10 matches
-
Horia Gârbea, Ioan Es Pop, Daniel Bănulescu și alții, care îl vor ÎNȚELEGE pe poet; zburător prin cuvânt, literator, sau cum Sigmund Freud zice, telepatic ( eu parafrazez radiestezic, esoteric, athanoric, sau “ aurifer”) - telepatic ( Psihanaliză și telepatie, 1921)... Că aparține școlilor eleatice, sau eracliteice, rămâne sarcina criticii “ la rece”, dacă nu anorgasmice. Arta este a erosului sublimat, ci nu a Abjectului camuflat! Nu eroismul erotismului acaparator! Să fim iubiți, dar pentru aceasta, mai ales, să nu uităm că AVEM NEVOIE DE A
DESPRE HISTRIONISM ŞI EFECTUL CATHARTIC REVIGORATOR de EUGEN EVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_evu_1400737060.html [Corola-blog/BlogPost/346887_a_348216]
-
alt chip al Versatilității Proteic-Demiurgice: LOGOS-ul Demiurgic/Auto-Demiurgic. EL - Aminul-EMINESCU. În general, pentru Poeta ELISABETA IOSIF - ADOLESCENȚA este o stare mistic-versatilă, mistic-tranzitorie, mistic-consubstanțială (pseudo-heracliteană, deci...) cu, ceea ce numim, COPILĂRIA (care, prin originaritate, prin valențele de „vârstă de aur” - este eleatică!). De fapt, ADOLESCENȚA devine un loc geometric, de re-armonizare a contrariilor existențial-cosmice. ADOLESCENȚAeste singura, dintre vârstele umane, care are potențial metafizico-tranzacțional, care face oficiul de zeitate psihopompă (dinspre originaritate, spre istorie...și, înapoi, spre Refugiul de Aur/Vârsta de Aur
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
Nichita Stănescu, ANTE*METAFIZICA. Judecată marelui critic, spre a nu alunecă în...prejudecată, o voi consideră, cu neipocrită admirație cuvenită, un enuț paradoxist. Este față deopotrivă de Femios și de Ulisse, este neutrosofică, daca nu sceptică. A unei școli și eleatice, dar și...eraclitiene! Și iată de ce: Dumitru Găleșanu este el însuși într-o măsură ce ne cere (se cere) abia de acum, la bornele proriului săi itinerar inițiatic (re-inițiator) - cumpănit și receptat atât cu mensură umanului (a tuturor lucrurilor, după
CARTEA ANULUI CONTINUU de EUGEN EVU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_evu_1436175674.html [Corola-blog/BlogPost/384494_a_385823]
-
cele de jos sus. Urcă-te dacă vrei, dar cu condiția ca să nu ți se pară nedrept să te cobori, când rațiunea jocului meu o va cere” - vorbește însăși soarta prin intermediul lor. De oamenii aleși, de cei hrăniți „cu învățături eleatice și academice”, aceste curtezane n-au voie să se apropie . Problema raportului între cultura filosofică și cultura literar-retorică nu este nouă la Boethius, nici măcar la Augustin (care „optase” și el pentru „convertirea la filosofie”, după o îndelungă practicare a retoricii
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
axată pe o etică defensiv-ascetică, a tăcerii orgolioase, și pe o aspră pedagogie a simțurilor, îndemnând la refuzul "faptei", al "acțiunii". Pentru criticul modernist de mai târziu, "sufletul" e un referent noumenal, o entitate imuabilă (și inanalizabilă), înțeleasă la modul eleatic, fatalist chiar, ceea ce explică refuzul "devenirii" în timp, și, subiacent, indiferența față de "experiență" (i.e., față de viață în sine), înțeleasă ca prilej de remodelare a personalității (din unghi psihologic, repet, Lovinescu rămâne Lovinescu). Apoi, dacă e vorba despre sufletul unui scriitor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-a, ci În logica principiului identității -, a nu poate fi În același timp și a, și non-a. Ei sunt foarte heraclitici. Ne scăldăm sau nu de două ori În aceeași apă? Mircea Mihăieș: În funcție de interes. Vladimir Tismăneanu: Eu sunt eleatic În această privință. Mircea Mihăieș: Toate aceste lucruri Încep să fie conotate negativ, dar există reflexe ale refuzului de a vedea realitatea. Eu cred că ei au instincte În acest sens, nu vor să vadă decât ceea ce le convine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
dar răsplata celor care înțeleg puțin este mărginită. Nebunii socotesc că mă pot vedea cu ochii pe mine cel nevăzut și netrecător" etc. [178]. Acest Totul, drept care se proclamă Krsna, înseamnă tot atît de puțin ca Unul eleatic și ca substanța spinozistă toate. Dimpotrivă, acest toate, mulțimea sensibilă, nesfîrșit multiplă a infinitului este, în toate aceste reprezentări, determinată drept ceea ce accidental, drept ceea ce nu este în-și-pentru-sine, ci își are adevărul său în substanță, în Unul care este deosebit de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Nu mai ilustrăm, căci ar trebui să reproducem întregul text al Martei Petreu. De altfel, acest lucru este autoevident la simpla lectură. Cele două exemple (nr. 4, 5) sunt diferite ad litteram, iar ultimul e folosit chiar pentru a corecta - eleatic - heraclitismul bergsonian. Cât despre cele cinci idei, lăsând la o parte generalitatea lor, acestea erau de mult timp - exact ca în cazul lui Underhill - un bun comun al discursului metafizic. Ele nu aparțin lui Bergson, care nici nu și le-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
explice infinitățile. Dar au fost condamnați la eșec, nefiind înarmați cu conceptele potrivite. Nici măcar Zenon nu a găsit soluția propriului paradox, însă el nici nu a căutat-o. Aceasta se potrivea perfect cu filozofia lui. Zenon era membru al școlii eleatice de gândire, al cărei fondator, Parmenide, susținea că universul este, prin natura lui, neschimbător și imobil. Iar problemele de logică puse de Zenon păreau să susțină gândirea lui Parmenide; arătând că schimbarea și mișcarea erau paradoxale, el spera să convingă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
material, echilibrat, vital și senzual, un Eminescu dematerializat, intemporal, dezaxat, abulic în ceea ce-l privește, dar voluntar și chiar violent în teorie, și absolut un inhibit sexual (s.n.)" 107. Nu-i greu de sesizat că, atribuind lui Eminescu o personalitate "eleatică" și o psihologie invariabilă, ce exclud din start posibilitatea "devenirii"/ evoluției determinate de influența factorilor exteriori, Lovinescu vorbea, în fapt, despre el însuși, cu limbajul utilizat în "teoriile" lui despre "personalitate". Din acest unghi privind lucrurile, e limpede că romanele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]