85 matches
-
foarte reactivă. 1. Reacții ale apei cu metalele Cu metalele alcaline reacționează energic cu degajare de hidrogen: metalele alcalinopământoase reacția este mai puțin energică. Calciul, stronțiul și bariul reacționează la rece. Magneziul reacționează mai bine la cald: Deși are caracter electropozitiv pronunțat, aluminiul nu este atacat de apă datorită peliculei protectoare de Al2O3, foarte aderentă și inertă față de apă. Îndepărtarea pe cale chimică a stratului de Al2O3 face însă ca reacția să aibă loc. Reacția sodiului cu apa. Soluția de NaOH obținută
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Reacția aluminiului cu HgCl2; rezultă Hg, care formează amalgam cu aluminiul la suprafața metalului (a). Aluminiul reacționează energic cu apa (b). Lăsat în atmosferă umedă, se acoperă cu un strat spongios de Al(OH)3 (c). Unele metale, mai puțin electropozitive (dar aflate în seria activității chimice înaintea hidrogenului), reacționează cu apa la temperatură mare, formând oxizi: Se știe că ferul ruginește în atmosferă umedă. Rugina este un hidroxioxid de Fe(II), FeO(OH). Ferul nu reacționează însă cu apa distilată
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
lui, fiind realizat un schimb de masă osoasă între zonele cu încărcare mecanică diferită, așa cum se poate observa în reprezentarea din figura 2.4. Fibrele colagene sunt polarizate și, în consecință, se dezvoltă un “transfer” de masă osoasă între zona electropozitivă (fața concavă), unde se realizează resorbția și zona electronegativă (fața convexă), unde se produce masa osoasă. Procesul continuu de remodelare osoasă face ca aproximativ 25 % din țesutul osos spongios și 3 % din țesutul osos compact să se reformeze anual, valori
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
sunt: • electrovalentă, • covalentă, • legătura metalică Cea de a patra legătură se mai numește legătură Van der Waals. I.2.1.1.Legătura ionică Electrovalența (legătura ionică sau heteropolară) se realizează în urma transferului de electroni de la un atom care cedează electroni (electropozitiv) la un atom care acceptă electroni (electronegativ). In urma transferului de electroni se formează ioni de semne contrare, care se atrag între ei prin forțe electrostatice. Cauza transferului de electroni a fost explicată de Kossel în 1916 care, pornind de la
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fracțiunilor proteice prin electroforeză Principiul metodei Moleculele proteice, în soluțiile lor coloidale, sunt încărcate cu sarcini electrice și sunt mobile într-un câmp electric. Fenomenul de migrare a particulelor spre poli, la trecerea unui curent electric, se numește electroforeză. Fracțiunile electropozitive vor migra spre polul negativ (catod), deci vor suferi fenomenul de cataforeză, iar cele electronegative vor migra spre polul pozitiv (anod), deci vor suferi fenomenul de anaforeză. Viteza de migrare depinde de concentrația ionilor de hidrogen din soluția tampon și
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
proces cu determinism redox, se dezvoltă diferențiat, în funcție de poziția lor relativă față de electrozi, deci în funcție de valoarea rH ce caracterizează acea poziție. În acest context, aplicarea unei diferențe de potențial (v. fig. 45) înseamnă crearea unui pol electronegativ și al unuia electropozitiv, între care există un gradient de sarcină electronică (e), liniar având în vedere omogenitatea - chimică și geometrică - a mediului. Ionii H+ existenți sunt reduși cantitativ în funcție de intensitatea sarcinii electronice din locul respectiv, rezultând un gradient liniar al presiunii parțiale a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
diversitatea combinațiilor coordinative generate de acești anioni fiind foarte mare. Caracteristic acestor tipuri de combinații este comportarea chimică diferită a metalelor care intră în compoziția combinației complexe. Metalul care se găsește în sfera de ionizare este un element chimic puternic electropozitiv, de regulă un metal de tip s, cu o configurație electronică saturată și un volum ionic mare, având o capacitate redusă de a polariza anionul halogenură. În schimb, metalul din sfera de coordinare este un metal caracterizat printr-o sarcină
Chimie coordinativă. Lucrări practice by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/637_a_1122]
-
naturale ale aminoacizilor. În alcătuirea proteinelor intră totdeauna aminoacizii cu caracter neutru (glicocol, alanină, valină, leucină, tirozină) și aminoacizii cu caracter bazic (histidină, lizină) sau aminoacizii cu caracter acid (acid glutamic, acid asparagic). De aceea, proteinele posedă totdeauna grupe ionogene electropozitive și electronegative, formând macroioni amfoteri. Prezența grupelor polare (de exemplu gruparea hidroxil -OH, gruparea carboxil -COOH, sau gruparea amino - NH2) în macroionii amfoteri ai proteinelor, este principala cauză a solubilității și hidrofiliei acestor compuși. De aceea, solubilitatea proteinelor depinde de
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
oxizi rezultă și prin descompunerea termică a minereurilor de carbonați. Din oxizi, metalele se pot obține prin reducere chimică pe cale uscată. Alegerea reducătorului se realizează în funcție de afinitatea metalului pentru carbon (în funcție de capacitatea sa de a forma carburi) sau de caracterul electropozitiv al reducătorului în comparație cu al metalului care urmează a fi redus. Astfel se prepară diverse metale tranziționale. Descompunerea termică se aplică după prelucrarea minereurilor până la obținerea unor compuși instabili termic, precum hidrurile, oxizii metalelor nobile, metalcarbonilii, diverse săruri ale metalelor nobile
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
nobile (halogenuri, azotați, azide, azoturi etc.). Halogenurile și hidroxizii se prelucrează, în cea mai mare parte, prin electroliză. Aceasta se realizează atât în soluție (atunci când metalul este mai puțin activ decât hidrogenul), cât și în topitură (în cazul metalelor mai electropozitive decât hidrogenul). În acest fel se obțin, în general, metalele alcaline și alcalino-pământoase, dar și aluminiul. Obținerea elementelor metalice artificiale are la bază iradierea anumitor nuclee cu particule elementare (neutroni, protoni, ioni). Probleme rezolvate 1 Se supun prelucrării 400 kg
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
punct de vedere al proprietăților pe care le prezintă aceste metale, aceasta este grupa în care are loc cea mai regulată variație a proprietăților fizice și chimice ale elementelor. Toate metalele din această grupă se caracterizează printr-un puternic caracter electropozitiv, evidențiat prin valorile negative ale potențialului de electrod standard. Aceasta este evidențiată prin marea reactivitate a acestor elemente, ele interacționând în condiții normale cu hidrogenul, halogenii, oxigenul; la cald reacționează cu sulful, seleniul și telurul, cu fosforul, cu arsenul și
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
au caracter parțial covalent, parțial ionic, făcând trecerea între cele ale beriliului și compușii celorlalte elemente ale grupei. Gradul de ionicitate al combinațiilor crește în grupă la creșterea numărului de straturi electronice. Toate metalele se caracterizează printr-un puternic caracter electropozitiv, evidențiat prin valorile negative ale potențialului de electrod standard. Aceasta este relevată prin marea lor reactivitate, ele interacționând cu hidrogenul, halogenii, oxigenul, iar la cald și cu sulful, seleniul și telurul, cu azotul și fosforul, cu arsenul și stibiul, cu
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
Aluminiul și galiul se dizolvă în alcalii. O caracteristică importantă a aluminiului este afinitatea sa mare pentru oxigen, motiv pentru care este utilizat la obținerea metalelor din oxizii acestora, prin metoda aluminotermică. În general, pentru că aceste metale au un caracter electropozitiv foarte pronunțat, sunt capabile să dezlocuiască metale mai puțin active din compușii acestora. Evoluția caracterului metalic în grupă poate fi evidențiată și din caracterul compușilor. Dacă aluminiul, galiul și indiul au compuși cu un înalt grad de covalență (specific nemetalelor
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
realizează prin transformarea compușilor utili ai minereurilor în oxizi sau halogenuri. În continuare, acești compuși se supun reducerii metalotermice, reducerii electrochimice în topitură (halogenurile) sau disocierii termice (oxizii). Lawrențiul este un element artificial. Metalele grupei a 3-a sunt puternic electropozitive, caracterul metalic accentuându-se de la scandiu la lutețiu. Absorb hidrogenul la temperatura camerei, formând hidruri nestoechiometrice. Deși scandiul și ytriul sunt stabile la acțiunea aerului în condiții obișnuite, la cald toate reacționează cu oxigenul. Reacționează cu halogenii, iar la cald
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
răspândit în natură. Aceste metale se obțin prin prelucrarea minereurilor până la aducerea acestora sub formă de oxizi sau de halogenuri. Compușii astfel obținuți sunt reduși metalo termic sau sunt supuși disocierii termice. Se caracterizează printr-o activitate chimică scăzută. Caracterul electropozitiv crește în grupă la creșterea numărului de straturi electronice n. Prezintă o tendință foarte mare de absorbție a hidrogenului, oxigenului și azotului. Reacționează cu hidrogenul (formând hidruri interstițiale), cu oxigenul, cu halogenii, cu sulful, iar la cald reacționează cu azotul
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
a măsurat dimensiunea grăunților și spațiului dintre ei. În general, pe microscopul electronic cu baleiaj se analizează probe metalice sau metalizate care conduc curentul electric, astfel încât fascicolul de electroni să nu fie aglomerat în probă și acesta să se încarce electropozitiv. În cazul în care probele nu conduc curentul electric acestea se metalizează prin depunerea unui strat subțire de material conductor (platina, aur, argint, cupru sau carbon). În figura 11 sunt prezentate microstructuri ale unui material compozit dentar alcătuit dintr-o
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93480]
-
57 Fe (2,2 %) și 58Fe (0,3 %). De asemenea, se cunosc alți 10 izotopi sintetici ai fierului. ATENȚIE! Elementul cu Z = 26, chimic pur, se numește fer. Materialul folosit În practică al acestui element, se numește fier. Are caracter electropozitiv pronunțat și este foarte reactiv. În are umed și bogat În CO2 ferul este atacat de O2 iar În prezența H2O, formează rugina (FeO(OH). Ferul reacționează cu: a) substanțe simple: - cu clorul : 2Fe + 3Cl2 = 2FeCl3 (clorură de fer III
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de căldură și electricitate; - maleabil și ductil;temperatura de topire 660 șC; - se dizolvă În topitura altor metale, formând soluții solide (aliaje). 1.2.Proprietăți chimice: Aluminiul este un element activ din punct de vedere chimic. Deși are caracter puternic electropozitiv la temperatura obișnuită aluminiul pur devine stabil În aer, deoarece este apărat de pelicula subțire de oxid de aluminiu format la suprafața lui. Tot așa de stabil este față de apă. Reacționează cu: a ) Substanțe simple: - cu clorul: 2Al + 3Cl2 = 2
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
materie primă. 1°) agenți de emulsionare și agenți antiadezivi; 2°) cantități mici de produse de descompunere a emulgatorilor, 3°) cantități foarte mici de agenți termosensibili (în general, pentru latexuri termosensibile), agenți cationici de suprafață (în general, pentru obținerea unor latexuri electropozitive), antioxidanți, coagulați, agenți de dezagregare, agenți antigel, agenți de peptizare, conservanți, stabilizanți, agenți de control a vâscozității și alți aditivi specifici similari. 6 - În sensul poziției 40.04, se înțelege prin deșeuri, resturi și bavuri, deșeurile, talașul, resturile și bavurile
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 204 din 18 decembrie 2002 pentru modificarea denumirii şi clasificarii mărfurilor din Tariful vamal de import al României şi a taxelor vamale aferente acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
comportament similar în calitate de substanță de cleire (limpezire) proteică. La pH-ul vinului, 2,8-4,2, adică acid, proteinele - substanțe amfotere - capătă o încărcare electronegativă. Astfel, odată introdusă în vin, o astfel de substanță formează, împreună cu substanțele tanante din vin, încărcate electropozitiv, agregate cu aspect floconos care, în depunere, antrenează particulele de tulbureală de diverse origini, acumulându-le în drojdie. În realitate, caracterul amfoter al polipeptidelor, ce le conferă sarcina electrică, nu este valabil și în cazul poliamidelor, prin excelență macromolecule liniare
COPOLIAMIDE SINTEZĂ, PROPRIETĂŢI, APLICAŢII by MĂDĂLINA ZĂNOAGĂ () [Corola-publishinghouse/Science/685_a_976]
-
chimice asemănătoare lantanuluib și respectiv actiniului. Analizând structura tabelului periodic al elementelor, se constată că în grupele I-a, IIa, III-a, se găsesc elemente cu caracter de metal, deci care au tendința de a ceda electroni, numite și elemente electropozitive. Prin cedarea electronilor, atomii trec în ioni pozitivi. Electropozitivitatea cea mai mare o prezintă elementele din grupa I ăa, elemente numite metale alcaline. Electropozitivitatea scade către grupa II-a. În grupele V-a, VI-a, VII-a se găsesc elementele
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
se găsesc elementele aproape electroneutre. În fiecare grupă electronegativitatea descrește de sus în jos, deci elementele cele mai electronegative se găsesc în colțul din dreapta sus al tabelului, în timp ce în colțul din stânga jos se găsesc cele mai puține eleectronegative, deci puternic electropozitive. Trecerea de la elementele electropozitive la cele electronegative este continuă. Elementele, care se gă sesc în dreapta și stânga liniei groase, frânte, au proprietăți intermediare între metale și nemetale și de aceea se mai numesc metaloide. În grupa a VIII ăa se
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
electroneutre. În fiecare grupă electronegativitatea descrește de sus în jos, deci elementele cele mai electronegative se găsesc în colțul din dreapta sus al tabelului, în timp ce în colțul din stânga jos se găsesc cele mai puține eleectronegative, deci puternic electropozitive. Trecerea de la elementele electropozitive la cele electronegative este continuă. Elementele, care se gă sesc în dreapta și stânga liniei groase, frânte, au proprietăți intermediare între metale și nemetale și de aceea se mai numesc metaloide. În grupa a VIII ăa se găsesc gazele rare, elemente
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
1.2.1.2. Legături chimice intermoleculare Sunt legăturile stabilite între molecule. Legătura de hidrogen (punte de hidrogen) Este o legătură de natură electrostatică al cărui mecanism de formare se explică prin aceea că atomul de hidrogen (ce are caracter electropozitiv), respectiv protonul rezultat prin ionizare este atras de electronii neparticipanți ai atomului cu caracter electronegativ. Prin legături de hidrogen se pot uni atomii elementelor foarte electronegative: F, O, N, Cl. Legătura de hidrogen se reprezintă printr-o linie punctată.. Exemple
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
există interacțiuni nepolare de tip dipol-dipol care stau la baza formării legăturilor de hidrogen. Aceste legături sunt determinate de atracția electrostatică pe care atomul de oxigen (încărcat negativ) dintr-o moleculă de apă o exercită asupra atomilor de H (încărcați electropozitiv) din molecula de apă învecinată. 1.2.2.4. Proprietățile fizico-chimice ale apei Interacțiile dintre apă și diversele substanțe chimice, pot fi de tipul: a) interacțiuni de tip ion-dipol permit solubilizarea diferitelor substanțe ionice prin hidratarea acestora pe baza legăturilor
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]