blestemată de a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu sunt niciodată negate de eu. Spre deosebire de nevoi și propensiuni, valorile sunt proprii omului. În acest sens Ludwig von Bertalanffy (1971) notează că „...valorile sunt în parte verbalizări ori simbolizări ale datelor biologice și acestea se aplică la multe valori egotiste și societale din comportament. Dar anumite valori transcend universurile biologice; acestea reprezintă așa-numitele valori superioare, ce sunt frecvent fără utilitate biologică” (p. 40). Trăsăturile de personalitate, prin gradul lor de generalitate în structura personalității, se aseamănă cu valorile. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îmbunătățit condiția economică, aceștia din urmă au considerat că primii s-au ridicat mai mult decât ei, de unde violența contra albilor (Sears și McConahay, 1973). S-a pus în evidență experimental că deprivarea relativă este prezentă nu doar în formă egotistă - „eu”, ca membru al unui grup, mă simt dezavantajat -, ci și fraternală - am sentimentul deprivării la nivel de grup, chiar dacă nu îmi este afectată poziția personală. Deși mulți albi au slujbe foarte sigure, copiii lor au terminat colegiul și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind pe suprafața realităților amintea de plăsmuirile navigatorilor greci întorși din lungi călătorii; mințind „în povestirile lor despre oameni și locuri”, inventivitatea acelor navigatori a făcut să apară Odiseea. În relațiile sociale obișnuite „invențiunea e minciună, pe când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste. În ceea ce privește postmodernismul, Wilson a ținut să menționeze că a ignorat cu bună știință idei și teorii care propagă cinismul și indiferentismul etic - pe care le consideră efecte ale unei anumite miopii egotiste. Dincolo de aceste rezerve, după părerea noastră, rămâne însă de analizat cu grijă în ce măsură „ideile-cheie” ale lui B.G. Wilson sunt într-adevăr teze fundamentale și în ce măsură concilierea lor este cu adevărat profitabilă pentru designul instrucțional și curricular. 15.4.3.6
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
le credea vătămătoare pentru sănătate, iar prietenii lui veneau mereu să deranjeze precauțiunile pe care le luase pentru a se simți bine, pentru că nu putea să se împiedice de a fi mișcat de tristețea sau de bucuria lor: era un egotist care se preocupa numai de alții. Ca să-și regăsească puterile, se credea adesea obli gat să închidă ochii și să nu scoată o vorbă ceasuri în șir. Numai Dumne zeu știe ce zgomot și ce mișcare se petre ceau înăuntrul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
imagini, fără prea multe detalii despre conținut - în ambalaje total perimate. Cutiile trebuie concepute ca reclamă pentru produse, la fel ca ambalajele de cereale. De obicei designerii pun numele producătorului în partea de sus a cutiei, pentru a satisface tendințele egotiste ale fiecărei companii, iar numele produsului în partea de jos; dar aceasta este cea mai proastă decizie, dacă produsul urmează să fie așezat aproape de podea. Când produsul este amplasat acolo, cumpărătorii pot vedea cu ușurință numele companiei producătoare, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Înconjoară de „megaloman”, de „ins inapt de dubii”, „prea sigur de sine”, „autoritar” etc. În general, eu neg aceste epitete, dar ele conțin, probabil, dacă nu adevărul, oricum, aparențele sale. Dar nu am fost prin aceasta un „egoist sau un egotist”, În nu puține dintre romanele mele, „fresca socială”, brutală, dictatorială, apare cu multă vivacitate, iar cetățeanul care sunt a ridicat uneori vocea contra abuzurilor pe care vechiul regim și le permitea nu numai față de creatori, dar și față de cetățeanul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar și o victorie a secolului trecut, XX, care a repurtat mari victorii În sfera socialului, de la lupta sindicală până la drepturile femeii! -, azi sună cumva deplasat, dacă nu chiar „rușinos”, să te Încarci numai cu „gloria individualității”. Noțiuni ca narcisiac, egotist, megaloman sau autist social se agață de cei care par a persifla sau ignora lupta pentru binele comun. Azi Îți trebuie o bună doză de curaj ca să afirmi că nu-ți pasă de soarta Africanilor din centrul continentului lor sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt corecte și precise, descrierile acestui neoconsumator nu reușesc să acrediteze ideea depășirii „individualismului triumfător”. Interpretarea care asimilează individualismul cu ostentația Eului și cu dorința de a nu fi confundat cu ceilalți este prea reductivă. Logica individului trece dincolo de pasiunile egotiste, ea se caracterizează prin eliberarea comportamentului personal de încadrările limitative ale colectivului și prin dezvoltarea cultului pentru divertisment, pentru traiul bun și pentru sănătate. Este de netăgăduit faptul că imaginarul consumului s-a schimbat, dar de aici nu rezultă câtuși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Mircea Scarlat, București, 1984; Antoine Watteau, București, 1985; Itinerarii, București, 1987; Eseuri, pref. Marcel Petrișor, București, 1992. Traduceri: Jules Renard, Morcoveață, București, 1958, Jurnal, pref. trad., București, 1979; Albert Ayguesparse, Culorile adevărului, București, 1964; Stendhal, Viața lui Henri Brulard. Amintiri egotiste, pref. trad., București, 1965, Jurnal, pref. trad., București, 1971, Scrisori către Pauline, București, 1975, Memoriile unui turist, I-III, pref. trad., București, 1976-1978; Jean-Louis Barrault, Sunt un om de teatru, pref. Lucian Giurchescu, București, 1966; Julien Green, Leviathan, pref. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
personajelor principale prezintă puncte de convergență pornind chiar de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în relația sa cu lumea, dragostea și moartea". Apostol Bologa se dovedește a fi egotist, în alt mod și în limitele altui spațiu simbolic; amîndoi sînt alcătuiți pe o "schelărie rigidă și livrescă", fără putința de adaptare și au "nostalgia cuplului primordial", izbîndind să ajungă, în plan ideatic, la "suprema reușită revelatorie a ordinii ascunse
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
o întîlni într-o seară de mai pe domnișoara Arșița. Bucurel și Argentina aveau o căsnicie aparent fericită etc.); viitorii părinți ca sursă de inspirație pentru numele copiilor; îndrăgostiții ca să caute în el numele pe care le răsfață în gînd; egotiștii ca să se uite în oglinda onomastică, care flatează întotdeauna; în fine, oamenii gentili, ca aide-mémoire, pentru a ști cînd să-și felicite prietenii de "ziua numelui". Cristian Ionescu, Dicționar de onomastică, Editura Elion, 2001, București, România, 448 p., f. preț
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
atribute: poetic, cel care oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care produce fraze frumoase... Dar același R. Barthes nu ezită a decreta "prostia egotistă" a autorilor de jurnal. Citînd această bosumflată reacție a foarte mobilului eseist, Livius Ciocârlie îi dă o ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath, Michel Leiris, Radu Petrescu, Mihail Sebastian. Sînt numai cîteva nume și fac, împreună, cam mult. Prostia egotistă n-o contest, numai că ea îl condiționează pe orice scriitor, nu numai pe autorul de jurnal. Ba chiar: fără un anumit grad de prostie, n-ai muta nici un obiect din loc". Scrutînd atent lucrurile, ne dăm seama că așa
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
pe atunci încă gazetar timid și cercetător avid într-ale istoriei literare, el a devenit ceea ce știm cu toții că e. Cel mai cunoscut cronicar al momentului, practicant al unei specii de comentariu deopotrivă spectaculos (prin feeria balcanică a adjectivelor) și egotist (prin centrarea discursului asupra propriilor patimi eseistice). Cam asta am încercat să fac și eu aici. Să palpez relația dintre doi importanți și autoritari scriitori de azi care s-au întâlnit prin cărți, iată, într-un moment al începuturilor, în
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
acestuia, a omului contradictoriu care a fost Rousseau. Tot despre afinități poate fi vorba și în abordarea Corespondenței lui Flaubert, "Flaubert - titanul chinuit", un articol inedit, datând din anii '39-'40. Disprețuind sau interesându-l mai puțin jurnalele așa-numite "egotiste", Pericle Martinescu se lasă fascinat de extraordinara deschidere pentru dialog a unui om ca Flaubert, celebru și pentru alegerea izolării în turnul de fildeș (ca și Rousseau, de altfel): "Jurnalul intim și, în general, toate confesiunile de acest gen, ascund
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
artificială (,fluturii din jurul neonului bâzâind sub formă de vulvă", ,mușuroiul de furnici sub formă de uter." etc.) Desigur, intenția e să putem descoperi în acestea un univers miller-ian, mai degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]