113 matches
-
lipsește decât un electron pentru a avea toate straturile ocupate. Din acestă cauză, în reacțiile chimice ele tind să împrumute un electron (tendința de a împrumuta electroni se numește eletronegativitate). Această proprietate este cea mai evidentă la Fluor (cel mai electronegativ element din tot tabelul). Ca rezultat, halogenii formeaza acizi cu hidrogenul, de ex. acidul florhidric, acidul clorhidric, acidul bromhidric, acidul iodhidric, toate în forma HX. Aciditatea lor crește cu numărul perioadei. Știind grupa și perioada unui element, îi putem stabili
Tabelul periodic al elementelor () [Corola-website/Science/299184_a_300513]
-
l este un element chimic cu simbolul Fr și numărul atomic 87. În trecut era cunoscut ca eka-cesiu și actiniu K. E unul din cele două elemente cel mai puțin electronegative, celălalt fiind cesiul. l este un metal foarte radioactiv ce se descompune în astatiniu, radiu și radon. Fiind un metal alcalin, are valentă unu. Franciul în sine nu a fost niciodata văzut. Judecând după aspectul celorlalte elemente din grupa să
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
Franciul are o energie de ionizare puțin mai mare decât cesiul, 392.811 (4) kJ/mol față de 375.7041(2) kJ/mol pentru cesiu, după cum s-ar aștepta de la efectele relativistice, iar asta ar implica că cesiul e mai puțin electronegativ decât franciul. Franciul ar trebui de asemenea să aibă o afinitate electronică mai mare decât cea a cesiului, iar ionul Fr ar trebui să fie mai polarizabil decât ionul Cs. Se prezice că moleculă CsFr ar avea franciu la capătul
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
1932) și scala Mulliken (propusă în 1934). Există și o așa-numită scală Allred-Rochow. Scala Pauling este cea mai răspândită și mai pregnantă scară de valori ale electronegativității, dezvoltată inițial de Linus Pauling în 1932. Pe această scală, cel mai electronegativ element chimic (fluorul) are valoarea 4,0, în timp ce cel mai puțin electronegativ element (franciu) are valoarea 0.7. Celelalte elemente au primit valori intermediare. Elementele din perioada a doua a tabelului periodic au valori rotunde : Pe scala Mulliken, numere sunt
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
scală Allred-Rochow. Scala Pauling este cea mai răspândită și mai pregnantă scară de valori ale electronegativității, dezvoltată inițial de Linus Pauling în 1932. Pe această scală, cel mai electronegativ element chimic (fluorul) are valoarea 4,0, în timp ce cel mai puțin electronegativ element (franciu) are valoarea 0.7. Celelalte elemente au primit valori intermediare. Elementele din perioada a doua a tabelului periodic au valori rotunde : Pe scala Mulliken, numere sunt obținute prin medierea potențialului de ionizare și afinității pentru electroni. În consecință
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
obținute prin medierea potențialului de ionizare și afinității pentru electroni. În consecință, electronegativitățiile Mulliken sunt exprimate direct în unități de energie, de obicei volți. Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4 în timp ce elementele slab electronegative, ca și litiul, primesc valori apropiate de 1. Legăturile dintre atomii cu o diferență mare de electronegativitate (mai mare sau egală cu 2,0 pe scala Pauling
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
Mulliken sunt exprimate direct în unități de energie, de obicei volți. Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4 în timp ce elementele slab electronegative, ca și litiul, primesc valori apropiate de 1. Legăturile dintre atomii cu o diferență mare de electronegativitate (mai mare sau egală cu 2,0 pe scala Pauling) sunt considerate în general a fi de tip ionic, în timp ce valorile între 2
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
elemente (carbon și hidrogen), deși producerea gazului de sinteză în procedeul Fischer-Tropsch poate fi considerată aproape o excepție deoarece procesul folosește carbonul din cărbunele, iar hidrogenul poate fi generat în proces din apă. Hidrogenul poate forma compuși cu elmentele mai electronegative decât el, cum ar fi halogenii; în acest tip de compuși, hidrogenul prezintă o sarcină pozitivă parțială. Când se leagă de fluor, oxigen sau azot, hidrogenul participă la formarea unei legături puternice numite legatură de hidrogen, ce este un factor
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
pozitivă parțială. Când se leagă de fluor, oxigen sau azot, hidrogenul participă la formarea unei legături puternice numite legatură de hidrogen, ce este un factor important în stabilitatea multor molecule biologice. Hidrogenul poate forma compuși și cu elementele mai puțin electronegative, cum ar fi metalele sau semimetalele, având o sarcină parțial negativă. Acești compuși sunt cunoscuți sub numele de hidruri. Hidrogenul formează o varietate de compuși cu carbonul. Datorita asocierii în general a acestora cu organismele vii, aceștia sunt numiți compuși
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
formează un arc electric. Rolul de stingere a acestui arc revine camerei de stingere a întrerupătorului. Întreruptoarele automate folosite la tensiuni mari au ca mediu de stingere a arcului electric: vidul, gaze inerte, (hexafluorura de sulf - SF un gaz puternic electronegativ) sau uleiul dielectric. Întreruptoarele moderne sunt construite cu limitare de curent (curent maxim admisibil), astfel că în cazul unui scurtcircuit sau suprasarcini neadmisibile, curentul nu poate atinge valoarea maximă teoretică. Curentul maxim pe care îl poate întrerupe un întreruptor poartă
Întrerupător automat () [Corola-website/Science/311124_a_312453]
-
mai diverse domenii de la polimeri termorezistenți pînă la domeniul medical. O-carboranul este denumit compus superaromatic deoarece se supune regulii lui Huckel, având o stabilitate termică mare.la fel ca și arenele carboranii suferă reacții de substituție electrofilă Un carboran puternic electronegativ este CHBH, utilizat în sinteza superacizilor. superacid H(CHBCl) este de circa 1 milion de ori mai puternic decât acidul sulfuric fumans.Această aciditate extrem de puternică este dată de anionul acid CHBCl, extrem de stabil și care poate fi substituit cu
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
CHBH, utilizat în sinteza superacizilor. superacid H(CHBCl) este de circa 1 milion de ori mai puternic decât acidul sulfuric fumans.Această aciditate extrem de puternică este dată de anionul acid CHBCl, extrem de stabil și care poate fi substituit cu substituenți electronegativi. H(CHBCl) este uncil acid cunoscut care poate protona C fulerenă fără a le descompune.. De asemenea este unicul anion capabil să formeze o sare stabilă cu benzenul protonat CH. Unul dintre cei mai intens studiați carborani este CBH, cu
Carboran () [Corola-website/Science/317521_a_318850]
-
migrează spre catod, fenomen numit "cataforeză", proteina fiind în acest caz electropozitivă. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi, ele cedând protoni, se formează astfel anioni proteici, care migrează spre anod fenomenul fiind denumit "anaforeză", proteina avînd încărcare electronegativă. formula 3, anion al proteinei. Datorită caracterului amfoter proteinele pot neutraliza cantități mici de substanță acidă sau bazică, avind în acest fel rol de soluție tampon, prin acest lucru contribuind la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului. În general caracterul amfoter este
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
dar și prin electroliza bromurilor (cu degajare de brom la catod), sau prin acțiunea clorului asupra soluțiilor de bromuri metalice, după reacția: formula 57 Bromul în stare elementară se obține după metoda generală a preparării halogenilor, prin oxidarea ionului de brom electronegativ: formula 58 Oxidarea se produce mai ușor ca la clor, deoarece electronul ce completează octetul este mai labil și poate fi realizată prin intermediul oxidării anodice. Metode de obținere -Acidul bromhidric, rezultat prin reacția 1), datorită caracterului reducător, reduce acidul sulfuric la
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
mare de compuși minori organobromici se găsesc în natură, dar nici unul dintre ei nu este biosintetizat, fără să constituie o nevoie în hrana mamiferelor. Majoritatea compușilor organo-bromici, ca de exemplu, majoritatea organohalidelor , sunt relativ nepolari. Bromul este cu mult mai electronegativ decât carbonul (2,8 față de 2,5). Reactivitatea compușilor seamănă și este intermediară cu cu reactivitatea compușilor organo-clorici, respectiv organo-iodici. Pentru majoritatea aplicațiilor, compușii organo-bromici reprezintă un compromis, deoarece costă mult. Principalele reacții ale acestor compuși sunt: "dehidrobrominarea", "reacțiile Grignard
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
acid iodhidric, dând soluții brune, datorită formării ionului I. Această proprietate este folosită la prepararea tincturii de iod în farmacii. Având o afinitate mai mică față de electroni decât clorul și bromul, iodul prezintă electronegativitatea 2,5, fiind astfel prezent caracterul electronegativ inferior bromului, reacționând mai puțin violent. Iodul reacționează direct cu unele nemetale, cu hidrogen, metale și substanțe compuse și se combină direct cu sulful și fosforul. Reacția iodului cu fluorul are loc la temperatura camerei, formându-se pentafluorură de iod
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
combine pentru a-și forma structura stabilă de 8 electroni. Este situat în perioada a 3-a, grupa a VII-a principală. Valență: electrovalență -1, covalență - față de H:Cl (I) față de O:Cl(VII,V,III,I). Are caracter electrochimic electronegativ și caracter chimic nemetalic. Are molecula diatomică: Cl. -Stare gazoasă; -Culoare Galben verzui; -Solubil în apă, formând o soluție numită APA DE CLOR; -Densitate mai mare decât a aerului; -Extrem de toxic; -Acționează asupra căilor respiratorii. -Reacționează cu substanțe simple
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
element chimic din grupa 17 a sistemului periodic (după stilul vechi grupa a-VII-a principală sau VIIA), grupa halogenilor. În stare elementară formează molecule compuse din doi atomi F, care este singura legătură posibilă dintre cei doi atomi. Este cel mai electronegativ dintre toate elementele. ul a fost descoperit de Moissan (Franța) în 1886. Timp îndelungat fluorul nu a fost studiat deloc datorită marii sale reactivități și toxicități. În 1907, chimistul belgian Frédéric Swarts (1866-1940) a preparat diclorodifluorometanul, cercetările asupra fluorului fiind
Fluor () [Corola-website/Science/304424_a_305753]
-
chiar și față de cea carbonului. ((Electron-withdrawing groups, such as groups with fluorine substitution, are necessary to stabilize these compounds.-de tradus)). Numeroși compuși au fost caracterizați, ca de exemplu: Alți compuși ce conțin atomi de xenon legați la un element electronegativ includ F-Xe-N(SOF) și F-Xe-BF. Ultimul este sintetizat de la tetrafluoroboratul dioxigenil, OBF, la -100 de grade Celsius. Un neobișnuit ion de xenon este cationul tetraxenonoauratul, AuXe, ce conține legături atomice dintre xenon și aur (Xe-Au). Ionul poate fi găsit
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
în stare solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii legăturii ionice
Legătură chimică () [Corola-website/Science/301477_a_302806]
-
de bază, deoarece acești izomeri se dezintegrează prin dezintegrare beta, și nu prin tranziție izomerică. Ytriul e un metal de tranziție moale, metalic-argintiu, lucios și cristalin din grupa a 3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
și nu prin tranziție izomerică. Ytriul e un metal de tranziție moale, metalic-argintiu, lucios și cristalin din grupa a 3-a. Conform trăsăturilor elementelor din tabelul periodic, e mai puțin electronegativ decât predecesorul său în grupă, scandiul, și mai puțin electronegativ decât următorul membru al perioadei 5, zirconiul; în plus, are o electronegativitate comparabilă cu succesorul său în grupă, lutețiul, din cauza contracției lantanide. Ytriul e primul element din blocul d în a 5-a perioadă. Elementul pur e relativ stabil în
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
conferă combinațiilor respective un ansamblu de calități care sunt exploatate în multe metode de separare. Legăturile de hidrogen Legăturile de hidrogen sunt legături electrostatice de tip special, depinzând de prezența unui atom de hidrogen covalent și de doi atomi puternic electronegativi: F, O, N, Cl. Tăria acestor legături scade în aceeași ordine. Ca urmare iau naștere asociații moleculare cărora le corespund proprietăți anormale. Legăturile de hidrogen au un rol important în distribuțiile interfazice în cadrul metodelor de separare. I. 6. METODE DE
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
Waals: - forțe Keesom ce rezultă din interacțiunea electrostatică între moleculele polare; - forțe Debye ce rezultă dintr-un moment dipolar indus, proporțional cu polaritatea; - forțe London ce sunt rezultatul unui efect cuantic și static. Legăturile de hidrogen Atunci când un atom puternic electronegativ A (F, O, N...) este legat de un atom de hidrogen, se produce o polarizare internă a acestei legături. Se poate atribui atomului A sarcina negativă δ- și atomului de H sarcina δ+, legătura realizând astfel un dipol electrostatic. Interacțiunea
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
mare decât a substanțelor organice - rezistent - sensibilitate scăzută (10-8 g/s) - nedistructiv - interval dinamic larg (105) Electron capture Detector (ECD) - gaz purtător: H2 și aer - selectivitate: halogeni, nitrați, nitriți, peroxizi, anhidride, compuși organometalci - simplu - sensibil (10-15 g/s pentru grupări electronegative) - nedistructiv - nu este sensibil la amine, alcooli - interval dinamic limitat (102) Nitrogen-phosphorus Detector - gaz purtător: H2 și aer - selectivitate: azot, fosfor Flame photometric Detector (FPD) - gaz purtător: H2 și aer, O2 - selectivitate: sulf, fosfor, zinc, bor, arsen, germaniu, seleniu,crom
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]