3,469 matches
-
românească”, TR, 1969, 19; Ion M. Negreanu, „Presa literară românească”, R, 1969, 7; Nae Antonescu, Observații la o carte, ST, 1969, 9; Iosif Pervain, Carențele unei culegeri, TR, 1969, 51; Șerban Cioculescu, O carte utilă, LCF, 1979, 8; Dumitru Micu, Elogiu dicționarului, RL, 1987, 14; Șerban Cioculescu, „Dicționar al presei literare românești”, RL, 1987, 20; Șerban Cioculescu, Caragialeștii în „Dicționar al presei românești”, RL, 1987, 21; M. N. Rusu, „Dicționar al presei literare românești”, SPM, 1987, 23-26; Dumitru Micu, Un dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
-mi găsesc starea-n lumina cea rece / și caut starea pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Majestatea sa"139. În acest sens, criticul trimite la Dürer, care ilustra cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian și la Anne de Bretagne cu ale sale "livres d'heures", dar și la cultura mânăstirească a incunabulelor și tetraevangheliarelor. Prelungind abil elogiul, Tzigara-Samurcaș amintește de una dintre exemplarele realizări arhitectonice, Curtea de Argeș, ctitorie pe care o plasează sub protecția familiei regale. Pe lângă obiectele expuse de către regina Maria se află și alte obiecte de artă aplicată datorate doamnelor din anturajul reginei. Pentru a completa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un apel la memoria culturală, fotograful Paul Filip a realizat un important album, Bellu Panteon Național 201 cu principalele monumente funerare care se regăsesc în cel mai mare cimitir al capitalei, multe purtând semnături celebre. A. Jeanjaquet relua în 1912 elogiul exponențial al acestei sculpturi funerare cu ocazia celei de-a XX-a Expoziții de Pictură și Sculptură din cadrul Salonului de Primăvară al Tinerimei artistice "După mine, opera care reprezintă realizarea cea mai inteligentă, cea mai mare, a unui adevărat talent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schimbat în tratarea unor personaje precum Salomeea sau Judith, prima emblematică pentru instrumentalizarea seducției în vederea uciderii Sfântului Ioan, asociată exercițiului propriei sexualități opuse spiritului și sfințeniei, pe care le incarnează Sfântul Ioan Botezătorul, iar cea de-a doua reprezentând un elogiu adus feminității ca element activ, salvator, unde sexualitatea și seducția au o valoare pozitivă, reinvestite la nivelul unui discurs politic și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de episodul tragic al celei de-a doua pierderi a Euridikei. Pictorul simbolist belgian, Jean Delville, reia tema descinderii lui Orfeu în Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pictura, se dezbracă femeile care urmează să-i servească drept model. Desemnat astfel, altarul evocă un cult păgân având drept preoteasă o femme fatale, o Evă decadentă, care preia atributele falice. Prin acest procedeu à l'envers specific decadent, elogiul adus sacrificiului Mântuitorului în fața altarului este înlocuit cu un elogiu al senzualității și al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept model. Desemnat astfel, altarul evocă un cult păgân având drept preoteasă o femme fatale, o Evă decadentă, care preia atributele falice. Prin acest procedeu à l'envers specific decadent, elogiul adus sacrificiului Mântuitorului în fața altarului este înlocuit cu un elogiu al senzualității și al păcatului reflectat în dublul său simbol al tentației: femeia și șarpele. Pentru Stück, această mizanscenă malițioasă a unui erotism decadent care transformă patul nupțial în eșafod corespunde artei sale care se încarcă cu o serie de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
minori, fie ei scriitori sau pictori. Îngăduința lor are și un scop programatic; într-o cultură tânără, rolul pionierilor este să realizeze o misiune de propagare a gustului pentru opera de artă, pentru literatură, să creeze emulație. Mihai Eminescu făcea elogiul pionierilor literaturii române, Paris Mumuleanu, Scavinschi etc., pe care George Călinescu îi reconsideră, nu fără o doză de malițiozitate, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde sunt plasați sub semnul atât al anecdoticului care suplinește absența unei opere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu venin”, LCF, 1998, 45; Cornel Ungureanu, Alexandru George și vremea jurnalelor, O, 1998, 12; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 101-108; Glodeanu, Dimensiuni, 177-180; Gabriela Omăt, Alexandru George recitit pe îndelete, RL, 1999, 25; Mircea Popa, Alexandru George sau Elogiul spiritului insurgent, ST, 2000, 4; Florin Mihăileanu, Destin de scriitor, ST, 2000, 7-8; Dan Mănucă, Eseiștii de ieri și de azi, CL, 2000, 10; Dimisianu, Lumea, 269-274; Dicț. esențial, 329-332; Manolescu, Lista, III, 198-209; Popa, Ist. lit., II, 1156-1157; Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
prevedea alocarea unui volum mai mare de investiții pentru explorări geologice și producția de cărbune și petrol, pentru ca România să ajungă, în 1990, să se limiteze doar la resursele energetice interne 2036. Pe tot parcursul întrunirii, delegații i-au adus elogii președintelui român, confirmînd poziția de frunte pe care o avea acesta în viața politică românească. Însă înainte de încheierea lucrărilor, un delegat de 84 de ani și totodată unul din fondatorii Partidului Comunist Român, Constantin Pîrvulescu, a luat cuvîntul în fața Congresului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de playboy, și încă unul ingrat, a devenit membru supleant al CC al PCR2294. În tot cursul anului 1985, românilor li s-a amintit de contribuția copleșitoare a lui Ceaușescu la dezvoltarea socialismului. Ziarele și mass-media erau o sursă de elogii interminabile la adresa președintelui român, cu ocazia aniversării zilei sale de naștere, 26 ianuarie, apoi, la împlinirea a 20 de ani de la alegerea sa ca secretar general, pe 26 martie și a 20 de ani de la istoricul Congres al IX-lea
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a Patriei, a cărei ființă etnică era amputată politic atâta timp cât Transilvania, leagănul românismului, continua să fie sub stăpânire austro-ungară. Într-un discurs adresat școlarilor (Patria și patriotismul, 192-) [1915], ocazionat de sărbătorirea zilei de 24 ianuarie 1859, Delavrancea aduce un elogiu pătimaș ideii sacrosancte de Patrie și reclamă imperiozitatea unui abandon patriotic total al individului în numele realității supreme a națiunii române. Afundându-se într-un misticism naționalist, și resorbindu-și auditoriul după sine în această trăire mistică, Delavrancea le revelează copiilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe pământ" (p. 23), anume formarea unei singure ființe românești, una și nedespărțită. Tulburătoare sunt elogiile închinate morții, care prefigurează tragicul cult al morții fanatizat în crezul legionar, în care moartea este slăvită și îmbrățișată ca misiune patriotică și destin suprem. Copii, uitați-vă la Patria cea mai elocinte din lume [Franța]. [...] Copilul măcelarului din piață
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mijloace ritualice. "Ritualul cortegiilor și al comemorărilor oprește timpul într-o perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională (ziua Unirii Principatelor din 1859, ziua declarării independenței de stat din 1877, ziua marii uniri din 1918, ziua eliberării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etc., sunt folosite ca instrumente expresive predilecte pentru a da sens trecutului românesc. Toată această retorică războinică slăbește puternic în intensitate, pe măsură ce discursul despre trecut se regrupează pe coordonatele definite de politica europeană a regretului, care exclude din capul locului elogiul războiului. De la factualism dogmatic apodictic la reflexivitate istoriografică. O a doua deplasare este detectabilă în trecerea de la factualism dogmatic apodictic (care fixa, fără a lăsa nici cea mai mică marjă de eroare, adevărurile perene și certitudinile peremptorii ale neamului românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întuneric, și abia după aceea se apucă de lucru. Ceara aceasta, împreună cu mierea, o scot prisăcarii la vremea hotărâtă; fiindcă are un miros aproape ca de ambră și ține la razele soarelui, ei o vând cu atât mai scump...”. Superbul elogiu făcut apiculturii românești de marele învățat moldovean ne scutește pe noi de a mai insista asupra însemnătății albinăritului la români. În continuare nu vom face altceva decât să venim cu câteva frânturi din texte documentare care să demonstreze adevărul privind
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]