4 matches
-
diploma de gradul I a Universității Novorossiisk. Activează în calitate de chimist la uzina lui I.I. Ghepp și în laboratorul de chimie al lui A.N. Sahanov de la Universitate. La 19 mai 1917 susține teza de licență de magistru cu tema "Fenomene electrocapilare și potențiale electrodice". În 1920 - 1921 este profesor la Institutul Învățămîntului public și conducător al secției de chimie al unui trust de pielărie. În 1922 este invitat de către viitorul academician A.N. Bah la Moscova să actveze în cadrul noului institut
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
anateme, Împărații se Întâlneau, hemofili și incestuoși, În pavilionul de vânătoare din Grădinile Palatine, ca să furnizeze o acoperire, o fațadă somptuoasă lucrării ăstora, care În Casa lui Solomon auscultau apelurile anemice dinspre Umbilicus Mundi. Ei erau aici ca să acționeze aceste electrocapilare pseudo-termice hexatetragramatice - așa ar fi zis Garamond, nu? - și din când În când, poți să știi, câte unul o fi inventat un vaccin, sau un bec, ca să justifice minunata aventură a metalelor, dar misiunea le era cu totul alta. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
obicei oxigenul. Dintre clasele de compuși macromoleculari organici, cele mai importante pentru proprietățile lor specifice, coloidale, sunt: a) polimerii neutri (nepolari, neionici) - ale căror proprietăți se datorează excusiv dimensiunilor macromoleculelor; b) polielectroliții - la acești compuși se manifestă proprietățile electrochimice și electrocapilare ale coloizilor liofili; c) polielectroliții (polimerii) amfoteri - au ca reprezentanți foarte importanți proteinele. Dintre polimerii neutri, cei mai cunoscuți sunt: polimerii hidrocarburilor - polietilena, polistirenul, poliizoprenul (izomerul cis fiind 153 cauciucul natural, iar cel trans, gutaperca) etc.; polizaharidele - amiloza, amilopectina, glicogenul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
numeroase probleme științifice și tehnologice. I.3. Clasificarea proprietăților nespecifice ale sistemelor disperse Proprietățile sistemelor disperse pot fi împărțite în proprietăți nespecifice și proprietăți specifice. Proprietățile specifice sunt legate de suprafața interfazică existentă și cuprinde fenomene generale superficiale, de adsorbție, electrocapilare și electrocinetice. Proprietățile nespecifice se regăsesc la toate sistemele disperse inclusiv cele moleculare. Sugestiv proprietățile nespecifice ale sistemelor disperse pot fi redate printr-o schemă astfel: Studiile comportării cinetico-moleculare permite determinarea mărimii și formei unităților cinetice ale fazei disperse. Dispersiile
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]