170 matches
-
Pitti, Spitalul Inocenților, cupola domului Santa Maria del Fiore. În Franța sunt celebre castelele de pe Loara: Blois, Amboise, Chenonceau. În Spania, palatul El Escorial este cel mai cunoscut monument renascentist din acestă țară. Trăsături ale Renașterii regăsim și în cadrul stilului elisabetan englez și avem ca exemple castelul Hampton Court de lângă Londra și Poarta de Onoare a Colegiului Caius din Cambridge. Monumente valoroase ale arhitecturii renascentiste găsim și în estul Europei, în orașe ca Praga, Cracovia, chiar și pe teritoriul României (Sibiu
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
care lăuda supremația măsurii și a accentului limbii engleze. Philip Sydney a scris "The Defence of Poesie" (scrisă între 1579-80, dar tipărită în 1595), o analiză a tipurilor poetice bazat pe practica clasică. George Puttenham (1529-1590) a scris critică literară elisabetană în lucrarea sa "The Arte of English Poesie" (1589), în care propunea, printre altele, nume englezești pentru figuri retorice împrumutate din greacă, de exemplu "the over reacher" în loc de "hiperbolă". El i-a numit pe Sir Thomas Wyatt și pe Howard
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
Christopher “Kit” Marlowe (botezat la 26 februarie 1564 - d. 30 mai 1593) a fost un dramaturg, poet și traducător englez din epoca elisabetană. Cel mai însemnat autor de tragedie din această perioadă înainte de Shakespeare, Kit Marlowe este cunoscut pentru deosebitul său vers alb, pentru personajele sale care au cucerit publicul, precum și pentru propria-i moarte. A fost botezat la biserica St. George, Canterbury
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
păstor umil pentru a purta război cu regii lumii. A fost una din primele piese cunoscute engleze în care s-a folosit versul alb și, alături de "Tragedia spaniolă" a lui Thomas Kyd, este considerată începutul perioadei de maturitate a teatrului elisabetan. "Tamerlan cel Mare" a fost un succes și a urmat curând și "Tamerlan Partea II". "Evreul din Malta", care descrie răzbunarea barbară a unui evreu maltez față de autoritățile orașului, redă un prolog transmis de un personaj reprezentându-l pe Machiavelli
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
scandalagiu, eretic și homosexual, precum și "magician", "duelist", "consumator de tabac", "falsificator" și "desfrânat". Dovezile pentru majoritatea acestor acuzații sunt neînsemnate. Datele despre viața lui Marlowe au fost ornate de mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană. Marlowe a fost adesea bănuit ca fiind spion al stăpânirii. Așa cum s-a menționat mai sus, în 1587 Consiliul de Stat a ordonat Universității Cambridge să-i acorde doctoratul în arte, negând zvonurile cum că el ar fi intenționat să
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
și cenzura publicațiilor era sub controlul Arhiepiscopului de Canterbury. Probabil că aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe este adesea descris astăzi ca și homosexual. Unii cred că problema dacă un elisabetan era homosexual sau nu, în sens modern, este anacronă; pentru elisabetani ceea ce azi este adesea numit homosexual/bisexual era mai degrabă recunoscut ca simplu act sexual decât ca orientare și identitate sexuală. Două documente sugerează faptul că Marlowe a fost
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
aceste autorități nu au considerat inacceptabile nici una dintre piesele lui Marlowe (cu excepția traducerilor din Amoruri). Marlowe este adesea descris astăzi ca și homosexual. Unii cred că problema dacă un elisabetan era homosexual sau nu, în sens modern, este anacronă; pentru elisabetani ceea ce azi este adesea numit homosexual/bisexual era mai degrabă recunoscut ca simplu act sexual decât ca orientare și identitate sexuală. Două documente sugerează faptul că Marlowe a fost homosexual. Pe lângă asta a mai fost scos în evidență și faptul
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
suprafața globului) și peste o populație de 125 de milioane de supuși pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. El a fost proiectat de mai mulți arhitecți, mai ales Bartolomeo Rastrelli, în ceea ce a ajuns să fie cunoscut ca stilul baroc elisabetan. Palatul vopsit în culorile verde și alb are forma unui dreptunghi alungit, iar fațada principală are 250 de metri lungime și 30 de metri înălțime. Palatul de Iarnă a fost prevăzut să conțină 1.786 uși, 1.945 ferestre, 1
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
Berlin. Totuși opera sa a întâmpinat prea multă opoziție pentru ca acest lucru să fie posibil. Cantor a suferit o depresie destul de gravă în 1884, criza sa emoțională îndreptându-l înspre filozofie. De asemenea a început un studiu intens privind literatura elisabetană, urmărind să arate că Francis Bacon a scris piesele de teatru atribuite lui Shakespeare. În 1890 Cantor a contribuit la fondarea "Deutsche Mathematiker-Vereinigung", prima întrunire având loc la Halle în 1891. În 1911, Cantor a fost unul din distinșii oameni
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
apărut în numerele 2-3 ale noii colecții Clubul temerarilor, lansată de editura Tineretului și continuată de editura Ion Creangă între anii 1966-70. "" relatează istoria romanțată a lui Francis Drake (1540-1596), corsar, navigator, neguțător de sclavi și politician britanic din era elisabetană. În anul 1581 el a fost ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta I a Angliei, ocupând poziția a doua în fruntea flotei care a luptat în 1588 împotriva Invincibilei Armada spaniole. Între 1577 și 1580 a realizat cea
Corsarul de fier () [Corola-website/Science/323178_a_324507]
-
Wedekind, Pirandello, Shaw și Claudel). A condus catedra de istoria literaturii dramatice la Conservatorul de Artă Dramatică și Muzică din București. Conferințele sale erau considerate adevărate prelegeri de umanism. Cursurile sale universitare acopereau dramaturgia clasică franceză, tragedia greacă și drama elisabetană (cu precădere Shakespeare). A ținut și cursuri de sociologie la Înalta Școală de Asistență Socială, militând penru emanciparea și educarea femeilor. În 1940 ia atitudine publică împotriva asasinării lui N. Iorga de către legionari. În 1948 a fost pensionată. A afirmat
Alice Voinescu () [Corola-website/Science/315352_a_316681]
-
marile puteri ale Europei din acea vreme Franța și Spania. După izbucnirea războiului anglo-spaniol, Spania a încercat să cucerească Anglia, iar înfrângerea Armadei spaniole este una din cele mai mari victorii din istoria Angliei. Domnia reginei Elisabeta este denumită "era elisabetană" sau "epoca de aur", fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial. A fost și o perioadă de extraordinară înflorire artistică și culturală: dramaturgii William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson sunt câțiva din dramaturgii care au trăit în timpul
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
mișcări au apărut la sfârșitul anilor 1570 cu "Euphues" de John Lyly și "Shepheardes Calendar" de Edmund Spenser. În 1590 sub influența lui Christopher Marlowe și William Shakespeare teatrul englez a ajuns la apogeu. Conceptul de "Epocă de aur" , "Era elisabetană" este legat în mod esențial de talentul arhitecților, muzicienilor, poeților și dramaturgilor și nu de Elisabeta I care nu a fost o mare patroană a artelor. În timp ce Elisabeta îmbătrânea, imaginea ei evolua treptat. A fost reprezentată cu imaginea Dianei sau
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
și în zilele noastre. Cei care mai târziu au prezentat-o ca pe o eroină protestantă, au uitat refuzul ei de a renunța la toate practicile catolice în biserica Angliei. Istoricii notează că în vremea sa, protestanții au considerat Regulamentul elisabetan ca un compromis. Chiar dacă Elisabeta a dus o politică externă defensivă, statutul Angliei a crescut. Papa Sixt al V-lea mirat scria: "Ea este o femeie care chiar dacă stăpânește doar o jumătate de insulă, este temută de Franța, Spania și
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
aspirațiile tradiției noastre adânc europene, sugerez a se ține seama de faptul că, până și filorusismul celor care l-au continuat pe Cantemir, era o aplecare către marele europenism de la Sankt Petersburg, cu nobilimea palatelor venind dinspre Versailles sau barocul Elisabetan și științele confirmate prin Academia de la Berlin; nicidecum către asiatismul respirat între zidurile Kremlinului. E vorba de aspirații consecvent păstrate în suflet, care s-au direcționat mereu spre vestul ce însemna democrație, ajungând pentru noi până la perpetua speranță cu „vin
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
(n. cca. 1540, d. 27 ianuarie 1596) a fost un corsar, navigator, neguțător de sclavi și om politic englez din era elisabetana. El a fost al doilea comandant al flotei engleze ce a luptat împotriva flotei spaniole în 1588. A fost primul englez care a efectuat circumnavigația Pământului din 1577 până în 1580, iar la întoarcerea sa a fost făcut cavaler de regina
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
părul brunet. Moda Goth este stereotipizată ca fiind o un stil vestimentar întunecat, uneori morbid, și eroticizat. Moda tipică include păr vopsit brunet, dermatograf negru, manichiură neagră, veșminte istorice negre; unii gotheri au și piercing-uri. Sunt împrumutate elemente ale stilurilor elisabetan, victorian, sau medieval și simboluri religioase (creștine sau păgâne) sau mitologice, cum ar fi cruci, ankh-uri, etc. Nivelul la care gotherii respectă acest stil variază în funcție de individ și zonă geografică, cu toate că majoritatea gotherilor poartă ținute cu măcar o parte din
Subcultura goth () [Corola-website/Science/314517_a_315846]
-
istorie națională. Istoria pe care o substituie filmul celei oficiale e una nu progresivă, ci circulară. Acest fapt e demonstrat și de unele personaje recurente. Cântărețul Jimmy Sommerville, cunoscut și pentru militantismul său în favoarea drepturilor homosexualilor, cântă falsetto în epoca elisabetană și pop în finalul filmului, plasat în contemporaneitate. La fel de redundant e și actorul Heathcote Williams care îl interpretează pe scriitorul Nick Greene, apoi devenind director de editură în "prezentul" filmului. Continuarea în episodul următor.
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
fredoneze, aproape cu voce tare. Avea un glas modest, dar plăcut de bariton, cu care se mândrea și pe care, ferindu-se să dea impresia de ostentație, se amuza să și-l facă auzit. Începu apoi să îndruge un cântec elisabetan: Dacă mă părăsește, am să pier. Oare să-i spun? La cel de-al doilea vers, i se alătură și Scarlett-Taylor. Tom își frână vocea abrupt, se opri din mers și se sprijini de un felinar. Scarlett-Taylor avea o extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbat și nici cel al unui castrat. (Purcell era contratenor). Face parte dintr-un registru limitat, iar repertoriul contratenorilor este sărăcăcios și absolut finit. Emma îl parcursese aproape în întregime. Cântase multe cântece englezești de lăută, melancolia poeziei și muzicii elisabetane și iacobine i se potrivea de minune. Cânta Purcell și Händel. El și domnul Hanway trecuseră în revistă tot ce le putea oferi muzica preclasică, iar madrigalurile constituiau limbajul lor natural. Acum, domnul Hanway exersa cu Emma partitura lui Oberon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și margarete și piciorul-cocoșului. Înăuntru, printre rămășițele părăginite ale zidurilor care păstraseră doar două frumoase ferestre elisabetane, plutea o atmosferă stranie, sepulcrală, de parcă, în ciuda soarelui luminos, casa ar fi fost cufundată în amurg. În locul năpădit de iarbă, care fusese cândva holul mare al casei, constatară că se reverbera un ciudat ecou și Tom îl convinse pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în România este excepțional“. Teatrul kabuki, a explicat Banu, a influențat avangarda europeană. „În anii ’20, teatrul european a descoperit scenele rotative datorită kabuki. Apoi, în anii ’70-’80, marii cercetători au descoperit că există legături între Shakespeare și scena elisabetană și kabuki“, a explicat renumitul critic. Autobuzul, un spectacol despre absență Pe Nakamura Kanzaburo al XVIII-lea aveam să-l revăd fără mască și costum tradițional, ci în blugi și tricou cu castelul Bran, a doua zi, ca spectator într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Hoffmann, nici pe alți maeștri ai literaturii fantastice, nu uit nici suprarealismul. Dar atrag atenția că la Shakespeare așa-zisele feerii exprimă o filozofie foarte coerentă și amară, care nu evadează din realitate, ci are, dimpotrivă, un substrat brutal, tipic elisabetan. Mai atrag atenția că Hoffmann (pe care-l socotesc genial și cred că e „cel mai mare” dintre scriitorii fantastici) are, în primul rând, o excepțională forță de a capta concretul și că, pe de altă parte, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1604. Singură pretenție dificil de îndeplinit a fost dorința Spaniei de a obține mai multe libertăți religioase și garantarea toleranței celorlalte culte religioase față de catolicii din Anglia, victime ale represaliilor fanatismului religios. Din cauza planurilor sale inovatoare, pentru o societate post elisabetana amorțita, intrată într-o rutină socială și morală disonanta cu schimbările care aveau loc peste tot in Europa secolului al XVII-lea, regele Iacob și-a făcut mulți adversari. Într-o epocă fundamental religioasă, supușii coroanei erau educați de la vârste
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și un mic Iago; puțin melancolici la un moment dat, nervoși și inteligenți în următoarea clipă. Le spunem pieselor lui Shakespeare „nemuritoare” pentru că intuiția sa este astfel; observațiile lui asupra oamenilor sunt la fel de pertinente acum precum erau și în Anglia elisabetană. Pentru a ilustra valoarea ficțiunii în descoperirea intuițiilor de care aveți nevoie, imaginați-vă că ținta dumneavoastră o reprezintă „femeile ambițioase, din suburbii, cu o mobilitate peste medie, care sunt angajate în departamentele de vânzări”. Începeți cu începutul: ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]