84 matches
-
din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
este un om de stiinta complet, abordează la cel mai înalt nivel intelectual științele exacte precum logică, matematică, fizică, astronomia, cu ramurile și diviziunile lor, tot ceea ce înseamnă mișcare, structuri în spațiu și timp, toate în universul nostru și pentru că eideticul și noeticul cuprindeau și mai departe a ajuns la structuri multivers (universuri paralele). O lume necunoscută pe care ne-o aduce mai aproape prin ochii minții, o dorință și dragoste de cercetare atât de mari ca de la an la an
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-logica-peste-care-nu-poti-trece-posibilul-imposibilului-o-poveste-de-viata/ [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere / și renaștere, / până la iertarea păcatelor“. Și patosul declarativ din „Răzvrătirea lacrimilor” polarizează eidetic imaginația geneticii umane cu elementele lumii minerale: „Am pătruns în miezul cristalului / ca-ntr-o eternitate./ Suprafața sticlei - ca bolta cerului - / ascundea în ea minuscula mea lume / într-un întreg univers. Dar n-am știut / că odată intrată-năuntru / mi-
AUTORITATEA GNOSEOLOGICĂ A CUVÂNTULUI ÎN POEZIA VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/_autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_in_poezia_viorelei_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/372640_a_373969]
-
Om are mult de lucru pentru a-l convinge pe băiat de natura sa divină, deoarece Brutha e convins că Om poate face orice dorește și, în mod cert, nu ar apărea sub forma unei țestoase. Brutha posedă o memorie eidetică, motiv pentru care șeful Chiziției, Vorbis, îl ia cu el într-o misiune diplomatică în Ephebe. Totuși, Brutha este considerat a fi și destul de prost, ținând cont că nu a putut învăța să citească și rareori se gândește la el
Zei mărunți () [Corola-website/Science/323357_a_324686]
-
cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică, pe dreapta, la capătul unei mici fundături, se află Teatrul. Rămâne neclar ce anume se petrece În locul acela de desfătări, cu siguranță ceva ușuratic și de o veselie cam suspectă, un fel de strip-tease (de aceea nu Îndrăznesc să cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din bucătărie, auzi la casetofon următoarea discuție. Vocea unuia din cei doi: Faceți cunoștință, el e Maximov. Vocea dr. Thomas: Sunteți cumva român? Vocea celuilalt din cei doi: De ce n-ai hrănit pisicile aseară? Vocea dr. Thomas: Am studiat numerele eidetice ale lui Platon, care trec prin toate ideile, generîndu le ordinea și Înlănțuirea. După aceea, s-a făcut prea tîrziu și n-am mai putut ieși. Pablo se Întorsese la spital cu microbuzul și Își reluase locul În salonul său
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
caricaturizează în exces pe Emlia, notând cu voluptate fiecare unghi al corpului ei. Și asta pentru că scrisorile lui Ladima nu-și dezvăluie toate nuanțările necesare decât în prezența femeii dezbrăcate, nuditatea fiind aici o formă de cunoaștere complementară, dar și eidetică, de captare a unei esențe care transcende existența cotidiană: "Emilia s-a întors, își scoate chimonoul, căci e cald. O așteptam, căci îmi dau seama că scrisorile își capătă înțelesul, numai când ea le comentează și opune și punctul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un act de defulare, războiul, cu toate atrocitățile sale, joacă un rol curativ, în finalul romanului obsesia asasinatului apărându-i utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu narativ a fost Henry James, în nuvela 0 coardă prea întinsă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trebuie să fie arhitectura urbană, iar în fața lor pe sub pomi, sunt buchiniștii la care generații de studioși și-au găsit hrana intelectuală și generații de amatori și-au oferit civilizata voluptate a răsfoirii și colecționării de cărți.” Din această cuprindere eidetică a unei ambianțe ce dă în modul cel mai eminent sentimentul de „civilizație”, decurg două elemente definitorii ale noțiunii: edificiile și cărțile. Ele presupun siguranța așezării teritoriale și garanția durabilității ei, pentru a putea construi pe planuri mari: presupun, de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fost acreditată: de viziunea romantică despre Evul Mediu și, în special, de romanele „neogotice” ale unor Ann Radcliffe sau Horace Walpole. Poate că la ea a contribuit și faptul că edificiile medievale poartă pe ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
rostit, conținutul etic trimite întodeauna la ideea de atrocitate, de crimă împotriva umanității, de genocid fizic și mai ales spiritual. O altă preferință a scriitorului-moralist, de care aminteam puțin mai sus, ține de fictivizarea obiectului și reprezentarea sa într-o eidetică a apocalipsei. Din unghi retoric, contestarea vehementă devine cea mai firavă formă de argumentare, în comparație cu imaginea horror pe care poetul-moralist o construiește, întotdeauna atent la forța simpatetică a detaliului. Ficțiunea se naște, foarte ades, dintr-o percepție distorsionată asupra unor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proza publicistică argheziană, se știe, reprezintă un teritoriu eterogen, în care realul-evenimențial este, de foarte multe ori, doar pretextul plonjării în ficțional sau, într-un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită sau explicită. Din acest unghi, lirismul devine o categorie estetică ce aparține unei recuzite mai ample a artistului pamfletar. Privit dintr-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului este construită de pe poziția celui care incriminează vărsarea de sânge printr-o construcție eidetică neverosimilă, în care nu dimensiunea funebră impresionează, ci grotescul ei: "O mare metropolă valsată de bagheta lui Strauss în mijlocul unui imperiu și aplaudată ca o baletistă nu-și mai poate usca pantofii și ciorapii de sânge. Ea dansează încă, dar
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
virulent al pamfletarului. Suntem înclinați să credem că interesul cu care a fost urmărit, în epocă, Arghezi-gazetarul nu se sprijină numai pe argumente de natură stilistico-textuală (combinarea stilului plebeu cu cel cult, a agresiunii directe cu cea camuflată, inventivitatea lexicală, eideticul etc., agresivitatea limbajului, uzul scatologicului etc., toate procedee destinate să incite lectorul și să-l atragă în jocul deconspirării sau reconstruirii sensului, într-un cuvânt, să-l smulgă din pasivitatea lecturii), ci și pe un fapt de necontestat, și anume
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și Man for Himself, New York, 1947. 4. Vezi W. Silz, Otto Ludwig and the Process of Poetic Creation, în PMLA, LX (1945), pp. 860-878, cate reproduce majoritatea problemelor privind psihologia autorului studiate în ultimul timp de cercetătorii germani; Erich .Taensch, Eidetic Imagery and Typological Methods of Investigation, Londra, 1930 ; de asemenea, Psychological and Psychophysical Investigations of Types..., în Feelings and Emotions, Worcester, Massachusetts, 1928, p. 355 ș. urm. 5. Cu privire la sinestezie, vezi Ottokar Fischer, Vber Verbindung von Faroe und Klang: Eine
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
umane" și care povestește "istorii adevărate, referindu-se la lucruri reale"84. Acest tip de homo religiosus este rezultatul viziunii unui savant care "pune între paranteze judecățile vizînd realitatea ontologică sau metapsihică a figurilor arhetipale și încearcă, printr-o reducție eidetică, să deducă modelul paradigmatic al imaginarului religios"85. Mitul este instituit de arhetip (prototip, pattern)86, este povestea exemplară a arhetipului (personaje, teme, situații, imagini/simboluri arhetipale) care obligă la repetiție (act fundamental pentru conștiința omului arhaic, care abolește timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lipsit de busola sa trăia sentimentul unui abandon al sinelui, unei înstrăinări de propria individualitate deși opțiunea apelării la alte mijloace de orientare îi era adesea disponibilă. Busola, însă, avea o aură deschisă spre instincul său de orientare, o compatibilitate eidetică, esențial-ființială ce susținea simbioza dintre funcția sa de indicator al nordului și capacitățile navigatorului de control asupra călătoriei. Acest instrument părea o prelungire a trăsăturilor orientative ale călătorului. Dispariția sa inducea senzația unei înstrăinări în sensul detașării de individualitatea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
finitului, stigmat ce nu permite o cunoaștere-viziune totală a Divinității în deplinătatea sa majestos-infinită. Credința religioasă este un angajament și o investire spre un reper ce nu comportă relativitate de substanță, spre un punct fix ce este incompatibil cu metamorfozele eidetice, de esență și profunzime. Din perspectiva experienței marilor religii, dogma-centru obligă să o accepți sau să o respingi nuanțele și jumătățile de măsură în raportarea la ea fiind excluse. Interpretarea teologală poate gravita in jurul unui astfel de atom, poate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nivelul credinței în raport cu ceea ce începe să vadă. Aici eu nu văd imaginea Apocalipsei, ci mă văd pe mine în ropotul atot-răsturnător al Apocalipsei, mă simt cum voi fi un dezrădăcinat de fire și un spirit aruncat în procesualitatea unei schimbări eidetice, unei metamorfozări ce va atinge, va invada și ocupa deplin fiecare particulă a ființei mele. În acest nou context, nu mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este contrazis de multiplele corecturi din cărțile profetice): "el se grăbește să înregistreze ceea ce a văzut fugitiv și lasă prima schița așa cum este, fără s-o corecteze [...]" (1973, p. 139). Recent, Joseph Burke interpretează figurile vizionare desenate de artist că eidetice (percepute în mod real), nu împrumutate (create de memorie sau pur și simplu inventate)109, iar Morton D. Paley este de părere că, din mărturiile lui Varley, transpare că "imaginile pe care Blake le-a desenat că Figuri Vizionare erau
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
La Différence, 1990. Bowra, C.M. "The Romantic Imagination". The Romantic Imagination. Ed. John Spencer Hill. London, Basingstoke: Macmillan, 1977. 87-109. Briggs, K.M. The Fairies în Tradition and Literature. 1967. London, Henley, Boston: Routledge and Kegan Paul, 1977. Burke, Joseph. "The Eidetic and Borrowed Image: An Interpretation of Blake's Theory and Practice of Art" [1964]. The Visionary Hand: Essays for the Study of Willliam Blake's Art and Aesthetics. Ed. Robert N. Essick. Los Angeles: Hennessey & Ingalls, 1973. 253-302. Butler, Marylin
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
psihice. Toate atestă o sensibilitate artistică neobișnuită, manifestată atât în finețea observației, cât și în calitatea expresiei. Dar fixarea unei perspective filosofice aduce o dimensiune abisală, transferând faptele pe terenul unei metafizici a cunoașterii, realizată cu mijloacele artei, ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
confruntarea acestor depozite primare cu straturile culturii moderne. T. propune o estetică din unghi categorial, în care opera este expresia unei spiritualități. Situându-se pe o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu în ultimul rând, hermeneutic. Cele mai importante studii sunt dedicate predilect, începând cu Eminescu, literaturii române clasice: Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Vasile Pârvan, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
de romancier. Nici unul dintre exemplele citate de psihologi nu par să susțină teza că ar fi vorba de halucinații ; s-ar putea totuși ca unii romancieri să posede capacitatea, frecventă la copii, dar rară mai târziu, de a avea imagini eidetice (care nu sunt nici post-imagini, nici imagini ale memoriei, fiind totuși de natură perceptuală, senzorială). După părerea lui Erich Jaensch, această capacitate este simptomatică pentru modul special în care artistul integrează perceptualul și conceptualul. El păstrează și dezvoltă o trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
întâmplător în cognitivistică. Comparând limbajul medical - unde preeminența corporalului este regula de bază în structura compuselor - cu limbajul științelor socio-umane, cu terminologia religioasă etc. - unde abstractul este preeminent - observăm antinomiile de model conceptual și structural dintre domenii. A se compara eidetic (filoz.), ideogramă, ideologie... cu deltoid, sferoid etc. Legătura dintre corporal și necorporal/ abstract și concret este un tipar cognitiv pe care îl regăsim în terminologia contemporană și ar merita un studiu aprofundat de filozofie a limbajului și de evoluție a
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]