11 matches
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Aparitii > ADRIAN BOTEZ - CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENȚEI DE ELISABETA IOSIF Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului PSEUDO-HERACLITEANISM, ELEATISM ȘI CREȘTINISM, ÎN VOLUMUL „SPIRALELE ADOLESCENȚEI”, de ELISABETA IOSIF Cartea „eminesciană” (deși sunt scrise/inscripționate, de autoare, motto-uri din scriitori ai valahilor și ai lumii...de la Arghezi, Blaga și Nichita Stănescu, până la Herodot, Novalis sau Miguel Angel Asturias) a
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
-și pună pecetea pe ceea ce O interpretare a purgatoriului (1982), dar mai ales Lamura și Omul nețărmurit (1987) vor impune ca definitiv în scrisul lui C.: palimpsestul. Deschiderea aglutinantă ce definea „heracliteismul” (conceptul e preluat de la Anton Dumitriu, care opunea „eleatismul” static devenirii perpetue însemnate de Heraclit) ajunge să copleșească suflul liric. Drept pentru care poetul se va orienta către proză. Impasul în care l-a adus conceptualizarea excesivă, preocuparea deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
această tematizare a avut nevoie de timp. Instalarea și ascensiunea ei în cultura occidentală este concomitentă cu instalarea științelor moderne, a cunoașterii științifice moderne. Tot așa cum filosofia lui Socrate și a marilor socratici, Platon și Aristotel, se afla în fața dilemei eleatismului sau heraclitismului, marea filosofie germană, forma deplină a filosofiei moderne se află în fața dilemei raționalismului și empirismului. La fel ca atunci, marile poziții de gândire ale filosofiei moderne, ale lui Kant și Hegel, s-au născut din efortul sintezei. Tematizarea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un picior în vechea tematizare și limba nu-și are încă momentul ei de adevărată și absolută autonomie. Rămân celelalte două orientări, semiologia și hermeneutica-deocamdată, neunite de vreo sinteză filosofică - să jaloneze câmpul problematic al raționalității semnificante, tot așa cum făceau eleatismul sau heracliteismul -pe care le sintetizează filosofia Iui Platon - cu tematizarea a "ceea ce este", sau raționalismul și empirismul - pe care le-a sintetizat criticismul lui Kant - cu tematizarea cunoașterii. 2. Raționalitate și semn "Stăpînul al cărui oracol este la Delphi
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care este pragul modernității și debutul tematizării cunoașterii. Era nevoie la debutul celei de-a treia tematizări, a comunicării, de o inversare a pozițiilor și rolurilor înainte de a se instala o tensiune între semiologie și hermeneutică, ca mai înainte între eleatism și heraclitism sau între raționalism și empirism. în ordinea modernității, prezența conștiinței, instalată de cogito-ul cartezian, ne plasează într-un solipsism ipotetic din care ne scoate în primul rând dorința. Ea dă consistență unei realități exterioare eului, dar similară cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Scrie, de pildă, „a năimi”, „vedenie”, analizează cuvântul „tocmeală” sau cuvântul „rânduială”, ia câte o o biată vorbă („ba da, ba nu”, „pururea” și „de-a pururea”, „tot-de-a-una”, „are loc” etc.) pentru a scoate din ele semnele fatalismului și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea are acces la spiritul pur, trăiește metafizic existența și primește într-un mod original gândul trecerii. Există, spune cu o neascunsă fervoare V., o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
mai nobil: cunoașterea și adevărul. „Dar este drept să spui, Cratylos, că nu există cunoaștere, dacă toate lucrurile se transformă și nimic nu rămâne?”. Inteligența subtilă care îl caracterizează îl va feri pe Platon de celălalt pericol extrem: căderea în eleatism. De aceea, el va preciza (în Sofistul) că Ființa este simultan stabilitate, permanență, dar și mișcare. Ființa este în viziunea lui Platon „un al treilea termen, paralel cu mișcarea și repausul”. Această ieșire din binaritatea logică nu face decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
realități degradate, ce s-a preschimbat într-un bâlci infam, în care valorile și-au dereglat funcționalitatea, iar aparența ia locul esenței, într-un fel de cabotinism al istoriei isterizate. Poetul percepe istoria ca stagnare, ca încremenire în proiect, ca eleatism în care individualitățile se pierd, personalitatea umană este anonimizată, iar destinul colectiv sau acela al ființei private se găsește sub spectrul reificării, al unei mecanici a hazardului imperturbabil. Radicalizarea vocii poetice este incontestabilă aici, iar ieșirea conștiinței lirice din zodia
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant care antrenează și o desubstanțiere. Imobilitatea se asociază cu un "conținut" redus: "Ca o salivă săracă sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză). Firește, stările conflictuale se suspendă și ele
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
său modelează lumea după chipul și asemănarea sa. Așa se explică de ce ziarul ar fi trebuit să conțină consemnarea evenimentelor viitoare, pentru că viitorul și trecutul i se supun lui, lui Leonida, topite într-un prezent etern. Viziunea este conformă cu eleatismul grecilor antici. Așadar, din perspectivă culturală, Leonida, și odată cu el, întreaga populație de moftangii ai lui Caragiale, sunt eleații unei mahalale emblematice. Nu sunt oligofreni, ci altfel -copii fixați iremediabil în copilărie. Dorul de lăptărie Dacă trebuie să iasă, printr-
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
dușmanii „păltinișenilor“ - „boierii minții“, „neointerbelici“, respectiv „paseiști“ (cu variante precum ultraconservatori, reacționari, tradiționaliști, pășuniști ș.a.), printre care, cu onoare & voluptate mă prenumăr - sună frumos, captivant și substanțial motivat. În definitiv, de când e lumea lume, heracliteismul a avut nevoie de contraponderea eleatismului, mitul isteric al progresului a presupus în chip vital cenzura înțelep ciunii conservatoare, hipnoza schimbării, fascinația fracturilor și ruperii cu orice preț, au trebuit vindecate și modulate de cumințenia stabilității și confortul statu-quoului. Lupta rădăcinilor cu aripile, a sedentarismului cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]