30 matches
-
prin limbajul verbal, de a înțelege ceea ce li se vorbește, de a citi sau de a scrie, în timp ce alte funcții cognitive, cum ar fi memoria sau orientarea, nu sunt semnificativ alterate. Specialiștii fac o deosebire între "vorbire" (sau - mai corect - "elocuțiune") și "limbaj" (engl.: "speech and language"; fr.: "parole et langage"; ger.: "Sprechen und Sprache"): dacă un pacient are dificultăți în articularea sau pronunțarea cuvântului, se spune că are tulburări de elocuțiune, în cazul când are greutăți în găsirea cuvântului, în
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
Specialiștii fac o deosebire între "vorbire" (sau - mai corect - "elocuțiune") și "limbaj" (engl.: "speech and language"; fr.: "parole et langage"; ger.: "Sprechen und Sprache"): dacă un pacient are dificultăți în articularea sau pronunțarea cuvântului, se spune că are tulburări de elocuțiune, în cazul când are greutăți în găsirea cuvântului, în combinarea cuvintelor pentru alcătuirea unei propozițiuni sau în înțelegerea sensului cuvintelor sau frazelor percepute, atunci are o alterare a limbajului. De cele mai multe ori tulburările de limbaj se asociază cu dificultăți de
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
în cazul când are greutăți în găsirea cuvântului, în combinarea cuvintelor pentru alcătuirea unei propozițiuni sau în înțelegerea sensului cuvintelor sau frazelor percepute, atunci are o alterare a limbajului. De cele mai multe ori tulburările de limbaj se asociază cu dificultăți de elocuțiune. Mai multe forme ale limbajului pot fi interesate: conversația, cititul, scrisul etc. Afazia este o tulburare a limbajului "dobândită", adică survine la un individ care până atunci avea o vorbire normală, în acest fel se deosebește de tulburările ce apar
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
(n. 1 martie 1819 - d. 7 august 1905) a fost un filolog, cercetător al foneticii psihologice și autor a numeroase lucrări în domeniile și al elocuțiunii. a fost tatăl lui Alexander Graham Bell. Născut la Edinburgh în Scoția, Bell a studiat lingvistica și fonetica, devenind principalul asistent al tatălui său, Alexander Bell, o autoritate în domeniul foneticii și vorbirii defectuoase. Între 1843 și 1865 a ținut
Alexander Melville Bell () [Corola-website/Science/315725_a_317054]
-
merge înainte, ba găsește timp destul nu numai a admira natura, cerul și pământul, ci și, mai ales, pentru a face rău altora în calea sa. Aceste puncte, rău rezumate aici, au fost dezvoltate și explicate de orator cu o elocuțiune, bogăție și măestrie cunoscută de toți. Putem zice că un ceas am fost aproape de fericirea posibilă. Conștiința noastră avea ținută în veghere numai două scopuri, departe de orice alt zgomot al marei lumi subiective. Întâi, să-și păstreze în acțiune
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu pot fi trecuți prin toate subdiviziunile lui, suntem obligați să ne variem cât mai mult lecțiea. însuși spiritul treptelor formale (de care suntem obligați să ne aducem aminte zi de zi) ne cere să înnaintăm varieat, dela exercițiile de elocuțiune, la cele de cetire, dela acestea, la noui exerciții de elocuțiune, de aici înfine la exerciții de scriere sau grammatical-teoretice, etc.” (Papadopol, 1925: 134). în afara faptului important că asistăm acum, prin scrierea lui Papadopol, la primele discuții privind predarea gramaticii
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
ne variem cât mai mult lecțiea. însuși spiritul treptelor formale (de care suntem obligați să ne aducem aminte zi de zi) ne cere să înnaintăm varieat, dela exercițiile de elocuțiune, la cele de cetire, dela acestea, la noui exerciții de elocuțiune, de aici înfine la exerciții de scriere sau grammatical-teoretice, etc.” (Papadopol, 1925: 134). în afara faptului important că asistăm acum, prin scrierea lui Papadopol, la primele discuții privind predarea gramaticii ca subdiviziune autonomă, găsim exprimate și opinii privind la cum ar
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
de creație a elevului.” (Fl. Ilioasa, 1939: 49). Discutând despre compunerile la cursul superior, Fl. Ilioasa iterază la rândul său „noțiunile teoretice ale stilului oratori”, prezentate într-o formă ușor diferită față de Papadopol: „subiectul, invențiune, (adunarea) materialului, planul (dispozițiune) și elocuțiunea (stilul).” (Fl. Ilioasa, 1939: 53). sînt făcute și precizări privind aplicarea particulară a acestora la analiza literară a unei opere, la discutarea curentele literare etc. XXIV. Metodele studierii limbii materne în ceea ce privește predarea literaturii este recomandată „aceieaș metodă ocazională sistematizată” (Papadopol
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Aducerea ideii generale în prim plan duce la claritate și limpezime, iar proporția părților la armonie. O altă calitate a dispozițiunii este vioiciunea argumentației, reieșită din ceea ce Buffon numea "un developement successif, un gradation soutenue.” 4. Dezvoltarea ideilor din plan (elocuțiunea) Etapa finală a procesului de elaborare a unei compoziții este etapa cristalizării ideilor în cuvinte și presupune două modalități de manifestare: * redactarea (expunerea scrisă); * expunerea orală. 4. 1. Redactarea (expunerea scrisă) A redacta înseamnă a scrie un text de o
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
mici indică persoane ce se descriu că supuse și taciturne, putin dinamice și active, putin energice; este o dimensiune definită prin subdimensiunile dinamism (Dy) și dominantă (Do). Prima tinde să măsoare aspecte ce privesc comportamente energice și dinamice, facilitatea de elocuțiune și entuziasm, în timp ce a doua tinde să măsoare aspecte legate de capacitatea de a se impune, de a fi cel mai bun, de a-și exercita influență asupra altora. (Exemple de itemi: Am sentimentul că sunt o persoană activă și
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
cuprins) compoziții \ c) Încheiere (concluzii) 80 b) Schema care vizualizează procesul elaborării unei compoziții: / a) Alegerea subiectului I b) Analiza subiectului Etapele elaborării I c) Documentarea (invențiunea) < unei compoziții | d) Întocmirea planului I (dispozițiunea) I e) Redactarea sau compunerea \ orală (elocuțiunea) 6) Modelele (textele-model) reprezintă compoziții de diferite tipuri și Își găsesc locul fie Înainte ca elevii să treacă la redactarea unei compuneri, fie după elaborare, În partea finală a corectării sau discutării ei. Acestea se aleg consultând operele diverșilor autori
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
oarecum incantatoriu desăvârșește (achève) această izolare a vorbei: negând cu o trăsătură suverană, hazardul rămâne termenilor în ciuda artificiului reclădirii lor alternative în sens și sonoritate, și ne pricinuiește această surpriză de a nu fi auzit vreodată cutare fragment ordinar de elocuțiune, în timp ce reminiscența obiectului numit se scaldă într-o nouă atmosferă" (Divagation première, în vol. Vers et prose, Librairie Académique Perrin, 1925, p. 190). Devenită aproape un loc comun, teza respectivă se întâlnește și la alții. Și extravagantul Boris Vian avea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai degrabă reformulări ale problemelor morfologice și sintactice tratate în gramaticile mai vechi. (a) Analiza operei literare are de rezolvat probleme similare în cazul unităților semantice și a organizării lor specifice în scopuri estetice. 204 Probleme ea acelea ale semanticii, elocuțiunii și imaginilor poetice sunt reintroduse într-o enunțare nouă și mai îngrijită. Unitățile semantice, propozițiile și sistemele de propoziții se referă la obiecte, construiesc realități imaginative ca, de exemplu, peisaje, interioare, personaje, acțiuni sau idei. Acestea pot fi și ele
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
neclare și învechite despre metru și ritm pe care se bazează, demonstrând prin aceasta că fără un sistem de referință adecvat nu se poate scrie o istorie corespunzătoare. Același tip de probleme se pun și în cazul unei istorii a elocuțiunii poetice engleze, în privința căreia nu există decât studiile statistice ale Joséphine! Miles, sau în cazul unei istorii a imagisticii poetice engleze, pe care încă nimeni n-a încercat s-o scrie. S-ar putea crede că în acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
ar fi figura lui Hamlet, a lui Don Juan sau a Evreului rătăcitor ; dar, în fond, acestea sunt probleme de altă natură. Diferitele versiuni ale unei povestiri nu au legătura sau continuitatea necesară pe care o are problema metrului și elocuțiunii poetice. A urmări, să zicem, toate variatele versiuni ale tragediei Măriei Stuart în întreaga literatură s-ar putea prea bine să prezinte interes pentru istoria sentimentului politic și ar putea, desigur, să ilustreze incidental anumite schimbări în istoria gustului literar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de uzate, încât noii cititori sunt insensibili la ele și reclamă ceva diferit, ceva de obicei opus procedeelor anterioare. Procesul evoluției este un șir neîntrerupt de mișcări ascendente și descendente, un șir de revolte ducând mereu la noi "actualizări" ale elocuțiunii, ale temelor și ale tuturor procedeelor literare, Dar această teorie nu explică de ce evoluția are loc într-o anumită direcție: simpla descriere a mișcărilor ascendente și descendente nu poate nicidecum exprima întreaga complexitate a procesului. O altă explicație a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pentru care gândul și exprimarea au nevoie de un timp mai îndelungat spre a se sincroniza. Fără a fi un semn diagnostic, bradilalia poate să reprezinte o suspiciune de întârziere mintală. b) balbismul, logonevroza Balbismul (bâlbâiala) este o "perturbare a elocuțiunii, caracterizată prin ezitare, repetare sacadată, pauze penibile și chiar împiedicare completă a facultății de a articula. Balbismul este o tulburare frecventă la copil, mai ales în rândurile băieților 135". Ca diagnotic diferențial, în timp ce bâlbâitul cântă sau recită, semnele de bâlbâială
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Fonastenia nu are nevoie de un tratament logopedic special, ea dispărând după o pauză a vorbirii timp de câteva zile. • Afonia și disfonia, în schimb, pot avea mai multe cauze, atât fiziologice, cât și somatice. Ele sunt efecte, la nivelul elocuțiunii, ale unor paralizii ale mușchilor sau în urma unor afectări la nivelul scoarței. Se manifestă prin dispariția parțială sau totală a vocii. • Un capitol special îl reprezintă situația subiecților glosotomizați. Este vorba despre persoane care, din diferite motive, de exemplu după
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
fiabil. Sînt semnalate trei tipuri de pauze: • Pauzele simple de respirație [/], de pertinență, dar care constituie un aspect al ritmului vorbirii. • Pauzele marcate [//] sînt indicii puternice ale ritmicității discursului imprimate de vorbitor. Astfel pot fi identificate schimbările de viteză a elocuțiunii. Ele pot fi legate și de faptul că oratorul vrea uneori să meargă pînă la capătul enunțului fără să fie întrerupt (de exemplu la § 3, la § 7 sau la sfîrșitul lui § 11). În rest, cu mici excepții, aceste pauze subliniază
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
scriiturii (ceea ce anticii numeau actio) și de a premerge istoric invenția frazei. După ce am abordat îndelung relectura concepției clasice a perioadei în Adam 1990 (73-83) și 1991 (143-190), amintesc pe scurt că Aristotel definește perioada ca pe o "formă de elocuțiune 1 care are un început și un sfîrșit prin ea însăși, precum și o întindere ușor de cuprins dintr-o singură privire" (Retorica III, § 1409a36, tr. Marina-Cristina Andrieș, Ed. IRI, București, 2004: 323). Această unitate prezintă avantajul de a fi "plăcută
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și greu de analizat preocupare. Vorbește nu ca un orator, ci ca un profesor de elocință. Și ar părea că voiește să țină o lecție model, după ce într-o lecție anterioară a expus elevilor care sunt principalele reguli ale bunei elocuțiuni". Portretul e mai amplu și întreg, dar am extras din el doar cîteva linii lămuritoare. Prelegerea aceasta maioresciană a rămas, în memoria eroului romanului, pentru că a avut ca obiect expunerea operei lui John Stuart Mill. Dar, după obiceiul marelui dascăl
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
lui, ca să nu cadă pe mâinile unei dezmățate. Ironia soartei făcu ca tocmai "dezmățata" să deștepte instinctele erotice ale lui Titi. De la o vreme, acesta venea din ce în ce mai des în casa lui Giurgiuveanu, căutând în chip învederat pe Otilia. Lipsit de elocuțiune și de idei, el se așeza în apropierea fetei și zâmbea tăcut, căutând cu dificultate un prilej de convorbire. Totuși, aceste vizite dese erau surprinzătoare din partea lui Titi, care nu ar fi mers singur în casa cuiva, sub nici un chip
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și la elementul real, acela al sensibilizărei prin mijlocul gestului. De-aceea, dacă prima noastră secțiune a avut a face cu arhitectonica declamațiunei artistice, secțiunea noastră a doua însă va avea a face cu legile artistice ale gestului, așadar cu elocuțiunea corporală. Abia cu partea asta noi călcăm pe terenul propriu, original, particular (minunat) al reprezintațiunei dramatice. În trecerea de la momentul întîi, al vorbei, la momentul al doilea, acela al gestului, se prezintă de-aceea procesul necesar din ideal în arătarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intern al sufletului, lumea dinăuntru în fluxul și refluxul ei, și asta prin o perpetuă și reciprocă apucare una-ntr-alta a amîndor momentelor. graiul gest nesensibil al spiritului Daca așadar secțiunea întîia a avut a face numai cu elementele elocuțiunei corporale, prin care artistul reprezintator ia în proprietate corpul ca pe laturea naturală a spiritului și face din el o unealtă pentru reprezintarea stărilor sufletului: e problem al secțiunea a doua de-a lăsa să se nască aceste stări (situațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singulare, și după accea abia va trece la declamarea unor opere întregi. Căci aicea abia află ceea ce poate el pur și simplu numai prin puterea tonului și prin intuițiunea poetică, fără iluziunea sensibilă a măștei și a costumului și fără elocuțiunea fizică (gestul și jocul de scenă). Prin un esercițiu des și repetat cu înțelegere de felul acesta actorul se-nvață de-a se familiariza repede cu un caracter al opului și de-a citi deodată de pe foaie. Cu cât se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]