3,359 matches
-
Inaccesibilitatea unui anumit tip de retorică nu se datorează numai unor incompatibilități de programare culturală. Nu înțeleg de ce pe tinerii poeți români îi respinge experimentul, de ce nu se joacă, de ce nu sînt ironici, de ce pun forma la zid, de ce grația, eleganța, surdina au devenit păpuși împăiate și lumea e o latrină plină cu vomă, scîrnă și spermă și strigă peste tot: asta e existența, noi nu ne jucăm, noi ne purgăm, ăsta e conținutul nostru, singurul real, singurul valabil - conținutul e
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
serie noire fiind asamblate cu o anumită preștiință a poetizării, într-o lumină scăzută pe care autorul însuși o filtrează într-un mod convenabil. Cultura poetului, superioară talentului propriu-zis, se vede nu numai din bogatele referințe livrești, ci și din eleganța retro a versului, din consistența și ușoara ironie a discursului liric. Deși în Folfa apar destule note polemice la adresa postmodernismului literar (,seducția minții a deconstruit vezi bine omul a mâncat lumea", ,risc zeflemeaua anatema papilor postmoderniști amenda sectoristului"), Nicolae Coande
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
gînd, stă bine, sau de asta reușește să ne convingă Dan C. Mihăilescu, fără poze și planșe color, dar cu o vervă care stropește și contaminează. O vorbire (scrisă...) în treizeci și trei de episoade, de pe urma căreia rămîne dorul după ,armonia liniilor, eleganța rotunjirilor, spirala, voluta, bucla...". După ordine și ronde-bosse în lumea atît de descleiată, am fi tentați s-o credem, a lui Mitică. Iar Bucureștiul, ei bine, el rămîne un conviv care (se) amețește dar nu (se) îmbată, la fel de spirt la
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
suplețe (trăsături provenite și din vocația radiofonică a formației, apropiate de Radio France). Și, un detaliu care ne poate spune ceva, prin anii '70 a fost unul dintre ansamblurile preferate de Sergiu Celibidache. Prin colaborarea recentă cu Maestrul Kurt Masur eleganța și lejeritatea orchestrei se completează în mod fericit cu soliditatea germanică a acestuia. S-a văzut acest lucru atât în Simfonia de César Franck, cu tendința ei ascensională încordată cât și în evanescențele debussyste. ,Marea"de Debussy, în cele trei
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
Dragoș Bucurenci ce nu a spus nimeni încă și merită remarcat e serviciul plin de eleganță și bun simț, de OM MARE, pe care l-a facut Cristian Mungiu cinematografiei române: a ales ca după victoria supremă la Cannes, să meargă cu un film în care alți tineri regizori și-au pus semnătură. a girat pentru
Eleganţa lui Mungiu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82736_a_84061]
-
Cătălin Constantin Răsfoiesc o carte bizar-aromată. Jurnal de cafea, i-aș spune. Specie literară de care, pînă mai ieri, sînt convins, nimeni nu avea cum să audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
într-un fel, imaginea acelui Theodor Cazaban schițat în aqua forte de Monica Lovinescu: ""Theodor Cazaban, un demn reprezentant al speciei ce mă impresionează cel mai durabil: aceea a păguboșilor. Theodor Cazaban s-a păgubit pe sine cu metodă și eleganță ("). în orice caz, Theodor Cazaban poate pretinde pe drept cuvînt că o viață întreagă nu și-a făcut rău decît sieși. Cîți ar merita oare să contrasemneze un asemenea bilanț?" (vezi, Monica Lovinescu, La apa Vavilonului 2. 1960-1980, Editura Humanitas
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
o singură frază: "Asemănarea sa cu Pașadia era așa desăvîrșită că s-ar fi zis că era chiar acesta...". E invitat cititorul în acest fel, cu doar cîteva momente înainte de a afla numele străbunicului, să-l vadă: "De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume pînă în vărful unghiilor." Imaginea e a lui Pașadia și ne întîmpină la primele pagini ale romanului. Neîndoielnic, cititorul reușește să-l vadă pe Pașadia în
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și surd, se desprindea, cu amărăciune, o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret apusean, confirmă imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă. Portretul conturat de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
aproape tot ce a scris Mircea Eliade; nu numai lucrările literare. Avem anume apropieri. Nici Eliade nu-și găsea timp pe măsura proiectelor pe care le avea de îndeplinit; de la el am deprins pasiunea căutării. La Arghezi m-a frapat eleganța ordonării cuvintelor; se simte că le stăpânește așa cum un muzician stăpânește sunetele, cum stăpânește piesa muzicală. D.Av. Revenind la Bach al nostru, cel de toate zilele. Al.T. Nu pot spune că îl prefer. Este o muzică deasupra preferințelor. De-
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
arcade din fier și beton, treceau În trap nervos cai trăgând la căruțe de tot felul. Într-o căruță, cu doi boi la jug, mergând domol, trecea un bătrân pe o grămadă de pepeni. În urma lui, căscând gura uimit de eleganța trăsurilor ce treceau pe lângă el, mergea un tânăr ce părea să nu-l lege nimic de moșneag și de pepeni, poate doar recunoștința că fusese adus gratis pe grămada de pepeni. Căci acesta era adevărul. Când moșneagul ieșise din Bașta
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_357]
-
Cale victorioasă de la Napoleon încoace. Împăratul, care a cerut să fie construit Arcul, dar care nu avea să-l vadă terminat niciodată... Ajuns lângă Arc, privesc de jos în sus tricolorul francez gigantic fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
a femeilor în acest domeniu artistic (ele făcîndu-și simțită prezența abia în secolul XX). Ilustratele alb-negru care însoțesc textele din volum și cele color din final, semnate de Margareta Sterian, Cecilia Cuțescu-Storck, Magdalena Rădulescu, contribuie la impresia de fast și eleganță cu care ne-a obișnuit, de ceva vreme, colecția "Plural". Într-adevăr, o carte "de arătat" prietenilor din străinătate, frumoasă și cu o selecție a textelor literare (dacă nu și a "discursurilor de escortă") reușită și interesantă. The Veil Is
Treisprezece eroine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14895_a_16220]
-
acceptarea sau respingerea ei - sistemul, afilierile politice, valuta în care ai fost plătit sunt doar elemente formale. Condițiile exterioare contează, însă și casa unde actrițele britanice își trăiesc așteptarea din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
la română a avut pentru el și sensul unei asceze, limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în stupefacția de a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
deplin în multe rânduri. De la lucrările camerale la cele concertante și simfonice, pianul este firul roșu ce străbate imaginarul acestei muzici. De pildă, în Concertul pentru pian și orchestră de coarde, o lucrare de tinerețe, plină de fior asociativ și eleganță logică, influențe diverse - de la Bartok și Messiaen la Enescu și Jora - sunt trecute printr-un filtru personal, ce degajă decență, altitudine spirituală și înclinație ludică. Apropiat prin scriitura perioadei serial-aleatorice de muzica lui György Kurtag și a prietenului său Andras
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
despre autori nebasarabeni, din România (Octavian Paler, Andrei Oișteanu, Adrian Marino, Ioana Pârvulescu, Augustin Buzura), sau de peste hotare (Eugène Ionesco, Monica Lovinescu, Sorin Alexandrescu). Toate aceste articole au însă, inevitabil, un set de trăsături comune: se disting nu numai prin eleganța și precizia verdictelor, dar mai cu seamă prin extrema luciditate a cronicarului și prin prioritatea acordată contextelor. O dată în plus, ni se demonstrează că, la ora actuală, arta și etica nu sînt incompatibile, ci, vrînd-nevrînd, complementare. Ultima secțiune a cărții
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
extrem de diferite. Simplitatea expunerii e o eficientă strategie a lui Searle, care lasă impresia că-și "face praștie" adversarii (parafrazez numele unui cunoscut argument împotriva teoriei de corespondență a adevărului care, nu întîmplător, dă titlul ultimului capitol al cărții) cu eleganță și savantă "indulgență". În ciuda acestei afișate simplități a expunerii, e dificil să prezinți tezele cărții în spațiul pe care ți-l oferă o recenzie - stilul alert al lui Searle te "păcălește", cîștigîndu-te mai mult decît e poate cazul, conceptele propuse
Limbaj și instituții sociale by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15470_a_16795]
-
Luminița Marcu După o relativă absență din viața culturală românească, profesor de mai mulți ani la o universitate din Germania, Florin Manolescu revine în forță cu două cărți, ambele la Editura Humanitas, ambele obiecte de o rară eleganță. La prima vedere cărțile sînt cît se poate de diferite, recenzarea lor împreună pare forțată de un singur amănunt: autorul de pe copertă. La o privire mai atentă însă am putea descoperi o adevărată strategie, în spiritul jocului pe care autorul
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
din ea, unul împresurat de sumedenia indicațiilor posibile - iar tu ca prin minune având și clarviziunea lor? Și nu orice cuvânt al ei ar putea fi acela?". (p. 240) Notațiile de amănunt, precum și introspecția sunt extrem de fine, povestirea are o eleganță discretă, iar întâlnirile cu prietenii, scenele de bombardament, aventurile strecurării în săli de spectacole, amintirile din refugiu, visele, senzațiile, plimbările cu tovarășii și lungile lor discuții (dinamismul unor secvențe este la fel de bine realizat ca și la M.H. Simionescu) sau portretistica
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
constituirea sa, o alternativă europeană la politicienii din topor proveniți din linia a doua a cadrelor lui Pingelică. Acționând sub bagheta lui Domokos Geza asemeni unui instrument bine acordat, U.D.M.R.-ul anului 1990 aducea un ton nou și o eleganță (inclusiv vestimentară) remarcabile. Când Frunda György a devenit candidatul la președinția România din partea maghiarilor români, am avut o tresărire de mândrie: am văzut un semn de însănătoșire a societății, dispusă - aveam eu impresia - să renunțe la deprimantul cenușiu în favoarea unui
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
în uimiri, ci a căutat să-și explice și să-și administreze (scuze, n-am alt termen) interpretarea. O aventură a ideilor despre realitate, încremenită în piatră nobilă. Dar cad în abstracțiuni și nu este cazul: romanul este scris cu eleganță, iar plăcerea - plăcere pe care o caut mai abitir decât "ideologicalele" - vine de la ispitirea continuă a ficțiunii, a spunerii frumoase, a desfășurării plastice. Frază înaltă, deloc scorțoasă, plină de observații pe cât de exacte, pe atât de mângâietoare spiritual. O dovadă
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
ale ediției, subsolurile corectează posibile lecțiuni deficitare, reproduc titlurile cu exactitate, fac trimiteri la cărți nenumite de autoare, dar al căror conținut este cunoscut de editoare, încât nu stă la îndoială să se refere la el. Margareta Feraru completează cu eleganță fermă o scăpare din lucrarea Poporanismul de Zigu Ornea, acesta necitând decât prima parte a articolului despre simbolism, martie 1908, Margareta Feraru adăugând-o pe cealaltă, apărută la o dată diferită, iunie 1908. Când Izabela Sadoveanu comentează poziția lui Anatole France
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
state, nu numai între indivizi. Cu atât mai mult cu cât în calendarul zilelor glorioase ale neamului există suficiente date înălțătoare. Cu toate acestea, cei mai importanți oameni din statul maghiar au găsit de cuviință să facă un gest de eleganță și să răspundă invitației premierului român, aflat într-o vizită de lucru la ei în țară. în loc ca presa dâmbovițeană să comenteze acest gest, întru totul remarcabil și semnificativ pentru politica oficială a Ungariei, s-a preferat turnarea gazului pe
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
pe care le povestește cu pofta celui care știe că are ceva extraordinar de spus, reușind să te țină în pagină și să creeze suspans din mai nimic. Ioan Groșan l-ar putea invidia pentru ingeniozitatea portretelor și chiar pentru eleganța cu care abordează te miri ce subiect fără a cădea în vulgar. Anatol Moraru parodiază totul: toponimii moldovenești, limba arhaică, stări de lucruri postcomuniste s.a.m.d., iar personajele lui sunt, în special, studenți naivi, gazetari și țărani din satele
Un basarabean... târgoviștean by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14460_a_15785]