20 matches
-
comunicând Comitetului director lista nominală a candidaților propuși. (5) Candidații desemnați de către convențiile filialelor teritoriale ale Colegiului la funcțiile de președinte și de membru al Comitetului director pot fi și membri ai Colegiului care nu sunt membri ai filialei teritoriale electoare. ... (6) Pe perioada mandatului încredințat, președinții filialelor teritoriale ale Colegiului îndeplinesc și funcțiile de membri ai Consiliului Colegiului. ... (7) Pe baza propunerilor realizate de către comitetele filialelor teritoriale, convențiile filialelor teritoriale desemnează prin vot reprezentanții în Convenția națională. ... Articolul 47 (1
EUR-Lex () [Corola-website/Law/222771_a_224100]
-
Amsterdam a căpătat și mai multe cunoștințe în domeniul construcțiilor navale și a vizitat numeroase ateliere și fabrici, câștigând experiență în fabricarea ceasurilor, gravura în cupru și participând la disecții anatomice. Ajuns la Koppenbrugge este invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg. Mănâncă cu mâna, se murdărește cu sos, nu știe la ce slujește șervetul. Însă, purtarea firească a lui Petru, vioiciunea și iuțeala răspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
navale și a vizitat numeroase ateliere și fabrici, câștigând experiență în fabricarea ceasurilor, gravura în cupru și participând la disecții anatomice. Ajuns la Koppenbrugge este invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg. Mănâncă cu mâna, se murdărește cu sos, nu știe la ce slujește șervetul. Însă, purtarea firească a lui Petru, vioiciunea și iuțeala răspunsurilor o uimesc pe Sofia-Charlotta, care se simte cuprinsă de simpatie la vederea acestui vlăjgan care
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
fiul. Logodnica aleasă este Charlotte-Christine de Braunschweig-Wolfenbuttel. Prințesa, de 16 ani, este foarte înaltă, slabă, ciupită de vărsat, de religie luterană și cu o lumină blândă în ochi. La 14 octombrie 1711 are loc căsătoria, la castelul reginei Poloniei, prințesa electoare de Saxa, nașa miresei. Toată lumea știe că țareviciul este împotriva reformelor lui Petru, că s-a căsătorit împotriva voinței lui cu o luterană, că este strâns legat de practicile bisericii ortodoxe; clerul îl privește cu simpatie, reprezentanții vechilor familii aristocratice
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
(19 decembrie 1671 - 4 septembrie 1727) a fost electoare de Saxonia din 1694 până la decesul ei îm 1727 și regină a Uniunii polono-lituaniană din 1697 până în 1727 ca soție a lui August al II-lea al Poloniei. Niciodată în cei 30 de ani de domnie ca regină nu a
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
pentru a putea deveni rege al Poloniei însă ea a rămas credincioasă credinței protestante și nu a fost prezentă la ceremonia de încoronare a soțului ei (ea nu a fost niciodată încoronată ca regină a Poloniei). Christiane Eberhardine a devenit electoare când Augustus și-a succedat fratele ca elector în 1694. La carnavalul sărbătorit cu acestă ocazie, când membrii curții au mers prin Dresda îmbrăcați ca zei și zeițe, amanta soțului ei, Maria Aurora von Königsmarck, a participat la procesiune conducând
Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth () [Corola-website/Science/322777_a_324106]
-
a avortat. Se crede că s-a îmbolnăvit de la soțul ei cu sifilis, lucru care ar explica de ce Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm nu au avut moștenitori. Anna Maria Luisa și Johann Wilhelm au avut o căsnicie armonioasă. Prințesa Electoare își petrecea timpul bucurându-se de baluri, spectacole muzicale și alte festivități. El a construit un teatru pentru ea, unde se jucau comediile franceze ale lui Molière. Deoarece Anna Maria Luisa a patronat mulți muzicieni, curtea era privită ca un
Anna Maria Luisa de' Medici () [Corola-website/Science/323676_a_325005]
-
Deoarece Anna Maria Luisa a patronat mulți muzicieni, curtea era privită ca un centru internațional al muzicii. Ea l-a invitat la curte pe Fortunato Chelleri și l-a numit "maestro di cappella". Agostino Steffani a fost sponsorizat de Prințesa Electoare de la sosirea lui în Düsseldorf în 1703 până la întoarcerea ei în Toscana. La îndemnul tatălui ei, Anna Maria Luisa a aranjat o căsătorie pentru fratele ei mai mic: la Düsseldorf, la 2 iulie 1697, Gian Gastone de' Medici s-a
Anna Maria Luisa de' Medici () [Corola-website/Science/323676_a_325005]
-
ce a experimentat anterior. Ea și Sophia Charlotte au dezvoltat o relație puternică, în care Caroline a fost tratată ca o fiică. O dată regina a declarat că Berlinul devenea un "deșert" atunci când Caroline pleca din când în când la Ansbach. Electoarea Sophia a numit-o "cea mai agreabilă prințesă din Germania". A fost luată în considerare pentru Arhiducele Carol de Austria, care era candidat la tronul Spaniei și mai târziu a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman. Caroline a refuzat partida
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
și nu a avut iubiți. Succesiunea familiei soțului ei la tronul britanic era nesigură, fratele vitreg al reginei Anne, James Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a devenit moștenitorul prezumptiv al reginei Anne. Câteva săptămâni mai târziu, Anne a murit și Electorul de Hanovra a
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
al II-lea al Danemarcei a preluat tronul. După ce fiul său a fost detronat în 1522, linia genealogică a lui Ioan a revenit la tronurile daneze și norvegiene prin Christian al IV-lea al Danemarcei, stră-strănepotul fiicei sale, Elisabeta, Principesa Electoare. Ioan și Cristina au avut cinci sau șase copii:
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
de Wittelsbach. Mama ei era verișoară primară cu George I al Marii Britanii, Ernest, Duce de York și Albany și Sophia Charlotte de Hanovra, soția lui Frederic I al Prusiei. Printre verișorii primari ai Enrichettei se includ: Maria Josepha de Austria, Electoare de Saxonia; Maria Amalia de Austria, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman; Maria de Modena, regina consort a regelui Iacob al II-lea al Angliei. Odoardo Farnese, Prinț Ereditar de Parma, tatăl Elisabetei Farnese, era un alt văr Farnese. Născută la
Enrichetta d'Este () [Corola-website/Science/324811_a_326140]
-
Anne a Danemarcei (22 noiembrie 1532 - 1 octombrie 1585) a fost prințesă daneză din Casa de Oldenburg. Prin căsătoria cu Augustus de Saxonia ea a devenit Electoare de Saxonia. A fost cunoscută pentru cunoștințele ei despre plante și remediile din ierburi și a contribuit la dezvoltarea agriculturii și horticulturii în Saxonia. A avut o influență majoră în introducerea luteranismului ortodox și a jucat un rol în decizia
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
bune cu celelalte case regale și princiare și frecvent i se cerea să acționeze ca intermediar în conflicte precum și în negocierile de căsătorie. A murit la 1 octombrie 1585 după o lungă boală. A rămas una dintre cele mai cunoscute Electoare de Saxonia, în parte din cauza biografiilor scrise despre ea în secolul al XIX-lea care subliniază rolul ei tradițional ca fiind "mamă a națiunii."
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
dus la copii care au murit în primele ore după naștere. Parlamentul englez nu voia ca tronul să revină catolicilor, așa că a trecut Actul de Succesiune în 1701, care stabilea că tronul va reveni unei verișoare a regelui Iacob, Sofia, Electoare de Hanovra și moștenitorilor ei protestanți. Anne i-a succedat regelui William în 1702, și a domnit până la moartea ei, la 1 august 1714. În acel moment Sofia murise cu câteva săptămâni mai înainte așa că fiul Sofiei, George a urcat
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
romano-catolică și nici nu s-a căsătorit cu un romano-catolic. Unii politicieni britanici au încercat de câteva ori să o aducă pe Sofia în Anglia pentru a-i permite să-și asume guvernul imediat în cazul morții reginei Anne. Principesă electoare era dornică să se mute la Londra, dar propunerea a fost respinsă, o astfel de acțiune ar fi jignit-o mortal pe regină care se opunea puternic la existența unei rivale în regatul ei. Anne ar fi fost conștientă de
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
(1 septembrie 1647 - 1 iulie 1717) a fost fiica cea mare a regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și a reginei Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg. Prin căsătoria cu Johann Georg al III-lea, Elector de Saxonia a devenit electoare de Saxonia din 1680 până în 1691. Ana Sofia a fost sora regelui Christian al V-lea al Danemarcei, a reginei consort a Suediei, Ulrica Eleonora, a regelui consort al Marii Britanii Prințul George; de asemenea a fost mama regelui Poloniei, August
Prințesa Ana Sofia a Danemarcei () [Corola-website/Science/323986_a_325315]
-
Anton a trăit în umbră. În timpul primilor ani ai domniei fratelui său ca Elector, Anton era al doilea în linie, precedat de fratele său Karl. Moartea lui Karl (8 septembrie 1781) l-a transformat în Prinț Moștenitor ("Kronprinz"). Toate sarcinile Electoarei Amalie, cu excepția unei fiice, au sfârșit prin avort spontan. Mătușa sa, Marie-Josèphe de Saxonia, Delfină a Franței, a vrut să-și logodească fiica, Marie Zéphyrine a Franței cu Anton; decesul Mariei Zéphyrine la vârsta de cinci ani în 1755 a
Anton al Saxoniei () [Corola-website/Science/327170_a_328499]
-
interstimulant sau se transformă în veritabil sinergism. Este cazul atât al mediației colinergice ganglionare simpatice, ca modalitate de declanșare a verigii adrenergice postganglionare, cât și cel al inervației simpatice a glandelor sudoripare, care acționează prin intermediul acetilcolinei. În plus, câteva teritorii electoare având numai inervație simpatică (membrană nictitantă, vasele cutanate și musculare) sau parasimpatică (insulele Langerhans) își modifică activitatea în funcție de tonusul centrilor respectivi. Printr-un astfel de mecanism se realizează reacțiile vasomotorii periferice de origine centrală, producătoare de paloare sau roșeață a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a carierelor în acest domeniu, iar pe de altă parte o comunicare științifică mai bună cu publicul. Pentru proiectele de cercetare, criteriile de selecție sunt calitatea excepțională a proiectului și valoarea adăugată la nivel european. Echipele de cercetare sau organismele electoare nu pot trimite spre evaluare decât un proiect pentru fiecare apel. Pentru Premiul Descartes comunicare, criteriile sunt: calitatea excepțională a proiectului propus; relevanța și impactul proiectului; valoarea adăugată la nivel european. Termenul limită pentru trimiterea proiectelor este 4 mai 2006
Agenda2006-01-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284585_a_285914]