61 matches
-
și lipsuri a plecat la Paris, unde locuia unchiul său Nicolae Pillat. Mihai a rămas la Roma pândind orice ocazie prielnică unor atitudini și acțiuni politice. Între timp umbla singur prin Roma descifrând distrat farmecul subtil emanat de vechimea pietrelor emaciate , de pomii înaripați, de culoarea caselor rămase așa de secole. Pe aceleași locuri pe unde pășea trecuseră și alții, alergaseră și căzuseră și fuga a fost mereu reluată. Și pomii și fântânile și pietrele erau aceleași mai tari ca oamenii
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
înmuiară și-și plecă ochii. Mâinile îi aluncară de pe genunchi, atingând podeaua - odată cu lacrimile - în timp ce se înclina supus. Un moment, tăcu. „Of, ce mult a slăbit,” remarcă Hideyoshi, cu un oftat. Încheieturile acelor mâini rezemate pe rogojină erau atât de emaciate, carnea din jurul pomeților peste măsură de suptă. Oare boala care-l rodea era într-adevăr incurabilă? La acest gând, Hideyoshi simți o durere în piept. Cine era, la urma urmei, cel care-l trăsese în lume pe acel om bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Muntele Hirai, dar pe măsură ce se apropia de primele linii, drumul devenise tot mai dificil. În cele din urmă, ajunsese prea târziu. Pentru Hideyoshi, femeia care se pleca acum în fața lui se schimbase complet. Îi privi ținuta de călătorie și fața emaciată, iar apoi, când începu să vorbească, pajii și Kanbei ieșiră intenționat, pentru a-i lăsa singurei. La început, Oyu nu putu decât să erse lacrimi și mult timp nu reuși să ridice privirea spre Hideyoshi. Pe tot parcursul absenței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
despre ceea ce numea el „atrofia nervoasă” ("nervous atrophy"), în care a semnalat între altele și apariția „amenoreei”, precum și asocierea cu un comportament hiperactiv. Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare și într-atât de emaciată încât rămăsese doar „piele și oase” ("skeleton only clad with skin"). Pierduse ciclul menstrual și studia zi și noapte fără semne de oboseală. Morton nu găsise alte semne de patologie fizică și gândea că boala se datora unei stări anormale
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
exorciștii profesioniști precum Rabbi Sendak (Gary Oldman) care fac pe dracu-n patru să-l dea afară pe Ucigă-l Toaca. Povestea nu aduce nimic nou, dintre efecte cele știute își dau concursul, de la tăieturile abrupte de montaj la figurile emaciate ale demonilor. Altceva decât trucurile clasice care constituie alfabetul de fiori și zbârlituri al genului devine interesant în ecuația terorii, povestea. Ori povestea pentru a se face interesantă aduce o picătură de exotism, frecventează noi zone demonologice. Fără pretenții, corect
Fiori fioroși și groază îngrozitoare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7506_a_8831]
-
mele cele mai grele,“ îmi spunea el. „Când se prăpădește un prieten sunt la fel de binevenit în casa lui ca bătrânul Granum care lucrează pentru mine.“ Bătrânul Granum era bocitorul de serviciu, care recita Psalmii la capul bolnavului, cu o față emaciată și rău-prevestitoare, îmbrăcat într-o alpaca neagră din Cartierul Chinezesc și cu niște piciorușe mititele, încălțate în papuci. „Dacă îi vizitez eu,“ spunea Kinsman, „știi bine la ce se gândește lumea.“ Pe măsură ce bătrânul înainta din ce în ce mai mult pe calea morții, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
decât: "ei vrea ca să vrea," adică "să vrea și mai mult decât vrea deja." Cheful ăsta autofag se întreține cu mare cheltuială, căci pofta-i vine mâncând: lui trebuie să i se sacrifice totul, până nu rămâne nimic din sinele emaciat ce-l pătimește decât gâtlejul lui fără fund, lustruit din răsputeri și lucind spectral prin pielea gălbejită, ca un breloc cu briliante purtat pe dinăuntru. Ehei, cât nu și-ar fi dorit nomazii să-l măsoare pe-al arhitecților cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fără a atinge vreodată adevărul absolut. Logică și convingătoare, argumentația lui era admirabilă. NICOLAIE PUȘCAȘU De curând se împlinește un an* de când zbuciumatul Nicolaie Pușcașu, una dintre figurile ieșene, a trecut către un tărâm mai liniștit. Adăogând pe fața sa emaciată o barbă à la Hasdeu, zburlită către toate punctele cardinale, și niște ochelari care îi măreau privirile fanatice și hărțuite, arheologul holba ochi posomorâți către orice umbră ce, din curiozitate, se apleca spre șanțul pe care îl săpa. Pe Pușcașu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
putea mîndri S. N. În timp ce Briand trecea în planul doi, atins de boala care urma să-l răpească peste cîteva săptămîni și care îl marcase cu semnele ei, în ciuda fardului pe care anturajul îl silea să și-l pună pe fața emaciată, André Tardieu, despre care nimeni nu credea că își va supraviețui, ani mulți, doborît și el de o boală neiertătoare, devenea unul dintre marii actori ai scenei de la Geneva și nu numai pentru a vorbi cu elocvență, ci și pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scurtă apariție ca să înlocuiască punga de perfuzie golită. Uită-te la ea, acum e infirmieră! Se prefac amândouă că nu se cunosc. După Cléa, vine în vizită doctorul Pacienza. Ce onoare! E un chinez lung cât o zi de post, emaciat și fără vârstă. După ce și-a părăsit țara, a trăit multă vreme, sărac și necunoscut, în Italia, unde s-a procopsit cu numele ăsta de rezonanță latină și cu un soi de camauro roșu, genul de tichie pe care o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice risc a adevărului, toate aceste figuri, cu mici excepții, pîlpîie și se sting pe ecran, impresionant chipul emaciat al Monicăi Lovinescu, sentimentul de dezrădăcinare și inutilitate al lui Neculai Constantin Munteanu, întors într-o Românie aflată într-o stare de derută, de prostație, obstinația dizidentei Doinei Cornea, o mînă de om, bătută lunar la securitate, sensibilitatea nevăzătoarei Ana
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
cunoștință cu etapă de declin a lui Cezar Petrescu. Ni-l amintim și noi, unica oară cînd l-am putut vedea, în toamna anului 1954, la București, vorbind la tribuna unei adunări de "lupta pentru pace", slab, cu o figură emaciata și foarte palid, stergîndu-si mereu fruntea cu batistă, căci asuda din abundență, si ingurgitînd tablete, în răstimpuri neverosimil de scurte. Boală se instaurase pe primul plan al existenței sale, de ins care n-a evitat abuzurile, fără a-l face
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
propria lui carcasă de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
nu mai are același efect. Naratorul se întîlnește cu propovăduitorii Adevărului, un bărbat cu o "bărbuță asiriană" și o femeie de o "bunătate glacială", veniți să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie, mai degrabă mărunt, purta un fel de palton ponosit, cu stofa roasă și țesătura rărită, iar în picioare niște pantofi scâlciaț, gata să se desfacă din cusături. Un cap emaciat, cioplit parcă din bardă, cu tăieturi colțuroase, negeluite. Sub lentilele ochelarilor ieftini, o privire rătăcită și buimacă de miop îi dădea aerul absent al unuia care nu vede pe unde calcă și trece pe lângă întâmplări și evenimente, fără să le
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
aluzie la filmele noir ale anilor '60, și care conferă cadrelor o impresie de fotografie veche. Procedeul îl înscrie pe regizor în categoria esteților și are relevanță psihologică, pedala pe care apasă treptat pînă la insuportabil regizorul. Societatea de gambleri emaciați apelează la un ritual respectat cu rigurozitate, există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
văzut, desigur. Și fiindcă o dezmințire nu vine niciodată singură, l-ați văzut pe dl. Iliescu la București și pe dl. Năstase la Cluj de Ziua Națională? Locul dlui Năstase sub Arcul de Triumf, oare cine-l luase? Dl. Constantinescu. Emaciat, mumificat, fără un surîs. Și, alături, ca să nu-l epoleze pe dl. Iliescu, era dl. Văcăroiu. Pătruns de însemnătatea locului doi în Stat ca oasele bătrîne de umezeală. Mai volubilul ministru al culturii se conversa neoficial, pe la spatele dlui Iliescu
Plictiseală by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14505_a_15830]
-
încă suferindă, continua să nu se arate. Am fost introduși în camera unde se afla Țuculescu și lăsați singuri cu el. Ne-a primit cu căldură, bucuros să ne vadă. Ședea pe pat, foarte slăbit, cu fața suptă, cu obrajii emaciați, cu ochii febrili, arzători. Căpătase un chip de o rară frumusețe, uimitor de spiritualizat. Avea o expresie de sfânt. Vocea nu i se stinsese, mai avea putere, dar cuvintele erau modulate într-un ritm mai puțin accelerat ca odinioară, cu toate că
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Pavlovici este însuși autorul: "Securitatea băgase atâta spaimă în mine, încât orice posibil contact cu ea mă scotea din minți." Să-l urmărim pe fostul deținut politic, bun povestitor, încă din clipa eliberării din închisoare. Eram "tuns cazon, cu fața emaciată și cu paloarea specifică pușcăriei, cu privirea speriată (s.m.) și cu incredibila și inconfundabila putoare de celulă care îmi intrase în toți porii și de care nu aveam să scap multă vreme." " Se lăsase un ger năpraznic, uscat - continuă el
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
artistul. Cum l-a văzut el, chiar în clipa aceea... Nici el, subiectul, nu știa cum arăta în acel moment. De bucurie, ochiul îi sclipea într-un fel; ori cine știe din ce altă pricină. De suferință, obrazul era tras, emaciat, dându-i ceva de sfânt, când el e un șmecher. Tipul pictat nu se recunoaște deloc. Artiștii ăștia sunt niște mincinoși. Asta e concluzia. Să nu ai încredere în ei. Te face cum crede el, nu cum ești tu, numai
Portrete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7387_a_8712]
-
nimeni nu le va arăta cu degetul neputința de a simți și handicapul de a se exprima. Filozoful este un hipotimic a cărui jalnică pîlpîire sufletească are nevoie de un limbaj pe măsură: jargonul non-intuitiv. Ceea ce este suprinzător este că, emaciați sufletește cum sînt și lipsiți de orice fărîmă de talent literar, filozofii își privesc jargonul ca pe unica și autentica ipostază a expresiei umane, judecînd cu condescendență și cu trufie ascunsă expresia literară a gîndului omenesc. Și de obicei, pentru
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
au fost adevărate bestseller-uri ale literaturii române contemporane. Ele au fost citite ca "un imn", ca "un manifest" al generației tinere. Mai multe elemente textuale (energetismul de inspirație americană, formula de jurnal intim, autobiografismul romanelor), paratextuale (fotografia unui tânăr "emaciat" de pe coperta romanului Prins sau titlul retoric/persiflant și autorul în haine militare de pe coperta primei ediții din Dulce ca mierea...) sau autobiografice (dragostea Zoiei Ceaușescu pentru tânărul romancier, farmecul personal și inteligența lui sclipitoare) au concurat la crearea unei
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
conținut cutezător liberalizant m-a entuziasmat în întunecatul deceniu 9. Am avut prilejul a-l întîlni pe emitentul lor, în învolburata primăvară 1990, în grădina Casei Scriitorilor. Aurel Dumitrașcu era atunci un tînăr blond, de germanica alura, cu o fizionomie emaciata și cu un păr abundent în așa fel revărsat încît sugera în juru-i o luminiscenta, o promisiune de nimb. Se arătă plin de o decentă voie bună și de proiecte ce nu dădeau de bănuit că în puține luni nu
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare majoritate a lucrărilor sale trăiește tocmai în această ambiguitate fertilă; scenele sociale sînt, de fapt, procesiuni, suferința se transfigurează și devine patimă, chipurile emaciate au lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
corporatist. Undeva, mult mai jos, se află supușii care trăiesc la rândul lor într-un alt regim al anxietății, cel al furnicii lucrătoare, replicată până la confuzie. Însă chipul puterii este cel al lui Jeremy Irons din acest film, un chip emaciat, pergamentos, ars din interior de o flacără rece și vicioasă, un chip animat de o mimică aparte și de privirea ce se fixează ironic asupra tuturor. Deși vorbește în parabole, prelungindu-și aproape filozofic momentul critic, testându-și subordonații, verificându
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]