1,130 matches
-
principalele tipuri descriptive - portretul, peisajul, topografia și cronografia, descrierea operei de artă și cea a obiectelor (ultima, cu o frecvență destul de redusă în proza românescă). Sînt inventariate procedeele stilistice, morfosintactice - enumerarea (numelui sau a determinărilor), cu tipicul "efect de listă", elipsa, repetiția, uzul timpurilor verbale - și compoziționale: paralela, descrierea prin negație, descrierea narativizată prin acumulare de verbe etc. Sub aspect lexico-semantic și textual, e analizată prezența și plasarea pantonimului - termenul rezumativ, nucleul tematic al întregii secvențe descriptive. Alte subcapitole urmăresc utilizarea
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
elimina tot ce e de prisos, am scoate la pensie toți paraziții care ne bruiază emisia, pe ,că" și pe ,cum" și pe ,care" și pe ,căci" și pe ,acum" și pe ,atunci" și cîte altele; am pluti într-o elipsă continuă - o limbă cu găurele ca o dantelă prin care orice cititor își poate trasa panglica colorată a propriei tăceri. Nici nu vă dați seama cît ar putea fi de frumos! ,Frumos, frumos, dar nu se înțelege", spune cititorul nostru
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
consacrată nuvelei Mistreții erau blînzi, de pildă, cheia textului este găsită tocmai în distribuția și valorizarea inegală a vorbei, dimensiune esențială, în sens mai larg, a textului: "arta de prozator a lui Ștefan Bănulescu stă în bună parte pe omisiune, elipsă, aluzie, litotă; scriitorul are un mod de a nara pe care tăcerile îl umplu de ecouri enigmatice, de virtualități și tensiune". Personaje emblematice pentru Lumea comună a poeziilor, povestirilor și Cărții de la Metopolis, Constantin Pierdutul I-iul, Andrei Mortu sau Duda
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
cît de des sînt scrise acum sudat grupurile de cuvinte - precum crecă, din exemplele de săptămîna trecută - pentru că respectiva grafie se poate datora neglijenței, amuzamentului sau teribilismului -, ci în ce măsură formele respective pot reprezenta, din punct de vedere sintactic și semantic, elipse lexicalizate. Formele verbale construite cu conjuncția să ca element introductiv al unei completive sau subiective (poa' să, tre' să) au mai puțin autonomie decît combinațiile cu că: las'că devine o marcă discursivă, un conector pragmatic, în care suspensia subordonatei
Tre', trebe și trebu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15027_a_16352]
-
cînta răgușit/ «Sonata Diavolului» sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni n-o asculta.// Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul reciclării sale fabuloase: „În loc de cerneală cu penumbra portului
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
remotiva salutul, actualizînd conținutul său semantic și pragmatic originar, de urare. Remotivarea sporește nu numai expresivitatea, ci și valorea socială a formulelor: în interiorul codului politeții, de-clișeizarea funcționează ca marcă de respect individual. În bună ziua - formulă bazată totuși pe o elipsă - urarea, desigur, nu se mai percepe. O zi bună inovează păstrînd continuitatea cu formula prototipică („bună să-ți fie ziua” / „să ai o zi bună”) - ceea ce îi asigură probabil succesul. Mărturisesc că formula - relativ recentă, specifică ultimului deceniu - mi-a
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
modelul de analiză narativă al lui Genette (unul dintre cele mai flexibile și mai productive în analiza narațiunii literare), căruia i se testează posibilitatea de aplicare, prin parametrii săi constitutivi, în studiul imaginii: sînt examinate astfel timpul (ordinea, durata, frecvența; elipsa, sumarul, pauza), modul (punctul de vedere, focalizarea), vocea. Acestora li se adaugă elementul care rămîne - în mod destul de surprinzător - marginal în modelul Genette, deși este considerat de mulți autori ca un semn distinctiv al narativității: personajul. Bibliografia narativității - despre fabulă
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
cînd în cînd obiecte de vînzare surprinzătoare: "baltă cu pește" (L 3854), "vindem struți familii sau cu bucata" (EZ 3345). Mica publicitate încearcă să producă sloganuri - "Slăbește sănătos, rapid, delicios" (L 3854) și practică (din comoditate sau cu intenții eufemistice) elipsa lexicalizată care a redus sintagma second hand la simplul second: "stații totale noi și second" ( JN 3003); "calculatoare (...) noi, second, en gros, en detail" (3013). Limbajul vrăjitoresc continuă să amestece stilul basmelor - "fusul fermecat" - cu exprimările inculte, eventual pleonastice - "mediatizată
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
și o problemă fundamentală pentru tipologia limbilor și caracterizarea românei: relația subiect-verb-obiect. Capitolul final este destinat exclusiv dificultăților de analiză sintactică (temă care a fost permanent prezentă pe parcurs), cu cîteva cazuri speciale: structura nu numai că... dar și, semiadverbele, elipsele etc. E absolut necesar ca punctele de vedere argumentate extrem de convingător în această carte să fie cunoscute și să schimbe abordările tradiționale: un alt fel de a înțelege fenomenele gramaticale ale limbii trebuie de exemplu să țină cont de existența
Despre gramatică, altfel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13137_a_14462]
-
fantastic: Kundry. Dar aceasta va fi pe scenă în luna martie 2005. Montarea la Don Giovanni pune cap la cap aventurile sfidător erotice cu neliniștile inconștientului, haosul faunei umane care se rotește în jurul unui centru de fascinație jubilatoare. Decorul, o elipsă, ca o punte înălțată peste mai multe trepte. În mijlocul ei o colivie; înăuntrul ei o măsuță. Este universul închis unde revin mereu, acasă, Don Giovanni și Leporello, valetul lui. Alte trepte urcă spre înaltul scenei și se pierd în întunericul
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
dl. Vinea ține să-și încurce ghemul artei sale în expresii enigmatice și libertăți față de punctuație care nu pot, totuși, masca firul clar al unei inteligențe artistice." Inteligența aceasta cumpănește însă totdeauna exact noutatea și obișnuitul. Dislocările topice, descentrarea imagistică, elipsele nu întrec niciodată măsura. Poemul în pur spirit avangardist nu-i iese decît foarte rar de sub condei lui Vinea. Așa se explică de ce volumul lui tardiv și aproape postum, Ora fîntînilor, din 1964, și care a părut criticilor vremii contafăcut
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
o retorică nonfigurativă, dar foarte ușor de urmărit pe traseul acesta al imaginii. A.M. - Au fost expozițiile de la Rotondă Etaj 3/4 și cea de la Dalles în care Ciubotaru era, într-un sens, cosmogonic, cu vidul acesta capturat pe o elipsă și cu detalierea materiei magmatice din jur... P.Ș. - Era un fel de demonstrație despre cum pot fi instrumentate două componente esențiale ale gândirii în general, nu neapărat plastice: capacitatea de analiză și capacitatea de sinteză. Analiza și sinteza, micro-
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
dracu' afară, nu vezi că am închis?!?!" (educv.ro). O descriere detaliată ar merita și construcțiile cu genitivul, cu valoare de întărire a reacției afective (de respingere sau admirație): genitivul postpus (prostul dracului) - sau cel antepus, și mai expresiv, presupunînd elipsa unui verb copulativ: "ai dracu francezii ăștia, ne spune adevarul!" (fanclub.ro). Sau construcția, probabil contaminată, greu de interpretat sintactic, discutată de Alf Lombard în 1965 (tiparul "Arz-o focul de muiere!"): "dați-o dracului de treabă"; Voi n-auziți
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
poemele din periodice (autume și postume) și cu ineditele ilustrează o linie poetică în continuă mișcare perfecționistă, al cărei punct maxim îl reprezintă Guillaume poetul și administratorul. Suprarealist numai prin imagistică, nu și prin atitudine sau viziune, ermetic doar prin elipsă, nu și prin coduri, Virgil Mazilescu a început să scrie sedus fiind de achizițiile avangardiste ale poeticii europene și autohtone și în răspăr cu lirismul vremii. Ruperile de ritm, incoerența în idee și limbaj (de aici încadrările în suprarealism), delirul
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
singurătatea se înalță lîngă poduri/ oboseala cu lumînarea ei" "- Va fi liniște, va fi seară"). Evoluția poeziei e destul de curioasă, neașteptată oricum, în Guillaume poetul și administratorul. De unde tot efortul poetului mergea în celelalte cărți spre maximă concentrare și spre elipsă, aici toate acestea se dovedesc ineficiente și insuficiente pentru discursul pe care încearcă să-l construiască, fiindcă altfel nu poate fi înțeles gustul pentru narativ, descoperit odată cu al patrulea volum. Narativitate (remarcată și de Alexandru Condeescu), discursivitate anecdotă, personaje - după
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
perspectivă se leagă și "filosofia ezitării", cum a fost numit deconstructivismul, ezitare provocată de experiența indecidabilului. Lectura ca double ecriture (Derrida) confruntă interpretarea dominantă a textului cu lectura textului propriu-zis. Destabilizând apoi interpretarea dominantă, textul începe să-și descarcereze contradicțiile, elipsele, zonele de clarobscur. Descoperirea indecidabilului echivalează cu descoperirea unor sensuri străine, diferite de cele impuse prin comentariul redublant, așa că "stabilirea sensului unui text devine o problemă a eticii, o etică diferită de cele existente, căci vizează textul, lectura și decizia
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
însă exagerată. Firește, nu e exclus ca tăcerea să funcționeze ca procedeu liric. Dar între - să zicem - Un coup de dés... a lui Mallarmé și poemele lui Blaga există o distanță considerabilă, imposibil de trecut cu vederea. Să nu confundăm elipsa și lapidaritatea cu tăcerea: vorbind strict formal, poemele blagiene sunt printre cele mai "cuminți" din întregul nostru modernism interbelic, continuând să joace pe cartea metaforei și a simbolului. La Blaga, tăcerea este doar o temă, fără a fi și o
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
cu lanțuri de mitologia vegetațională/ fluturînd o eșarfă ca pe o stîngăcie sadică" (l-am lăsat să mă îmbrace în penumbră), estetoerotismul ("șoldurile mele prind din senin tumultul plutei ce supraviețuiește unui fluviu/ capricios îți aprind cu vîrful degetelor o elipsă în jurul frunții/ și deîndată Bach ne recuperează ritmul ca pe un pește somnoros/ trezit prea devreme din metrica altei era geoerotice" - preludii la Pasiunile după Sfîntul Matei). Dacă, așa cum s-a constatat (cu ușurință), lirismul Angelei Furtună e dezinhibat, impetuos
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
cel mai dramatic al relației biblice dintre Tatăl și Fiul, transpus memorabil de Lucian Blaga în poemul Peisaj transcendent din volumul Lauda somnului: "Isus sângerează lăuntric/ din cele șapte cuvinte/ de pe cruce". Contează enorm cum înțelegem acest episod. Interesantă prin elipsă sau contragere e și o altă secvență de traducere, tot din Evanghelia de la Marco, dar din cap. 14, v. 64, când Isus e hulit și sortit răstignirii: Iar ei toți judecară pre el a fi vinovat morții" (vol. II, p.
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
cumulate, nu întotdeauna într-un mod adecvat și convingător, tehnicile de simultaneizare temporală, de captarea fluxului conștiinței, obiectualismul, proliferarea punctelor de vedere, glisarea focalizării narative. Fragmentarismul, o nouă proximitate a modurilor de expunere omogenizate (indistincția între monolog, dialog, relatare, descriere), elipsa unor categorii ale narațiunii realiste (intrigă), ilustrarea unui realism fenomenologic, al esențelor, reconfigurarea tipologică (personajul ca ființă retorică, definit așadar prin ce exprimă și nu prin ce este), osmoza document-ficțiune, într-o teleologie narativă urmărind configurarea unei atmosfere prezente în
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
libertății, a securității mereu marcată de neputința interioară. Trasând prin intermediul unei retrospective fragmentate pașii unui exod, Jean Mattern Îi atribuie romanului său caracterul unei mărturii care, dincolo de latura individuală, devine ecoul a nenumărate alte suflete. Firul narativ este punctat de elipse care nu eludează nucleele povestirii, ci le individualizează prin delimitare, asigurând modernitatea romanului prin caracterul aparent aleatoriu al retrospectivei. Aceasta surprinde doar imagini disparate prin care se refac mai multe destine. Boala și perspectiva morții apropiate asigură tonului narativ nu
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
se dedice bisericii și lui Dumnezeu) capătă nenumărate justificări. Prilej de reflecție experiențele descrise creează o lume, nu atît diversă, cît, mai ales, complexă. Nici o undă de superficialitate sau derizoriu, totul, la o tensiune foarte înaltă. Sintaxa însăși, cu multe elipse, într-o curgere neobosită întreține această tensiune a unei lumi aflate într-o mișcare necontenită. Deși asistăm și la drame exterioare (orbirea pictorului, de pildă, cu toate disperările ce decurg de aici în viața unui artist bazat pe vizual), cele mai multe
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan, către experiențe mai terestre, deși propensiunea spre metafizic nu dispare. „Și
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
10-15 cm. Europenii recurg la pătratele obținute prin reducerea colilor de format A4 (21 cm) sau A5 (15 cm). Se utilizează frecvent și alte forme: dreptunghiulară (în formatele 1: 2 și 1: 1,414), de triunghi echilateral, pentagoane, hexagoane, cercuri, elipse, fâșii lungi și înguste etc. Pentru a mări durabilitatea figurinei, în cazurile când se dorește aceasta, se folosesc sortimente speciale de hârtie, cum este cea denumită urauchi, căptușită pe partea necolorată cu un soi de lipici special, foarte rezistent, care
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
Rodica Zafiu Elipsa lexicalizata este un fenomen lingvistic destul de cunoscut: o sintagma frecvent folosită e redusă cu timpul la unul din elementele sale, care "absoarbe" sensul întregii construcții; apar astfel înțelesuri și (prin schimbarea valorii gramaticale) chiar cuvinte noi. Adesea, dintr-o sintagma
Anticipatele, compensatele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17715_a_19040]