18 matches
-
iad personal, iubirea este „nașterea eternă”! Unele cărți merg la inimă după ce trec mai întâi prin filtrul rațiunii. Este ca și cum ele și-ar caută și și-ar găsi cheia cu care să deschidă sufletul. Acesta este și cazul „Gargui” Mutilat, emasculat, împachetat între iadul carcasei exterioare decimate și iadul interior sufletesc, povestitorul (fără nume pe toată întinderea românului) își elaborează îndelung planul sinuciderii menite să îl elibereze de orice suferințe viitoare: „Corpul meu va fi poziționat cu spatele spre orșs, așa încât
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/andrew-davidson-gargui-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
unde astăzi se află o policlinică . Abia refăcută, Yaffa are de îndurat in zilele 3 - 7 martie 1799 asediul și bombardamentul din partea armatei lui Napoleon. Mesagerii de pace francezi trimiși cu ultimatumul generalului Bonaparte sunt,se zice, torturați cu cruzime , emasculați și decapitați, iar capetele lor înfipte în pari sunt expuse pe zidurile cetății. În aceste împrejurări orașul nu a mai este cruțat, este cucerit și jefuit, multe femei localnice sunt violate, iar guvernatorul turc Abdallah bey e executat. Bonaparte nu
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
dihotomii. În schimb, dacă îl împiedici juridic să-și recunoască dușmanii, îi iei dreptul de a se defini pe sine ca persoană politică. De pildă, un cetățean care trăiește cu convingerea că nația lui n-are dușmani e o ființă emasculată politic. În al doilea rînd, într-o lume a cărei condiție inițială a starea heraclitică (războiul), autoritatea fiecărui popor ascultă de o verticală de origine divină: puterea se deleagă de sus în jos, de la Dumnezeu la monarh și de la monarh
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
își freacă Dănuț palmele. Boss, lasă smiorcăiala, șamane și vino și tu, a treia mână. Treci aici, Masturbici! Treci la ședință. Nu fii manevralgiu, că n-are rost. Să-ți fie lecție! "Să intri iarăși în eternitate, Pe poarta viselor emasculate!" Corect! Jucăm în patru, cu o mână moartă, până se-ntoarce Nae de la zbenguială, întărește Fratele, mixând de zor cartonașele soiose. Sunt o groază de lucruri, infinit mai nasoale, în cer și pe pământ. Noroc! El și cu Poetul, ciocnesc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
atât mai strașnic cu cât ne zbatem mai tare să scăpăm. Îngăduința lui perfidă ne împiedică totodată să sărim zvelt, ca acrobații cretani, peste ceea ce altfel ne-ar viza în galop sub forma unor coarne aprige și distincte. Odată bestia emasculată și resemnată cu băltitul între limite, ni se blegește și nouă saltul. Sfârșim atunci molfăiți de botul ei nici îmblânzit, nici primitor, ci de o dușmănie ce-și amână trecerea finală la act pentru că tocmai amânarea asta se confundă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ne abținem, pentru că riscăm să ratăm însăși întâlnirea cu problema discutată. În unele cazuri, abordarea precauta a lui Kant este de preferat radicalismului marxist, așa cum uneori o punere mai tranșantă a problemei ajunge la rezultate mai bune decât bunul simț emasculat. Ca termen mediu, ca sinteză între Kant și Marx în chestiunea libertății și a necesității - se află Hegel. Vorbim nu numai de o sinteză cronologică, ci mai ales de una filozofica și practica. În lumea în care trăim astăzi, metoda
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
copiilor cu sil nicie la Învățătură cu bastonul și cu Înjurăturile, cum l-am auzit pe cunoscutul numismat amator, părintele, galben-verde la față de veninu-i paternal, a doi băieți premianți Întâi cu cunună În toate clasele, dar rămași până astăzi niște emasculați și bâlbâiți de frica părintelui care Încă le mai urmărește amin tirea lor timorată; sau cum am văzut pe alt părinte, decan al scenei române și cerșetor de note mari la examene pentru fe ciorul său ajuns un muzicant fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de concepte, iar în locul său s-au instalat miturile efemere, gloriile onomatopeice și efigia starului protestatar și insolent. Siluetei vagi de idol neolitic, cu o carnație rozalie, abia extrasă din galantarul paradiziac, i-a luat locul chipul emaciat, mascat și emasculat al rockerului, scheletul grafic al șablonului de pe ziduri, corpurile plăpînde, asexuate și anorexice ale unor biete făpturi, inițial feminine, abia extrase și ele de prin lagărele modelingului. Întîlnirea șevaletului cu șablonul, a culorilor Talens cu printul supradimensionat, a transcendenței subînțelese
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
fost nevoie de triumful nebuniei pentru ca astfel de personaje - nu doar simpliste în nebunia lor, ci înspăimântător de vulgare - să dea de furcă părții civilizate a planetei. Din nefericire, acești monștri au crescut încetul cu încetul, sub privirile unor politicieni emasculați, obsedați doar să nu încalce cu o iotă dogmele corectitudinii politice. Astăzi, teroriștii catodici au în solda proprie avocați pregătiți să te înfunde pentru cel mai mic adjectiv la adresa stăpânilor. Dar măcar dreptul de a nu le mai rosti numele
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
lui George Virgil Stoenescu își celebrează împlinirea într-un mirific volum antologic, oferind lectorului unul din acele rare prilejuri de a se edifica plenar asupra unei voci lirice, răzbunând era plachetelor întoarse de cenzură pe toate fețele și nu arareori emasculate. Dacă este o minune să deschizi astăzi un volum de mare format, pe hârtie luxoasă, cartonat în coperți, gândit ca un obiect de artă și întrunind în peste cinci sute de pagini șapte vârste ale unui poet, tot atâtea lupte
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine - speriați, mereu în defensivă, autodezaprobatori, emasculați și corupți de viață petrecută printre neevrei. Evreii din Diaspora, asemenea mie, fuseseră cei ce luaseră cu milioanele calea camerelor de gazare fără să ridice un deget împotriva celor care-i persecutau, care n-au știut nici măcar să-și apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei,nesiguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de durere, când ți-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 1Soția lui Ludovic al XIII-lea, rgele Franței, regentă în timpul minorității lui Ludovic al XIV-lea (1601-1666). 2Om politic englez, favorit al regelui Iacob I (1592-1628). Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nebuni, de permit fericirea alături de ei. Oamenii talentați și dotați se mistuiesc în mizerie și boală, capetele productive ale omenirii își consumă energia în utopii, pentru ca bogații să poată visa. Iar bogații cine sînt? Nefericiți din fericire, sterili și plictisiți, emasculați și dezgustători. Lumea este atât de nedrept organizată, încît nu poți decât înnebuni dacă te gândești la sistemul de repartiție, la inegalitățile prin sistem ale universului. Dacă justiția socială ar fi singura mea obsesie, aș fi pierdut. Nu înțeleg cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În toate romanele epocii, bărbații care se dedau jocului flirtului sunt înfățișați fie ca niște victime, înrobiți de femei dominatoare, fie ca niște ticăloși complet stăpâni pe situație. Julien de Suberceaux, semi-amantul lui Maud de Rouvre, este însuși prototipul bărbatului emasculat. Pe lângă faptul că refuză să se culce cu el, Maud îl ține în cea mai dură sclavie. Mângâierile pe care i le acordă îl mențin într-o stare de "beție sentimentală", care îl face să fie neputincios și docil ca
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
unui interlocutor, în timpul unei serate mondene: "Trebuie să știu că le-am avut pe toate". "Vă asigur că gândul ăsta nu-mi dă pace, sunt ca oamenii aceia obsedați de o singură idee". Este flirtul un viciu, sau o boală? Emasculați sau obsedați, acești bărbați sunt în egală masură pătimași. Departe de a fi perceput drept un fleac, flirtul face să se nască în ei sentimente copleșitoare și dorințe nestăvilite. Ca să revenim la Julien de Suberceaux, patimă acestuia pentru Maud de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
leninismul sistemic, esența sa fiind, dincolo de toate, revoluționară? Putem discuta despre leninism fără a face referire la textura sa revoluționară ? Cred că da, deși trebuie specificat faptul că, de acum încolo, vorbim despre un leninism mai mult sau mai puțin emasculat. Prin leninism sistemic înțeleg ideologia Uniunii Sovietice de-a lungul epocii Brejnev, în special perioada care a început cu conferința pentru securitate și cooperare în Europa și a continuat cu începutul anilor '80. Acum, oricât de ciudat ar părea, leninismul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poate clarifica chestiunea. Personalități de prestigiu. H.-R. Patapievici, Andrei Pleșu, dîndu-și seama că numai ordinul dat de dom'Iliescu SRI-ului: "Măi dragă, ia predați voi toată arhiva securității CNSAS-ului! Executarea!" ar putea reabilita anemica instituție, atît de emasculată postdecembrist (oricum antipatică mai ales unui Năstase, în virtutea mefienței acestuia față cu istoria recentă ca îndeletnicire anacronică aceasta și perturbatoare într-un prezent, vai, de cu totul alte priorități). Pesimism? Nu chiar. Să fim convinși că pînă și mistica noțiune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]