141 matches
-
a fost confirmată de numeroase teste. În formalismul postnewtonian parametrizat, măsurătorile devierii luminii și a întârzierii gravitaționale determină un parametru numit formula 10, care codifică influența gravitației asupra geometriei spațiului. Una din mai multele analogii între gravitația de câmp slab și electromagnetism este aceea că, similar undelor electromagnetice, există unde gravitaționale: perturbații ale metricii spațiu-timpului care se propagă cu viteza luminii. Ipoteza existenței undelor gravitaționale a apărut pentru prima oară într-o lucrare cu titlul "Gravitationswellen" ("Unde gravitaționale"), publicată de către Einstein în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Emisiile acestora sunt examinate prin toate părțile spectrulul electromagnetic și printre proprietățile examinate se află lumina, densitatea, temperatura și compoziția chimică. Deoarece astrofizica este un subiect foarte larg, astrofizicienii aplică de obieci multe discipline ale fizicii, cum ar afi mecanica, electromagnetismul, termodinamica, mecanica cuantică, relativitatea, fizica nucleară si a particulelor, și fizica atomică și moleculară. În practică, cercetările astronomice moderne implică de multe ori muncă substanțială din domeniile fizicii observaționale si teoretice. Zone foarte evazive de studiu pentru astrofizicieni, care sunt
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
de știință scoțian, activ în domeniul fizicii matematice. Cea mai notabilă realizare a sa a fost formularea teoriei clasice a radiațiilor electromagnetice, care reunește, pentru prima dată, electricitatea, magnetismul și lumina ca manifestări ale aceluiași fenomen. Ecuațiile lui Maxwell pentru electromagnetism au fost numite „a doua mare unire în fizică” după cea realizată de Isaac Newton. Cu publicarea lucrării sale "" în 1865, Maxwell a demonstrat că câmpurile electrice și magnetice se deplasează prin spațiu ca niște unde cu viteza luminii. Maxwell
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
prima dată în forma pe deplin dezvoltată în manualul său "" din 1873. Mare parte din această muncă a fost depusă de către Maxwell la Glenlair în perioada când ținea postul din Londra și prelua și postul de la Cavendish. Maxwell a exprimat electromagnetismul în algebră de cuaternioni și a făcut din potențialul electromagnetic elementul central al teoriei sale. În 1881 Oliver Heaviside a înlocuit câmpul potențial electromagnetic al lui Maxwell cu „câmpuri de forță” ca element central al teoriei electromagnetice. Heaviside a redus
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
fost realizarea că nu era nevoie de mai marea perspectivă fizică oferită de cuaternioni dacă teoria este pur locală, și analiza vectorială a devenit mai frecventă. S-a dovedit că Maxwell avea dreptate, și legătura lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
lui cantitativă între lumină și electromagnetismul este considerat una dintre marile realizări ale secolului al XIX-lea, în fizica matematică. Maxwell a introdus conceptul de "câmp electromagnetic" în comparație cu liniile de forță pe care le-a descris Faraday. Prin înțelegerea propagării electromagnetismului ca câmp emis de particule active, Maxwell și-a putut promova munca în domeniul luminii. La acel moment, Maxwell credea că propagarea luminii făcea necesar un mediu pentru unde, denumit eter luminifer. De-a lungul timpului, existența unui astfel de
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
blues urban”; dezvoltarea acestei a doua expresii a muzicii de blues având loc o dată cu înflorirea metropolelor americane (Detroit, Chicago ș.a.). -ul urban se folosește de tehnologiile apărute cu nu mult timp în urmă, de captare a sunetului și amplificare prin electromagnetism. În anii 1940, blues-ul importat de lumea jazz-ului cunoaște o importantă evoluție, anume apariția blues-ului minor, ale cărui acorduri de bază se formau pe baza unei game minore naturale și nu a uneia majore. Stilul "Chicago blues
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
translațiile este cunoscut sub numele de grup Poincaré. Henri Poincaré (1905) a denumit transformările Lorentz după fizicianul și matematicianul olandez Hendrik Lorentz. Ele reprezintă fundamentul matematic a teoriei relativității restrânse a lui Albert Einstein. Transformările Lorentz elimină contradicțiile dintre teoriile electromagnetismului și mecanicii clasice. Ele au fost deduse de către Joseph Larmor (1897) și Lorentz (1899, 1904). În 1905, Einstein le-a dedus pe baza ipotezei covarianței Lorentz și a postulării constanței vitezei luminii în orice sistem de referință inerțial. Presupunem că
Transformările lui Lorentz () [Corola-website/Science/310220_a_311549]
-
rezistențe înalte cu un preț redus, el se folosește în prezent mai ales în cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și structuri. Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale feromagnetice care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la generatoare electrice, transformatoare și motoare electrice. Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie. Ele se împart în oțeluri, cu un conținut de carbon de până la 2,11 % și fonte, cu un conținut de carbon mai
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
organizațional, financiar și comercial care participă toate la materializarea inovațiilor și implementarea acestora. Activitățile de inovare includ, deasemenea, și cercetarea-dezvoltarea care nu este legată direct de elaborarea unei inovații specifice, dar care urmărește acumularea unor noi cunoștințe în mecanică, cinematică, electromagnetism sau termodinamică, ce vor fi necesare în proiectarea unor sisteme tehnice inovative moderne. Procesul de inovare include o serie de activități care nu au caracter de cercetare-dezvoltare, cum sunt fazele ulterioare de producție și distribuție a noilor produse,instruirea personalului
Inovație () [Corola-website/Science/315663_a_316992]
-
ore la acea școală în decurs de un an și și-a stabilit reședința familială în incinta Școlii. André Morette și colegul său André Citroen au studiat la Școala Politehnică în anii când Henri Poincaré preda cursuri fundamentale de teoria electromagnetismului. Absolvind printre cei mai buni clasă, a devenit inginer la Corpul de Mine și, după Primul Război Mondial, și-a asumat directoratul oțelăriilor de la Mondevill, în Normandia, precum și al minelor adiacente din Soumont. El și-a asumat de asemnea sarcina
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
al naturii a fost mai degrabă calitativă decât cantitativă, iar observațiile sale despre "„un curent de aer real”" dintre două puncte electrizate îi vor interesa, mai târziu, pe Michael Faraday și pe James Clerk Maxwell, care au făcut investigații despre electromagnetism. Lucrarea lui Priestley a devenit istoria standard a electricității pentru tot restul secolului; Alessandro Volta (care a inventat, mai târziu, bateria), William Herschel (care a descoperit radiațiile infraroșii) și Henry Cavendish (care a descoperit hidrogenul) s-au bazat, în invențiile
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
De exemplu, "diagrama de recepție" (sensibilitatea în funcție de direcție) a unei antene atunci când ea este utilizată pentru recepție este identică cu diagrama de radiație a antenei, atunci când ea este funcționează ca un emițător. Aceasta este o consecință a teoremei reciprocității, din electromagnetism. Prin urmare, în discuțiile despre proprietățile antenei nu se face de obicei distincție între terminologia de recepție, sau emisie, iar antena poate fi privită fie ca emițător, fie ca receptor, după cum una, sau ala dintre situații este mai convenabilă. O
Antenă (radio) () [Corola-website/Science/323165_a_324494]
-
Sistemul de unități CGS este un sistem de unități de măsură bazat pe centimetru ca unitate de lungime, gram ca unitate de masă și secundă ca unitate de timp. Pentru a fi utilizat în electromagnetism, el a fost completat cu unități de măsură pentru mărimile sarcină electrică, curent electric, câmp electric și câmp magnetic. Corespunzător diferitelor definiții adoptate pentru aceste unități, au rezultat versiuni diferite ale sistemului de unități CGS în electromagnetism: "sistemul de unități
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
fi utilizat în electromagnetism, el a fost completat cu unități de măsură pentru mărimile sarcină electrică, curent electric, câmp electric și câmp magnetic. Corespunzător diferitelor definiții adoptate pentru aceste unități, au rezultat versiuni diferite ale sistemului de unități CGS în electromagnetism: "sistemul de unități CGS electrostatic", "sistemul de unități CGS electromagnetic", "sistemul de unități Gauss" și "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În aplicații domină astăzi "sistemul internațional de unități" (SI), derivat din "sistemul de unități MKS", bazat pe unitățile mecanice metru, kilogram
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
relația În sistemele Heaviside-Lorentz și SI, zise sisteme de unități "raționalizate", formula 8 și formula 9 sunt definite cu un factor formula 15 la numitor, ceea ce simplifică ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii. Tabelul rezumă valorile celor trei constante pentru sistemele de unități utilizate în electromagnetism. Tabelul rezumă ecuațiile fundamentale ale electrodinamicii (ecuațiile lui Maxwell) și definiția câmpului electromagnetic (forța Lorentz), folosind constantele electromagnetice definite anterior. Sistemele de unități utilizate curent sunt SI (în aplicații) și sistemul Gauss (în studii teoretice); în electrodinamica cuantică acesta din
Sistemul de unități CGS în electromagnetism () [Corola-website/Science/309778_a_311107]
-
În electricitate și electromagnetism, capacitatea electrică este o mărime fizică scalară care exprimă proprietatea corpurilor conductoare, de a înmagazina și păstra sarcini electrice. Măsura ei se definește prin raportul dintre sarcina electrică a corpului izolat și potențialul său, exprimat față de un punct depărtat la
Capacitate electrică () [Corola-website/Science/314246_a_315575]
-
Stocarea magnetică se referă la stocarea datelor pe un mediu magnetizat. Toate dispozitivele de stocare magnetică citesc și scriu datele folosind electromagnetismul și reprezintă o formă de memorie non-volatilă. Informațiile sunt accesate folosind unul sau mai multe capete de citire/scriere. La sfârșitul anilor 1940, designerii primelor calculatoare au recurs la tehnologia de înregistrare a informațiilor audio analogice folosing magnetismul dezvoltate până în
Dispozitiv de stocare magnetic () [Corola-website/Science/321156_a_322485]
-
teoriei relativității și unul dintre cei mai străluciți oameni de știință ai omenirii. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică. Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației. Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
(n. 20 ianuarie 1775 - d. 10 iunie 1836) a fost un fizician și matematician francez. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai "electromagnetismului". Ampère a fost un autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filozofia și sociologia. La 12 ani cunoștea calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat despre secțiunile conice și un memoriu asupra
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
câmp. Introduce noțiunea de "curent electric" și "tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
tensiune electrică". Explică "magnetismul corpurilor" printr-o ipoteză care arată că "forma curenților moleculari este presupusă a fi circulară". Prin "legea circuitului magnetic" sau "legea circuitală a lui Ampère", stabilește "prima teorie a electromagnetismului" și introduce noțiunile de "electrostatică" și "electromagnetism". Această lege stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic. Contribuțiile lui Ampère
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
stabilește legătura dintre câmpul magnetic și curent. Inventează galvanometrul, aparatul cu care pot fi măsurate tensiunile electrice și curentul electric. Inventează de asemeni un "electromagnet" și împreună cu François Arago realizează în 1820, primul aparat telegrafic. Contribuțiile lui Ampère în domeniul electromagnetismului au constituit un punct de plecare pentru cercetările lui Maxwell, Ohm, Joule. Ampère a adus contribuții și în alte ramuri ale fizicii. Astfel, în 1828 a studiat teoria suprafețelor de undă, refracția luminii, teoria undelor luminoase, teoria cinetică a gazelor
André-Marie Ampère () [Corola-website/Science/300062_a_301391]
-
() a fost un fizician și chimist englez. A fost asistent lui Sir Humphry Davy. În fizică face cercetări importante privind cunoașterea "electromagnetismului" și dezvoltarea aplicațiilor acestuia. Își propune producerea curentului electric cu ajutorul magnetismului, experiențe pe care le începe în anul 1821, terminându-le cu succes în anul 1831. Experiențele lui completează cercetările fizicianului și matematicianului francez André Marie Ampère referitoare la "forțele
Michael Faraday () [Corola-website/Science/302976_a_304305]
-
un quarc up și doi quarc down): cu toate ca neutronul este mai greu decât protonul (doi quarci up]] și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interacțiunea slabă. În acest proces un quarc down se transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]