40 matches
-
personajelor principale prezintă puncte de convergență pornind chiar de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în relația sa cu lumea, dragostea și moartea". Apostol Bologa se dovedește a fi egotist, în alt mod și în limitele altui spațiu simbolic; amîndoi sînt alcătuiți pe o "schelărie rigidă și livrescă", fără putința de adaptare și au "nostalgia cuplului primordial", izbîndind să ajungă, în plan ideatic, la "suprema reușită revelatorie a ordinii ascunse
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
atribute: poetic, cel care oglindește stilul (ideolectul) autorului, istoric, cel care livrează informația istorică sub aspectul anecdotei, utopic, cel care face din autor obiectul dorinței, amoros, cel care produce fraze frumoase... Dar același R. Barthes nu ezită a decreta "prostia egotistă" a autorilor de jurnal. Citînd această bosumflată reacție a foarte mobilului eseist, Livius Ciocârlie îi dă o ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
ripostă de bun simț (adorm și spiritele eminente!): E o... prostie Amiel, Tolstoi, Jules Renard, Kafka, Thomas Mann, Virginia Woolf, Anaïs Nin, Sylvia Plath, Michel Leiris, Radu Petrescu, Mihail Sebastian. Sînt numai cîteva nume și fac, împreună, cam mult. Prostia egotistă n-o contest, numai că ea îl condiționează pe orice scriitor, nu numai pe autorul de jurnal. Ba chiar: fără un anumit grad de prostie, n-ai muta nici un obiect din loc". Scrutînd atent lucrurile, ne dăm seama că așa
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
cele mai convingătoare. O imagine din care afirmațiile ori contestațiile izvorăsc ca dintr-un centru și a cărei analiză se impune, prin urmare, ca o premisă a înțelegerii lor. La antipodul calomniei impenitente a lui Barthes, diaristul nostru dovedește inteligența egotistă ce-i îngăduie a propune o coerență a discursului, răsfrîngînd o individualitate morală intrinsecă. I se potrivesc de minune vorbele prin care-l circumscrie pe Cioran, model pe care-l hărțuiește de bunăseamă spre a se sustrage fascinației ce o
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
o întîlni într-o seară de mai pe domnișoara Arșița. Bucurel și Argentina aveau o căsnicie aparent fericită etc.); viitorii părinți ca sursă de inspirație pentru numele copiilor; îndrăgostiții ca să caute în el numele pe care le răsfață în gînd; egotiștii ca să se uite în oglinda onomastică, care flatează întotdeauna; în fine, oamenii gentili, ca aide-mémoire, pentru a ști cînd să-și felicite prietenii de "ziua numelui". Cristian Ionescu, Dicționar de onomastică, Editura Elion, 2001, București, România, 448 p., f. preț
Gogu, Costăchel și Gioconda by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/15211_a_16536]
-
Gheorghe Grigurcu Petre Pandrea manifestă un spirit comunitar. Departe de tipul egotistului romantic, confiscat de propriul său "caz", el se referă permanent la un fond social al ființei sale, se reclamă de la o organicitate etnic-istorică, abordată însă fără fanatism, cu o senină acceptare a fatalității: "Poporul român nu cîștigă niciodată o victorie
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
artificială (,fluturii din jurul neonului bâzâind sub formă de vulvă", ,mușuroiul de furnici sub formă de uter." etc.) Desigur, intenția e să putem descoperi în acestea un univers miller-ian, mai degrabă prospectiv decât un ,regressus ad uterum"; mai curând saphic sau egotist și decât matern. Așadar toate aglomerările barochiste de obiecte și tropi ajung indicii ale unei repoziționări discrete a lumii pe criterii obsesionale. O reificare neajutată însă și de consistența retoricii. Restrânsul ciclu final (trăiesc într-o continuă ficțiune sau pentru
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
orientării spre exterior, spre cititor, si nu neapărat ca individ atras de lectură, ci ca fenomen sau masă statistică. E curios, desi explicabil, dar s-au perimat atît răspunsurile de felul ("Scriu pentru mine însumi"), adică acelea, să le zicem, egotiste și orgolioase, cît și cele militante și demagogic-altruiste (" Scriu pentru cei mulți" sau "Scriu fiindcă văd, fiindcă aud, fiindcă nu sînt las"). În fapt, nici unele, nici altele nu mai sînt atractive. Ideea ar fi că cititorul actual nu mai e
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
despre "jurnalul intim". Părerile sînt diferite dar cei doi au un punct comun: și autoarea Exuviilor, care nu ține un jurnal (și explică de ce), și colegul ei care își notează mereu "propoziții, gînduri, fapte" într-un caiet anume se declară egotiști. Simona Popescu a avut un jurnal doar în adolescență: "Poate că atunci am realizat pentru prima dată că jurnalul poate fi o capcană a autofalsificării, că te programează pentru duplicitate, pentru contrafacere. Și l-am aruncat cît colo, scîrbită. Poate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16529_a_17854]
-
necesară, fiind un efort ce nu presupune lupta cu sine, ci cu ceilalți - imaturitate fără deschideri spre lume, dar autentică. Ajungem la o concluzie interesantă: „Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși și egoiști: sunt egotiști. În ochii lor nu apar decât ei înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și piardă imaturitatea, atunci sunt
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Nu sunt (scriitorii imaturi, n.m. M.M.), sau nu în mod esențial, vanitoși și egoiști: sunt egotiști. În ochii lor nu apar decât ei înșiși, dar ei sunt o lume - una care, principial, cuprinde totul. Atunci când, atingând maturitatea, își înțeleg resortul egotist până în străfund și fac operă din această înțelegere fără să-și piardă imaturitatea, atunci sunt, ca Gombrowicz, mari artiști”. Verdictul lui Livius Ciocârlie m-a dus cu gândul la un scriitor autohton, ce pare prins cum nu se poate mai
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
pe atunci încă gazetar timid și cercetător avid într-ale istoriei literare, el a devenit ceea ce știm cu toții că e. Cel mai cunoscut cronicar al momentului, practicant al unei specii de comentariu deopotrivă spectaculos (prin feeria balcanică a adjectivelor) și egotist (prin centrarea discursului asupra propriilor patimi eseistice). Cam asta am încercat să fac și eu aici. Să palpez relația dintre doi importanți și autoritari scriitori de azi care s-au întâlnit prin cărți, iată, într-un moment al începuturilor, în
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
de exegeză literară. Cu alte cuvinte, criticul îndrăznește să povestească, spunându-și că face, ca și altădată, operă de interpretare. Se întreabă ce funcțiuni stilistice îndeplinește, la Zaharia Stancu, repetarea fără contenire a anumitor cuvinte. Caută să-și explice rezerva egotistului Camil Petrescu față de actul ținerii unui jurnal cu însemnări intime. Interoghează textul poeziilor lui Arghezi din ciclul Letopiseți, încercând să afle pe cine vizează efectiv ele. Amintirile își croiesc drum prin răspunsurile la asemenea probleme, le cheamă apoi asociațiile intelectuale
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
ei, de orice fel, cum există un mister al creației, nu doar la I. L. Caragiale, acroșat întâmplător în Figura geniului și masca banalității, op. cit. Al. George înțelege scrisul într-un fel generos, idealist, dar admirabil și surprinzător pentru un anxios egotist, cum prea puțin o recunoaștem, în pofida măștii sociale și culturale autoimpuse strategic. El înțelege, va să zică, scrisul ca o colaborare cu predecesorii admirați ca slujitori chemați la impunerea limbii noastre. Iar dacă vocația estetică a limbii nu devine apanaj comun, cea
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
acestuia, a omului contradictoriu care a fost Rousseau. Tot despre afinități poate fi vorba și în abordarea Corespondenței lui Flaubert, "Flaubert - titanul chinuit", un articol inedit, datând din anii '39-'40. Disprețuind sau interesându-l mai puțin jurnalele așa-numite "egotiste", Pericle Martinescu se lasă fascinat de extraordinara deschidere pentru dialog a unui om ca Flaubert, celebru și pentru alegerea izolării în turnul de fildeș (ca și Rousseau, de altfel): "Jurnalul intim și, în general, toate confesiunile de acest gen, ascund
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
nenorocul creatorilor și cititorilor deopotrivă. Anul trecut în septembrie Adrian Șchiop a publicat în România liberă un top zece al celor mai bune site-uri cultural-literare românești, top care a făcut ceva vîlvă printre internauți. Dincolo de faptul că topul este ... egotist și întocmit empiric, după ureche, A. Ș. dă unele verdicte valabile. Unul dintre acestea ar fi aprecierea că unele site-uri zise literar-culturale sunt, de fapt, un prilej de socializare a unor intelectuali. Cu adevărat, în Rețeaua literară, de pildă
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
strigă la tribună. S-a mai evidențiat poezia mizerabilistă (Paul Cernat),prin care poetul încearcă să-și spună ofurile, fără a zice ceva. Sunt tineri, care n-au experiență de viață. Par deja preocupați de întâmplări dramatice. E o poezie egotistă, numai ei sunt în centrul universului, chiar dacă noi nu-i înțelegem. Și la scară europeană sau mondială e percepută astfel. Lumea nu prea mai are nevoie de poezie. Poetul are o misie foarte grea. Ce miză trebuie să aibă poetul
SĂRBĂTORIMD ZIUA INTERNAŢIONLĂ A POETULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357459_a_358788]
-
le-am suportat, sau în care am fost „inadaptabili” (sic.), desconsiderați sau respinși uneori, spre groapa comună a... memoriei colective... persona non - grata „ba chiar” vrăjmașul patriei-partid, - pentru LICHEAUA cu galon - pe creier - scrot, ascunsul devenit MASCĂ, HISTRIONUL!, alienatul alter - egotist, ipocritul, schizofrenicul genialoid, spermo-stalinul, etc. - Marele Tovarăș, ai zice... MOLO-TOV”-arășii...În fostul regim, această subspecie s-a prăsit sub agresivitatea asasină a LOR, cei cu platfus la creier și la fund..., marii PSIHOPAȚI ce se pretind - ca imagine publică
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
celuilalt eu, pe care îl numește „tu”. Teatralizarea „comunicării” se simte în pagini care ori exagerează sentimentul, emoția, ori o cenzurează: uneori o anume artificialitate plângăcioasă (paginile melodramatice despre moartea lui Nichita Stănescu), alteori o rigiditate de intelectual orgolios și egotist, puseuri de cinism (amintind de personajul lui Anton Holban, de care diaristul recunoaște că se simte atras). Lirism, poezie, cinism, copilărie, senzualitate, orgoliu, revoltă (inclusiv socială) - câte ceva din toate acestea se află în Carnete maro. Ceea ce dezvăluie jurnalul este coincidența
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind pe suprafața realităților amintea de plăsmuirile navigatorilor greci întorși din lungi călătorii; mințind „în povestirile lor despre oameni și locuri”, inventivitatea acelor navigatori a făcut să apară Odiseea. În relațiile sociale obișnuite „invențiunea e minciună, pe când
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
nu sunt niciodată negate de eu. Spre deosebire de nevoi și propensiuni, valorile sunt proprii omului. În acest sens Ludwig von Bertalanffy (1971) notează că „...valorile sunt în parte verbalizări ori simbolizări ale datelor biologice și acestea se aplică la multe valori egotiste și societale din comportament. Dar anumite valori transcend universurile biologice; acestea reprezintă așa-numitele valori superioare, ce sunt frecvent fără utilitate biologică” (p. 40). Trăsăturile de personalitate, prin gradul lor de generalitate în structura personalității, se aseamănă cu valorile. Dar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îmbunătățit condiția economică, aceștia din urmă au considerat că primii s-au ridicat mai mult decât ei, de unde violența contra albilor (Sears și McConahay, 1973). S-a pus în evidență experimental că deprivarea relativă este prezentă nu doar în formă egotistă - „eu”, ca membru al unui grup, mă simt dezavantajat -, ci și fraternală - am sentimentul deprivării la nivel de grup, chiar dacă nu îmi este afectată poziția personală. Deși mulți albi au slujbe foarte sigure, copiii lor au terminat colegiul și sunt
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
1997, 5-6; Ioan Adam, Jocuri în lumea numelor, ALA, 1997, 395; Alex. Ștefănescu, Mircea Horia Simioneascu, RL, 1998, 3; Ioan Stanomir, Nesfârșitele primejdii, LCF, 1998, 19; Mircea Bârsilă, Mitul parantezei, „Calende”, 1998, 6; Nicolae Oprea, „Fac consecvent politica scrierilor mele egotiste și inactuale” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Ioan Ștefan Ghilimescu, „Înseși nevăzutele fiind viață, nu știu ce firișor de energie sau formă închipuită ar putea rămâne în afara interesului literaturii” (interviu cu Mircea Horia Simionescu), „Calende”, 1998, 6; Glodeanu, Dimensiuni
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
Bereiter, Resnick și Lesgold, ca autori de modele constructiviste. În ceea ce privește postmodernismul, Wilson a ținut să menționeze că a ignorat cu bună știință idei și teorii care propagă cinismul și indiferentismul etic - pe care le consideră efecte ale unei anumite miopii egotiste. Dincolo de aceste rezerve, după părerea noastră, rămâne însă de analizat cu grijă în ce măsură „ideile-cheie” ale lui B.G. Wilson sunt într-adevăr teze fundamentale și în ce măsură concilierea lor este cu adevărat profitabilă pentru designul instrucțional și curricular. 15.4.3.6
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mircea Scarlat, București, 1984; Antoine Watteau, București, 1985; Itinerarii, București, 1987; Eseuri, pref. Marcel Petrișor, București, 1992. Traduceri: Jules Renard, Morcoveață, București, 1958, Jurnal, pref. trad., București, 1979; Albert Ayguesparse, Culorile adevărului, București, 1964; Stendhal, Viața lui Henri Brulard. Amintiri egotiste, pref. trad., București, 1965, Jurnal, pref. trad., București, 1971, Scrisori către Pauline, București, 1975, Memoriile unui turist, I-III, pref. trad., București, 1976-1978; Jean-Louis Barrault, Sunt un om de teatru, pref. Lucian Giurchescu, București, 1966; Julien Green, Leviathan, pref. trad
MORARIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]