141 matches
-
al câmpului Higgs. Acești bosoni sunt asociați unui grup de simetrie ȘU(2)*U(1). Însă, la energii scăzute, unul dintre câmpurile Higgs primește un condensat (fizica particulelor) și grupul de simetrie este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Această rupere ar produce trei bosoni Goldstone lipsiți de masă, dar aceștia se integrează în trei câmpuri fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
bosoni Goldstone lipsiți de masă, dar aceștia se integrează în trei câmpuri fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor Z și W înainte de descoperirea lor, bosonul Higgs nu a fost încă niciodată observat. Producerea bosonilor Higgs este un obiectiv major al acceleratorului de particule "Large Hadron Collider
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
fenomenelor electrice. Încă din antichitate a fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Au trecut secole până la elaborarea unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și ale electromagnetismului. Printre primele aplicații practice ale electricității putem menționa: iluminatul electric, acționarea prin electromotoare, cele legate de efectul termic (încălzire, sudare etc.) sau din domeniul electrochimiei (baterii și acumulatori, galvanizarea). În epoca contemporană, electronica a generat noi aplicații în domenii ca
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
a observat că în jurul unui conductor parcurs de curent electric se creează un câmp magnetic. Fizicianul estonian Thomas Johann Seebeck descoperă în 1821 efectul termoelectric, care va sta la baza construcției termocuplului de mai târziu. Unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului a fost André-Marie Ampère (1775 - 1836). Acesta studiază interacțiunea reciprocă a curenților electrici și magneților, forța electrodinamică, iar în 1820 a stabilit formula acestei forțe. Relația dintre electricitate și magnetism este pusă în evidență, în aceeași perioadă, și de Ørsted
Istoria electricității () [Corola-website/Science/320539_a_321868]
-
Nobel, care se acordă celor ce obțin realizări deosebite în fizică, chimie, medicina, literatura și pace. Oersted, Hans 1777-1851 Savant danez, a descoperit că magnetismul poate fi produs de curentul electric. A fost unul dintre primii oameni care a înțeles electromagnetismul. Otto, Nikolaus 1832-1891 Inginer german care a construit primul motor cu combustie internă în patru timpi. Pascal, BIaise 1623-1662 Matematician francez care a inventat mașină de adunat (socotit) mecanică. A elaborat multe teorii (teoreme) matematice, inclusiv teoria probabilității. Plank, Max
Savanți și inventatori () [Corola-website/Science/337627_a_338956]
-
stație descoperită de supraviețuitori. A apărut încă din primul sezon, când Locke și Boone Carlyle au găsit o trapă care ducea sub pământ. În sezonul doi este dezvăluită în întregime stația, ca fiind laboratorul în care efectua cercetări legate de electromagnetism. Flacăra este stația de comunicații a Inițiativei DHARMA. Este dotată cu un sonar și cu tehnologii moderne care permit comunicațiile prin satelit. Este folosită pentru legături cu lumea exterioară insulei, dar și pentru comunicații cu celelalte stații. Spre deosebire de celelalte, stația
Inițiativa DHARMA () [Corola-website/Science/309758_a_311087]
-
sunt tratabile prin schimbarea credințelor. Învățătorii Gândirii Noi de după el, cum ar fi autorul, editorul și directorul de ziar William Walker Atkinson, acceptă această premisă. El face legătura dintre ideea de stare mentală existențială cu înțelegerile descoperirilor științei moderne în electromagnetism și procese neurologice.
Gândirea Nouă () [Corola-website/Science/318703_a_320032]
-
acțiunii A care este dată de produsul energie x timp. A = W x t = [Joule x sec]. Acțiunea este mărime fizică din mecanică.Folosind o mărime din mecanică pentru explicarea fenomenelor din electrodinamică, Planck realizează de fapt prima legătură între electromagnetism și mecanică.
Constanta Planck () [Corola-website/Science/308369_a_309698]
-
anul 1846, că sub influența unui câmp magnetic, un material, sticla obișnuită de exemplu, care nu este optic activă, devine optic activă, adică produce polarizarea razei de lumină ce o străbate. Baza teoretică ce explică fenomenul este teoria clasică a electromagnetismului și a fost dezvoltată între anii 1860 și 1870 de către James Clerk Maxwell. Fenomenul observat de către Faraday a fost considerat ulterior ca prima dovadă experimentală a naturii electromagnetice a luminii în acord cu teoria lui Maxwell. Fizicianul francez Marcel Émile
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
formulată în 1905, s-a născut din observația că transformarea care permite schimbarea unui sistem referențial, transformarea lui Galilei, nu este valabilă pentru propagarea undelor electromagnetice, care sunt dirijate de ecuațiile lui Maxwell. Pentru a putea împăca mecanica clasică cu electromagnetismul, Einstein a postulat faptul că viteza luminii, măsurată de doi observatori situați în sisteme referențiale inerțiale diferite, este totdeauna constantă (ulterior a demonstrat că acest postulat este de fapt inutil, pentru că viteza constantă a luminii derivă din formele legilor fizice
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
formulată în 1831 de Faraday este una din cele mai importante legi ale electromagnetismului. Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen permite conversia diferitelor forme de energie în energie electrică. Enunțul acestei legi este: Tensiunea electromotoare indusă pe o curbă închisă (Γ
Legea inducției electromagnetice () [Corola-website/Science/319355_a_320684]
-
(n. 14 august 1777, d. 9 martie 1851) a fost un fizician și chimist danez, care a influențat filosofia post-kantiană și progresul științei în secolul al XIX-lea. Este cunoscut pentru descoperirea relației dintre electricitate și magnetism cunoscută ca electromagnetism. S-a născut în orășelul Rudkøbing, în insula daneză Langeland. a început sa fie interesat de știință încă de mic, când lucra pentru tatăl sau, care avea o farmacie. Mijloacele materiale modeste ale părinților nu i-au permis să frecventeze
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
În 1820 publică lucrarea, în limba latină, denumită "Experimente referitoare la efectul curentului electric asupra acului magnetic", în care reunea toate rezultatele experimentelor sale și care au dus la descoperirea acțiunii magnetice a curentului electric și, prin aceasta, la descoperirea electromagnetismului. Această descoperire i-a impulsionat pe Georg Simon Ohm, André-Marie Ampère și Michael Faraday în realizarea marilor lor descoperiri și a adus în fizică un nou domeniu de cercetare—studiul fenomenelor electromagnetice. Pe baza descoperirii lui Hans Christian Oersted, Schweiger
Hans Christian Ørsted () [Corola-website/Science/311434_a_312763]
-
din adjectivul "atomos" din greaca veche, care înseamnă „indivizibil”. Chimiștii secolului al XIX-lea au început să folosească termenul în legătură cu numărul tot mai mare de elemente chimice ireductibile. Aparent oportun, pe la începutul secolului al XX-lea, prin diverse experimente cu electromagnetism și radioactivitate, fizicienii au descoperit că așa-numitul „atom indivizibil” este de fapt un conglomerat de diferite particule subatomice (în principal, electroni, protoni și neutroni), care poate exista separat unele de altele. În fapt, în anumite medii extreme, cum ar
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
a provoca puternicele devieri. Modelul planetar al atomului a avut două deficiențe semnificative. Primul era că, spre deosebire de planetele care orbitează în jurul unui soare, electronii sunt particule încărcate. O sarcină electrică în accelerație se știe că emite unde electromagnetice potrivit din electromagnetismul clasic. O sarcină aflată pe orbită ar trebui să piardă în mod constant energie și să cadă în spirală spre nucleu, ciocnindu-se cu el într-o mică fracțiune de secundă. Cea de-a doua problemă a fost că modelul
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
În optică și în electromagnetism, difracția Fresnel este un caz particular de difracție cu planul de observare situat la distanțe mici în comparație cu dimensiunile orificiului prin care trece unda. Pentru studiul acestui fenomen se aplică Principiul Huygens-Fresnel. Se consideră o undă sferică emisă de sursa punctiformă
Difracție Fresnel () [Corola-website/Science/332767_a_334096]
-
magnetice își au originea în mișcarea electronilor sau a altor particule cu sarcină electrică. Atunci cînd magnetismul este produs de sarcini electrice libere, de exemplu în curentul electric, în plasmă sau în fluxuri de particule încărcate electric, fenomenul se numește "electromagnetism". Și electronii aflați în mișcare orbitală în atom produc magnetism; acesta este mai lesne de observat în magneții permanenți, de exemplu în mineralele naturale precum magnetitul (un oxid de fier, FeO) sau în fier și unele aliaje ale sale (inclusiv
Magnetism () [Corola-website/Science/302841_a_304170]
-
În electromagnetism, intensitatea câmpului magnetic (notată formula 1) este o mărime vectorială ce caracterizează fiecare punct al unui câmp magnetic și care nu depinde de proprietățile magnetice ale mediului. Această mărime este definită ca fiind raportul dintre inducția magnetică din acel punct și
Intensitate a câmpului magnetic () [Corola-website/Science/333438_a_334767]
-
Kelvin). O serie de trei lucrări ale lui Josiah Willard Gibbs (1873-1876) a pus bazele "termodinamicii chimice" și "chimiei fizice". Hermann von Helmholtz (1882-1883) a introdus metodele termodinamicii în "electrochimie". Impactul acestor idei și aplicațiile lor au acordat termodinamicii, alături de electromagnetism, o pozție de maximă relevanță în fizica secolului XIX. Mecanica statistică, numită uneori și "termodinamică statistică", studiază proprietățile sistemelor macroscopice la echilibru, utilizând metode statistice. Aceste metode sunt aplicate unui colectiv statistic (ansamblu statistic) constând dintr-un număr mare de
Fizică statistică () [Corola-website/Science/319325_a_320654]
-
cazuri aproape neverosimile despre dezvoltarea invențiilor și inovațiilor științifice și tehnologice, Tesla a fost în final etichetat drept un om de știință nebun. Amprenta lui Tesla poate fi observată în civilizația modernă oriunde este folosită electricitatea. Pe lângă descoperirile sale despre electromagnetism și inginerie, Tesla este considerat un pionier în domeniile roboticii, balisticii, științei calculatoarelor, fizicii nucleare și fizicii teoretice. considera cercetarea diferitelor întrebări ridicate de către știință drept cea mai nobilă metodă de îmbunătățire a condiției umane cu ajutorul principiilor științei și progresului
Nikola Tesla () [Corola-website/Science/302222_a_303551]
-
independent de Feynman și Shin-Ichiro Tomonaga. Din 1972 și până la deces a lucrat la Universitatea Los-Angeles din California. Contribuția cea mai importantă a lui în știință constă în crearea electrodinamicii cuantice- știința, care sintetizează la un loc teoria clasică a electromagnetismului, sau electrodinamica lui James Maxwell- și Michael Faraday cu mecanica cuantică, cea mai modernă știință la acea vreme, bazele căreia au fost formulate la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30 de Paul Dirac, Werner Heisenberg și Wolfgang Pauli. Schwinger
Julian Schwinger () [Corola-website/Science/311197_a_312526]
-
ul este acea ramură a fizicii care studiază sarcinile magnetice și electrice, câmpurile create de acestea (electric și magnetic), legile care descriu interacțiunile dintre acestea. Ramurile principale ale electromagnetismului sunt: Deși grecii antici cunoșteau proprietățile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magneți bruți din pietre magnetice (cca 2700 î.Hr.), până la sfârșitul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice și magnetice documentate. În 1785
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
Republicii Populare Române, fiind repus în drepturi abia în 1955. A murit în 2 martie 1964, la venerabila vârstă de 94 ani. Și-a desfășurat activitatea de cercetare în domeniile: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton. A făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice. În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată
Nicolae Vasilescu-Karpen () [Corola-website/Science/304860_a_306189]
-
căderea obiectelor la suprafața Pământului cu forța răspunzătoare pentru orbitele corpurilor cerești, dezvoltând teoria gravitației universale. Michael Faraday și James Clerk Maxwell au demonstrat că forțele electrice și cele magnetice sunt una și aceeași, prin dezvoltarea unei teorii consistente a electromagnetismului. În secolul al XX-lea, dezvoltarea mecanicii cuantice a dus la o înțelegere modernă a faptului că primele trei forțe fundamentale (toate cu excepția gravitației) sunt manifestări ale materiei (fermioni) ce interacționează prin schimbul de particule virtuale purtătoare de interacțiuni. Acest
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
la o descriere completă a spectrului electromagnetic. Totuși, tentativa de a reconcilia teoria electromagnetică cu două observații, și anume efectul fotoelectric și inexistența catastrofei ultraviolete, s-a dovedit problematică. Prin eforturile fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care descrie toate fenomenele electromagnetice ca fiind mijlocite de particule-unde denumite fotoni. În electrodinamica cuantică, fotonii sunt particula purtătoare fundamentală, care
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]