180 matches
-
simpli, modești, unde căpătase faima unui șahist redutabil... Cu atât mai puțin mi-ar fi venit să recurg acum în mod deschis la apelațiunea dată subretei italiene, când Jurgea, părăsind Herăstrăul, joacă în prezent interminabile partide de șah în Câmpiile Elizee... Prin urmare, intrând în Muzeul d'Orsay, o las la parter pe Colombina, din cauza entorsei, în sala imensă scăldată de lumină, străjuită de orologiul străvechi al fostei gări Paris-Orléans, de unde parcă și ești gata să pleci într-un voiaj mult
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
3, ediția franceză): Află că, în ce mă privește, cu cât plăcerile trupului se ofilesc, cu atât crește în mine plăcerea de a conversa... Pe Kephalos, dacă aș avea norocul să-l întâlnesc într-o zi pe una din Câmpiile Elizee, mi-aș lua inima în dinți și l-aș întreba ce spunea eroul unui roman pe care l-am ratat... dacă a îmbrățișa femeia mult dorită nu depășește, ca voluptate, orice argument picat la țanc în toiul unei conversații animate
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
Constantin Țoiu Avenue Foch, nr. 89, pipi irepresibil, după îndelungi căutări în acest cartier de lux, paralel cu bulevardul Câmpiilor Elizee, neavând încotro... Colț cu rue Paul Valery. Amuzant de... sacrilegiu. Loc discret: între doi arbori falnici, multicentenari, înfrățiți, printre care, departe, la vale, pe o peluză tunsă perfect cu numărul zero, văd tineri lungiți la soare în costume de baie
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
opera naturii șlefuită de curgerea timpului, nici creația îndrăzneață a unor vechi sculptori în piatră, cum susțin alte interpretări, ci capul lui Orfeu. Acesta veghea practica ritualurilor de inițiere în numele religiei sale, care îi purta „pe cei inițiați în Câmpiile Elizee, unde au parte doar de adierile zefirului, unde pământul rodește de trei ori pe an... Cert este că, în preajma Sfinxului din Bucegi ori a celui din Munții Poiana Ruscă din Banat, imaginația noastră poate căpăta puterea pietrei, parcă simțim cum
Agenda2004-11-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282191_a_283520]
-
Întâi În poezie ?i apoi au fost asimilă?i de retoric?. Astfel, din topica poetic? face parte „frumuse?ea naturii În cel mai larg sens al cuvântului deci peisajul ideal cu decorul ??u tipic", dar ?i „locurile ?i vremurile ideale": elizeul, paradisul terestru, vârsta de aur, al? turi de „puteri ale vie?îi": prietenia, dragostea, caducitatea" teme care, prin faptul c? se refer? la raporturi primordiale ale existen?ei, sunt atemporale. Inc? din Antichitatea târzie Încep s? apar? noi „topoi" care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Strălucirea puternică a traficului, perspectivele solide ale terasamentelor autostradale și ale benzilor de circulație pe Western Avenue, anticipaseră această viziune indusă de LCD, ca și când rănile mele ar fi înflorit în acele creaturi paradiziace, oficiind uniunea dintre accidentul meu și acest elizeu metalizat. Când Vaughan mă îndemnă din nou să intru cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la apăsarea sâcâitoare a mâinii lui. Un autobuz al liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
traducător pe perioadă determinată de filme horror, thriller și porno, la Societatea Geton din Sfântu Gheorghe, județul Covasna, după ce Își Îndeplinise cu pasiune, pentru scurt timp e drept, misiunea de mic Moise valah, sau de șerpaș de himere În Câmpiile Elizee. El care știa unde și cum se poate trăi bine În lumea asta, părea În ce-l privește total dezorientat. Era cu siguranță hărăzit altei lumi. Drumul spre ea trecea prin comerțul cu parabolice. Stinse veioza și adormi pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este infinit mai onest să admitem că respectăm, în egală măsură, toate religiile, dar că salvarea sufletelor noastre este o problemă care rămâne să fie dezbătută strict între noi și Divinitate. Pentru aceasta însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu tauri de ipsos sub lupa încinsă - desfrunzire de vise // Flamenco: dansul-vibrație și volute de calcar / dansul compus din pașii de lemn / miniaturi cubiste // oglinzile intră în pivnițele luminii / în jazul figurilor de metal / în carteziene ospicii ale formei / în elizee fantasme ale adîncului" (Coloniile abstracte ale formei). Dar Liviu Georgescu nu e interesat, cum arătam mai sus, a se mărturisi, adică a oferi spectacolul unui eu nud, ci mai curînd a se proiecta asupra exteriorității, a se consubstanția cu aspectele
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
muzică în înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
Descoperitori empatici ai unor ritmuri care au abundența, plinătatea solară a unei orații, nu a unei trude. Substanța lor e ca a pasiunii care-și caută făgașul fără să se antreneze pentru asta. Și care transportă orice fleac în Câmpiile Elizee: „A venit îngerul și mi-a spus:/ - Nu vrei să cumperi un câine?”. Dacă o analizezi, o distrugi. Dacă știi lucrul vechi de când lumea, că spiritul coboară unde vrea, îi poți crede poeziei că face minuni. Sau că le închipuie
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
Alexandru Mușina O întrebare Din noi ce mai rămîne în Femeie? Cel mai ades, ne înecăm în acel Rîu de Sînge. Spurcat, ce ofilește tot ce-atinge. Rar, rar de tot - oh, dare-ar Dumnezeu să deie! - Ajungem în Cîmpia Elizee, În care ne așteaptă Venus Calipige, Înveșmîntată doar cu piele-ai roz, meninge Pe care să ne-nscriem runele plebeie. Scriind, uităm ce-am vrut să spunem, adormim Înfășurați în Pielea-Univers... Apoi se naște Celălalt, în care Semnul îl căutăm cu
Poezii by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/16253_a_17578]
-
mai vrea să știe de mine care nu mai vrea să-mi citească versurile pe care încă nu le-am scris dar ți le dedic dincolo de universul acesta de hârtie poate ne vom mai întâlni în tunelul oranj dincolo de câmpiile elizee și de sto-vo-kor yaadon ki baaraat nu trăiesc într-o lume ocrotită o lume în care (împreună) să fim întregi de aceea nu mai pot să plâng mi-am lăsat lacrimile la vestiar înainte de a ieși pe terenul de
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
întrebăm. Nunțiul vine la dejun astăzi, o zi după Sevastopol. Știrile arată că germanii și-au transferat liniile de apărare pe țărmul bulgar. Sper că retragerea lor e adevărată. Nicicând n-a dorit Ariane cu mai multă ardoare plecarea falsului Elizeu! Nu vreau decât să-i văd părăsind țărmurile noastre fără stânci! Dacă aș fi un pic Ciclop știu bine ce-aș face ca să-i grăbesc să plece. Din păcate, nu sunt. Cu toate astea, să sperăm că o să se termine
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
alinare, alint, luînd act Că Ești, prin propria atingere * Cogito, ca înflorire și ningere * Timpul din somn: micro universal, infinitul mic; preluabil în control prin rationem * între microscopul electronic și telescopul Hubble * Eu (îmi) sunt Gândulergo sum( summum) * Eleusine, Eleusis, Elizee, de regăsit * EL-IiZeul * Eul, Identitar dual, și teandratrialicul, treimea * Acordă-ți penultima șansă, între vege și transă * Cel ce revine este Triomul * A reveni, a deveni. „Obrăznicii tonifiante” sau necredincioasa Thoma Ultima iubire a marelui filosof Emil Cioran avut cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
datorită morții premature într-un accident aviatic a cpt. Romeo Popescu, dramă care a afectat-o în mod deosebit deoarece îi legau sentimente de adâncă prietenie, proiectul lor de logodnă având un deznodământ dramatic. S-au reîntâlnit poate în Câmpiile Elizee, acolo unde se duc cei bravi, logodna lor realizându-se în alt plan și altă dimensiune. Unul din supraviețuitorii celui de al Doilea Război Mondial care a cunoscut-o în deaproape pe această legendară aviatoare a fost regretatul meu prieten
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
te-am iubit atât de neatins înalt profund ce clipă spartă m-am prăbușit atât de mult a nins sub greutatea nopții mă retrag sub cete de priveliști cu chip de lut zilele mi le-nșirui pe un prag de Elizeu demult necunoscut cînd ne-am văzut ultima oară râdeai doar tu plângeam doar eu era decembrie într-o seară rămas bun mă iartă...tu. Referință Bibliografica: Rămas bun / Roberta Sanders : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1485, Anul V, 24
RĂMAS BUN de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384564_a_385893]
-
îndrăgostit de locurile natale, redăm două poezii: în grădina visurilor în grădina visurilor mele, Unde curcubee facă decor; între mii de flori și floricele, Mândra mea, tu ești regina lor. i în minunata mea grădină, Mândră ca un colț de elizeu, ezi ca doamna gândului, senină, Tu regina sufletului meu. Când lipsești, mi-i inima pustie; Când apari, mă simt un semizeu, Vino, dragă, fii pe veșnicie, Curcubeul sufletului meu. în grădina dorurilor mele, Doamne, să n-arunci cu nici un nor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ba chiar cred c-o ura și pe partenera inevitabilă a desfrâului. După ce-și recăpăta controlul asupra propriei sale ființe, se scutura înfiorat la vederea femeii de al cărui trup se bucurase. Atunci gândurile lui pluteau senine înspre Câmpiile Elizee și simțea față de această femeie oroarea pe care poate că o simte și fluturele frumos colorat învârtindu-se pe deasupra florilor, pentru crisalida scârboasă din care a ieșit în chip triumfător. Presupun că arta este o manifestare a instinctului sexual. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șeile pe îngeri.// Zvântați cu zâmbet aripile plânse,/ V-aștept la grajdurile de smarald, -/ Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald/ Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.// Când veți veni-n amurg sub înserare/ Vom călări frumoși prin elizeu,/ În cavalcadă, pân-la Dumnezeu,/ Descălecând la tronu-i, la picioare.” Și poate chiar așa, cum rostește cu șoaptă și zâmbet în aceste strofe din Scurtă despărțire, Teodor Pâcă a plecat el, primul, să zvânte aripile plânse. Costin TUCHILĂ București 2008-2013 Referință
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
Recenzii > DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Cronic[ de Al.Florin Țene Dorul ca sentiment al aducerilor aminte Poetul Darian Marcoci născut în câmpiile elizee ale Turzii, vine în întâmpinarea cititorilor săi cu volumul “Dor “, apărut la Editura NICO, 2012, volum care înglobează 45 de poezii, scrise în stil clasic. Încă din titlu autorul ne sugerează starea eului poetic care este frisonat de sentimentul de
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
înălțându-ne mereu prin splendoarea operei sale fără egal. Dar, pentru că și minunile trebuie să aibă un sfârșit, Maestrul a obosit într-un sfârșit și a... plecat puțin, sâmbătă, 29 octombrie 2005, să se odihnească pe pajiștile verzi ale Câmpiilor Elizee. Așa e datul, cei mai buni se duc, pe ei Dumnezeu îi iubește mai mult. Rămânem mai săraci, cu nostalgia doar, a „zăpezilor de altădată”. Fiecare subiect al Marianei Cristescu este o fărâmă de actualitate pe care autoarea îl trazează
PAŞI DE ISTORIE INSTANT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348972_a_350301]
-
voința electoratului - primul edil al semiurbei de azi, satul poveștii de față de mai ieri, dovedindu-și pe dată solidaritatea, uitând ranchiuna cu vechiul căpitan (plecat, zice-se, să conducă tot vreo echipă de fotbal, închegată de data asta pe Câmpiile Elizee, într-un paradis pe care numai ei, cei plecați îl știu!) și căutând să reverse generozitatea pe care numai oamenii cu suflet mare, necărpănoși o cunosc, conferindu-i realele-i valențe. L-a luat pe Olimpiu în custodia lui, a
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
Naratorul manifestă o predilecție pentru descrierea naturii sub multiplele ei formele de manifestare. Astfel, scrierea capătă un farmec deosebit pentru că, te introduce în cadrul care, deși nedefinit, este pregătit cu minuțiozitate și inspirație. Încă de la prima pagină, transpare figura personajului central, Elizeu Roman, care, „ca orice tânăr mustind de adrenalină” - așa cum se exprimă autorul, stătea pe terasa unui restaurant, sorbind cu tactică, un pahar de bere și trecându-și în revistă micile aventuri sentimentale de până atunci, cu un vag simțământ de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
nu-i ajută decât pe cei ce trăiesc în acel areal, să-și recunoască meleagurile natale. Nu putem trăi înfruptându-ne doar cu descrieri epice, mai ales acum, în era imaginii. Filozofiile și considerațiile proprii ale tânărului funcționar al statului, Elizeu Roman, privitoare la natură, cu tot ce presupune ea, sunt, de fapt, propriile gânduri ale autorului. Întrebări puse lui însuși, își găsesc sau nu răspunsul potrivit, pe măsură ce pașii îl duc spre casă. Elizeu (ori poate autorul?) caută peste tot, corespondențe
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]