47 matches
-
îndeamnă învățata carte a d-lui Gheorghe Carageani. Aceasta în pofida constatării pesimiste pînă la deznădejde a prefațatorului, dl N.S. Tanașoca: "Au dispărut, prin slavizare, vlahii din Serbia, Croația, Muntenegru și Bosnia, au dispărut prin bulgarizare vlahii din Hoemus, dispar prin elenizare, slavizare și albanizare aromânii din Macedonia, Epir, Tesalia. Momentele de afirmare, în numele identității lor romanice, a unuia sau altuia dintre grupurile de vlahi din Peninsula Balcanică, a celui din Hoemus, prin Asănești, în secolul al XIII-lea, a celui aromânesc
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
IV Epiphanes (numit de unii Epimanes, „nebunul″) care a pornit o campanie de oprimare a celor care practicau religia iudaica. Cei care refuzau să consume carne de porc erau uciși, circumcizia a fost interzisă, templul pângărit. Era o încercare de elenizare a populației, cultura greacă fiind considerată că un canon universal. Populația s-a răzvrătit împotriva lui Antiochus Epiphanes, dar și împotriva evreilor elenizați pe cale de asimilare din sânul ei. ... Citește mai mult Istoricîn 198 î.e.n. Palestina a fost ocupată de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
IV Epiphanes (numit de unii Epimanes, „nebunul″) care a pornit o campanie de oprimare a celor care practicau religia iudaica. Cei care refuzau să consume carne de porc erau uciși, circumcizia a fost interzisă, templul pângărit. Era o încercare de elenizare a populației, cultura greacă fiind considerată că un canon universal. Populația s-a răzvrătit împotriva lui Antiochus Epiphanes, dar și împotriva evreilor elenizați pe cale de asimilare din sânul ei. ... X. GETTA NEUMANN - MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON, de Getta Neumann, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
pune condiul în slujba Împăratului Constantin cel Mare cu atâta entuziasm încât contrasta în mod evident cu atitudinea reținută a retorilor greci, cu privire la puterea imperială. Astfel, în multe situații și locuri, misionarul va fi acela care va încheia procesul de elenizare. 7. Despre relațiile și raportul personal al Împăratului Constantin cel Mare cu Biserica O religie care crește prin propria sa energie, cum era cazul religiei creștine, nu își putea dori altceva decât să fie liberă și în siguranță; acest lucru
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ. P. A II-A ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/361171_a_362500]
-
actoria fiind neconformă cu preceptele cultului și legii iudaice. Hipodromul funcționa totuși și aici se organizau uneori curse de care unde veneau și evrei dar mai ales greci, romani sau din celelalte nații care împânziseră Ierusalimul, spre disperarea iudeilor tradiționaliști. Elenizarea produsese în Iudeea două laturi contrare. Existau iudei care respingeau în totalitate cultura elină dar mai ales preceptele filozofiei. Arhiereii, preoții și sacerdoții iudei interziceau orice contact cu filozofia grecilor, considerând că aceasta era pervertitoare, neadevărată, și mai ales păgână
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
aceasta ele vor fi pierdute pentru laicii credincioși.[27] Secolul IV este marcat în istoria teologiei de două fenomene diametral opuse: pe de o parte, de o întoarcere reflexivă la Sfânta Scriptură. Pe lângă aceasta există însă și puternice tendințe de elenizare care marchează atât noțiunile luptelor trinitar-hristologice, cât și înțelegerea cultului divin. Cultul divin devine un „mysterium” în sensul strict. La origine, actele explicate „mistic” erau în realitate gesturi pur practice, susține Felmy: „În Biserica veche însă actele pur practice erau
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
îmbinare între cuvântul lui Dumnezeu și rațiunea noastră. Sinteza dintre credința biblică și filozofia greacă este determinantă până în zilele noastre, iar dacă mai adăugam la aceasta și moștenirea Romei avem în față ce a ce numim noi azi Europa/Uniunea Europeană. Elenizarea creștinismului, care era de la sine înțeles împăratul grec, s-a confruntat și se confruntă neîncetat cu încercări de a le disocia una de alta. Reforma germană din sec. 16 cu programul sola scriptura urmarea eliberarea credinței de corsetul filozofic. Metafizica
2013) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359336_a_360665]
-
începutul lucrurilor mai hotărât decât sfârșitul sau eshatonul. Prin urmare, inculturarea a avut loc încă din acel timp. Părerile pot diferi printre învățați, indiferent dacă a fost o inculturare reușită, demnă de încredere pentru evanghelie, sau după cum Harnack notează " o elenizare acută" a acesteia. Desigur, din punctul de vedere al tradiției noastre ortodoxe, ce s-a întâmplat în era patristică a fost într-adevăr, o inculturare reușită, atâta timp cât puritatea evangheliei nu s-a pierdut prin aceasta. Ce s-a întâmplat prin
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
IV Epiphanes (numit de unii Epimanes, „nebunul″) care a pornit o campanie de oprimare a celor care practicau religia iudaică. Cei care refuzau să consume carne de porc erau uciși, circumcizia a fost interzisă, templul pângărit. Era o încercare de elenizare a populației, cultura greacă fiind considerată ca un canon universal. Populația s-a răzvrătit împotriva lui Antiochus Epiphanes, dar și împotriva evreilor elenizați pe cale de asimilare din sânul ei. Conducătorii revoltei erau bătrânul Matitiahu și cei cinci fii ai lui
HANUKA PENTRU ÎNCEPĂTORI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340337_a_341666]
-
fost unul dintre cei mai mari promotori ai limbii grecești[140]. Acest fenomen spiritual a fost caracterizat prin diferiți termeni, precum: „păstrare”, „amestecul elementelor sau amestec”, „unire a două lucruri diferite”, „amestec potrivit”, „perihoreză”, etc[141]. Unii l-au numit „elenizarea creștinismului”, iar alții „încreștinarea elenismului”[142]. Alții l-au numit prin intermediul biblic „întruparea” Creștinismului în lumea greacă[143], un termen ce poate fi folosit în cazul fiecărui popor, căruia i se transmite credința în Iisus Hristos. Alții probabil, pentru același
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
să nu mai țină sabatul, să consume mâncăruri interzise și să nu mai practice circumcizia. Antiochos închină templul lui Zeus Olimpianul, autorizează jertfele păgâne și prostituția rituală la Ierusalim. Toate aceste măsuri făceau parte dintr‑un foarte ambițios proiect de elenizare forțată a Iudeii, căruia populația i se opunea cu îndârjire, în ciuda existenței unui număr important de „colaboraționiști”. Capitolul 7 redă această situație de criză sub forma unei înlănțuiri de simboluri teriomorfe corelate, într‑o oarecare măsură, cu simbolul statuii prezent
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atunci de acestea ori de ligile lor. În Orient, cetățile elenistice de dată recentă, prin posibilitățile lor comerciale, atrăgeau numeroși greci spre emigrare încât patria-mamă a început să ducă lipsă, multe sanctuare căzând în ruină. Consecința cea mai importantă a elenizării întregului Orient se datorează schimbului patrimoniului ideilor religioase și formelor lor de expresie de cult în care divinitățile Greciei și ale Orientului s-au influențat reciproc într-o mare măsură; procedând astfel, au fost nevoiți să abandoneze multe din caracteristicile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
antice și, adesea, în ciuda introducerii unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare accentuată a cultelor romane, elenizare exprimată printr-o multiplicare a templelor dedicate divinităților grecești și statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor noi forme, și o diminuare de substanță religioasă. În acest proces de dizolvare a fost implicată și religia romană antică. Încă din vremea celui de-al doilea război punic (218-201 a.Chr.) începuse o elenizare accentuată a cultelor romane, elenizare exprimată printr-o multiplicare a templelor dedicate divinităților grecești și statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat influenței directe a literaturii grecești
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statuilor acestora pe solul roman. În timp ce viziunea elenistă a zeităților s-a propagat cu ajutorul orașelor grecești din Italia meridională și Sicilia, aceasta s-a datorat influenței directe a literaturii grecești asupra celei latine aflate la început, dând un impuls puternic elenizării sectorului religios. Prin adaptările latinești ale comediei grecești și a altor texte poetice, teatrul a ajutat poporul să cunoască mitologia și lumea divinităților grecești. În fața acestei invazii masive, divinitățile antice cu sărbătorile lor au trecut pe plan secund ducând la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sale morale, ar putea să-și asigure viața pe lumea cealaltă, mai precis, cum ar putea să-și afle mântuirea proprie (veșnică), sotería. Cultele misterelor orientale au putut să-și înceapă marșul lor cuceritor prin țările lumii clasice numai atunci când elenizarea Orientului, ca urmare a expedițiilor lui Alexandru cel Mare (336-323 a.Chr.), le-a oferit posibilitatea. Inițial, păreau să ezite testând terenul, ulterior, prinzând curaj au pătruns în centrele comerciale și culturale până când, în epoca imperială, au reușit să atingă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor, credința comunităților pentru care s-au sacrificat. Pertinența acestui model, sub forme mai actuale, continuă să funcționeze în sanctificarea "eroilor" seculari. Cărțile Macabeilor, care n-au fost incluse în canonul Bibliei evreiești, povestesc faptele de rezistență ale macabeilor la elenizarea impusă de Antioh al IV-lea înainte de mijlocul secolului al II-lea î.Hr. Nimic nu atestă că aceste texte sunt contemporane cu evenimentele relatate. Asemănările observabile între actele de rezistență evocate în Macabei I și II și cele ale martirilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elenei ca limbă de circulație. Datorită prestigiului său mult prea puternic, elena nu a fost ștearsă complet de pe harta lingvistică. În pofida cuceririi romane, greaca a continuat să fie influentă în special în regiunile din sudul Balcanilor care au cunoscut o elenizare mai profundă. Greaca a rezistat pentru că era o limbă scrisă care se baza pe o cultură solidă. Dacă în alte contexte istorice, limbi vechi de cultură au dispărut (sumeriana, akkadiana) sub presiunea exercitată de noii cuceritori, Roma nu a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
avea caracter cosmopolit, cu nobili și înalți funcționari, cu instituții publice și multă bogăție, cu arte și litere cultivate. Toți cei care se ocupau cu administrația, literele și artele capitalei capadociene se mișcau într-un mediu grecesc. Majoritatea vorbeau greacă. Elenizarea Capadociei începuse încă din vremea stăpânirii grecești. Dominația generală a culturii grecești a înlesnit răspândirea creștinismului și în Capadocia. O importanță deosebită o are faptul că Sfanțul Apostol Petru scrie în anul 63 sau 64 întâia să Epistola creștinilor din
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
în ochii noștri comunitatea de destin, ceea ce va contribui într-o și mai mare măsură la această gestație. În gestație se află nu o Super-Națiune, ci o Meta-Națiune. Nu știm dacă gestația va ajunge la termen, adică dacă va exista elenizare (prin referire la cetățile grecești care se dezbină în loc să se unească, ceea ce va duce la lupta de la Cheroneea și la înfrîngerea lor în fața Macedoneanului), helvetizare (Europa va deveni marea Elveție neutră a erei planetare) sau altceva, ceva nou, care nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Opidul-Nou unde se tipărește gazeta Aquila carpatină. Tînăra iubitoare de muzică din schița O lacună se numește Cecilia Pavugadi, în acest nume de familie recunoscîndu-se enumerarea în greacă a primelor note ale gamei muzicale. În Reportaj ziaristul se numește Caracudi (elenizare a românescului caracudă care denumea și pe o parte a membrilor Junimii ieșene) iar în Ultima emisiune, Barabanciu amintește de strașnicul toboșar municipal care își recita știrile în ritmul bătăilor de tobă... Smărăndița (Roman modern) parodie după o proză a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
p. 186. footnote>. Într-adevăr, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat Și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec Și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii Și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume, Sfinții: Grigorie
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
footnote>, este de părere că, dacă Biserica primară a pus problema teologică a apofatismului, Patristica bizantină a rezolvat-o. Apofatismul grec antic a fost adoptat și, în mod simultan, a fost depășit. A avut loc creștinarea apofatismului grec și nu elenizarea teologiei apofatice biblice. Porunca împotriva imaginilor rămâne operativă la Părinții Bisericii și Moise (nu Platon) este precursorul apofatismului Bisericii de Răsărit. Aceasta poate fi în mod clar văzută în două reprezentări principale ale apofatismului Bisericii de Răsărit, anume: Sfinții Grigorie
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
ormat hașhem utebunato; talattuf fi allahu)92 în Călăuza șovăielnicilor (Moreh Nevukhim). Națiunile lumii doresc să distrugă poporul lui Israel a cărui alegere o invidiază. După ce au dat greș în încercarea de a distruge adevărata religie prin forță sau persuasiune (elenizare), ele au recurs la un vicleșug. Dacă Legile au fost stabilite de "viclenia lui Dumnezeu" astfel încât să utilizeze imagini și ritualuri politeiste cu intenția abolirii lor, creștinismul și islamul, prin chiar monoteismul lor, ajută împotriva voinței lor la propagarea și
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]