25 matches
-
prin decizia reprezentantului legal al unității sanitare și va avea cel puțin trei membri dintre care un medic de specialitate obstetrică-ginecologie cu competență sau atestat de studii complementare în domeniul tratamentului infertilității cuplului și reproducerii umane asistate medical și un embriolog cu atestare europeană în domeniu. Rezultatul evaluării dosarelor se consemnează într-un proces-verbal care, după semnarea de toți membrii prezenți ai comisiei, se înregistrează și se păstrează la sediul unității sanitare. 5. comisia aprobă dosarele care îndeplinesc toate condițiile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/265720_a_267049]
-
prin decizia reprezentantului legal al unității sanitare și va avea cel puțin trei membri dintre care un medic de specialitate obstetrică-ginecologie cu competență sau atestat de studii complementare în domeniul tratamentului infertilității cuplului și reproducerii umane asistate medical și un embriolog cu atestare europeană în domeniu. Rezultatul evaluării dosarelor se consemnează într-un proces-verbal care, după semnarea de toți membrii prezenți ai comisiei, se înregistrează și se păstrează la sediul unității sanitare. 5. comisia aprobă dosarele care îndeplinesc toate condițiile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/278145_a_279474]
-
prin decizia reprezentantului legal al unității sanitare și va avea cel puțin trei membri dintre care un medic de specialitate obstetrică-ginecologie cu competență sau atestat de studii complementare în domeniul tratamentului infertilității cuplului și reproducerii umane asistate medical și un embriolog cu atestare europeană în domeniu. Rezultatul evaluării dosarelor se consemnează într-un proces-verbal care, după semnarea de toți membrii prezenți ai comisiei, se înregistrează și se păstrează la sediul unității sanitare. 5. comisia aprobă dosarele care îndeplinesc toate condițiile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/269951_a_271280]
-
prin decizia reprezentantului legal al unității sanitare și va avea cel puțin trei membri dintre care un medic de specialitate obstetrică-ginecologie cu competență sau atestat de studii complementare în domeniul tratamentului infertilității cuplului și reproducerii umane asistate medical și un embriolog cu atestare europeană în domeniu. Rezultatul evaluării dosarelor se consemnează într-un proces-verbal care, după semnarea de toți membrii prezenți ai comisiei, se înregistrează și se păstrează la sediul unității sanitare. 5. comisia aprobă dosarele care îndeplinesc toate condițiile de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/274370_a_275699]
-
a publicat o lucrare prin care sumariza cercetările sale de până atunci, și în care afirma că „anastomozele sau uniunile între diferitele celule ganglionare” nu pot fi demonstrate cu certitudine. Această idee neortodoxă a fost confirmată de cercetările simultane ale embriologului și ale psihiatrului August Forel. Nansen este considerat primul apărător norvegian al teoriei neuronilor, propusă la început de . Articolul ulterior, " Structura și combinația elementelor histologice ale sistemului nervos central", publicat în 1887, a devenit teza lui de doctorat. Ideea unei
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
de complicații. Deși prima menționare a acestui diverticul datează din sec. al XVI-lea, fiid atribuită lui Fabricius Hildanus originea embriologică a acestei anomalii a fost descrisă de către medicul german Johan F. Meckel „cel tânăr” (1781 - 1833), anatomist comparativ și embriolog, de al cărui nume se leagă și «cartilagiul Meckel», «sindromul Meckel», «sindromul Meckel-Gruber», etc. El era fiul unui celebru anatomist și obstetrician, Johan F. Meckel „bătrânul” (1714 - 1774), care descrisese și el, «banda Meckel», «cavitatea Meckel», «ganglionul Meckel», «ligamentul Meckel
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]
-
pe 11 decembrie 1882 la Breslau (în prezent Wroclaw, Polonia), care, la momentul nașterii făcea parte din provincia prusacă din Imperiul German, într-o familie de origine evreiască. El a fost unul din cei doi copii ai lui , anatomist și embriolog, fost profesor de embriologie la Universitatea din Breslau, și ai soției acestuia, Margarethe (Gretchen), născută Kauffmann, dintr-o familie de industriași din Silezia. Ea a murit când Max avea patru ani, la 29 august 1886. Max a avut o soră
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
el. Forbes a profitat de ocazie și a disecat specimenul proaspăt, și a putut astfel să studieze sistemul reproducător femeiesc, creierul și ficatul — părți pe care Owen nu le-a descris, pentru că nu a avut acces decât la specimene conservate. embriologul scoțian , renumit în societățile științifice pentru faptul că a aflat cum se înmulțesc ornitorincii, a descris dezvoltarea uterină a Koalei în 1884, și a folosit noile informații pentru a plasa koala și monotremele într-un cadru temporal evoluționar. Henric, Ducele
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
lungi de 20 nm și late de 50 nm. Chaetognathele sunt hermafrodite. Ouăle sunt planctonice sau se atașează de alge. Din ouă ies versiuni miniaturale ale adulților și stadiul larvar nu e bine definit. Chaetognathele sunt de obicei clasificate de către embriologi ca făcând parte din Deuterostomia. Dar filogeniștii le clasifică în Deuterostomia. Asemănările cu nematozii susțin ipoteza protostomă — de fapt, chaetognathele sunt considerate uneori ca niște forme din Ecdysozoa sau . apare aproape de baza arborelui evoluționar al protostomelor în studiile de filogenie
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
Pro Vita funcționează precum buturuga mică ce răstoarnă carul mare în lupta împotriva întreruperii voluntare a sarcinii „Un om nu devine om. El este om... în fiecare etapă a dezvoltării sale, începând cu momentul concepției“, spune prof. dr. Erich Blechschmidt, embriolog de renume mondial din Gottingen, Germania. Acest citat există și pe coperta cărții, intitulate sugestiv „Myriam, de ce plângi? - Trauma avortului“, de Pius Stossel, Elveția. Cartea a fost tradusă în limba română, în 1998, de dr. Cristina Valea. România are o
Agenda2005-41-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284307_a_285636]
-
și animalelor de experiență, dar sunt speranțe că asemenea „manevre” de laborator vor putea fi aplicate și în anularea efectelor nocive ale anumitor gene mutante la om și în terapia genică a multor boli ereditare umane. Încă din anii 1960, embriologul genetician englez John Gurdon a evidențiat posibilitatea reprogramării celulelor diferențiate la o stare asemănătoare celulelor stem embrionare (ES) ceea ce a condus la formarea unui embrion manipulat care, reimplantat în uter poate evolua spre un organism pe deplin format, ca în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a genomului. Theodor Heinrich Boveri (1862-1915) și Walter Stanborough Sutton (1877-1916) Walter Sutton (stânga) și Theodor Boveri (dreapta) Autorii teoriei cromozomiale a eredității Ulterior descoperirilor lui Gregor Mendel, cercetările geneticienilor Edmund Beecher Wilson 75 și Theophilus Painter 76 și ale embriologului Wilhelm Roux77 stabilesc că încărcătura cromozomică poartă toate trăsăturile genetice care îi caracterizează și diferențiază pe indivizi. Diagrama unui cromozom eukariotic: 1) cromatina (după faza S); 2) Centromerul punctual de încrucișare; 3) brațul scurt; 4) brațul lung. Cartea publicată de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Albrecht von Haller 120. După mulți ani, când Caspar Friedrich Wolff este primit în Academia de Științe din St. Petersburg și intră în viața academică, teza începe să fie cunoscută în lumea anatomiei, botanicii și embriologiei. Caspar Friedrich Wolff Ca embriolog, Wolff descrie procesul de dezvoltare a rinichiului, prezentând ceea ce numim azi corpi Wolff și canalele lor excretoare. Urmează descrierea procesului de dezvoltare a intestinului, o lucrare apreciată de toți contemporanii săi. Astfel se deschide în germene drumul spre secretele generării
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de dezvoltare a rinichiului, prezentând ceea ce numim azi corpi Wolff și canalele lor excretoare. Urmează descrierea procesului de dezvoltare a intestinului, o lucrare apreciată de toți contemporanii săi. Astfel se deschide în germene drumul spre secretele generării. Hans Spemann (1869-1941), embriolog german, a absolvit facultatea de medicină din Heidelberg. Și-a continuat studiile în zoologie, botanică și fizică, pe care le absolvă în 1895. Începe să lucreze în laboratorul de cercetări al lui Gustav Wolff. Wolff studia pe atunci procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
primul inel din lanțul spiralogic al clonării. Descoperirea efectului de inducție embrionică îi aduce Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în 1935. Inducția embrionică dirijează dezvoltarea, din celulele blastomerului, a embrionului, în țesuturi și organe diferite. Sir Ian Wilmut (1944), embriolog englez, conduce laboratorul de cercetări medicale de la Universitatea din Edinburgh. În 1966 își însușește tehnica de crioprezervare în laboratorul lui Christopher Polge 123. După care studiază embriogeneza la Institutul Roslin. El realizează clonarea primului animal mamifer dintr-o celulă somatică
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
obținerii de lână, întocmește registre în care notează tot ce a făcut, și-și publică observațiile. Este cel care-l inițiază pe teologul Gregor Mendel în tainele mecanismelor de transmitere a trăsăturilor plantelor și animalelor. 69 Thomas Hunt Morgan (1866-1945), embriolog și genetician american, decodifică rolul jucat de cromozom în ereditate și primește Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (în 1933). Scrie nenumărate cărți despre ereditate și lansează studiile genetice asupra Drosophilei Melanogaster. În anul 1900, scrie capitolul "Redescoperirea eredității mendeliene
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1889-1969), zoolog american. După studii intense asupra cromozomului, reușește să identifice genomul Drosophilei Melanogaster. Stabilește un număr de 48 de cromozomi umani (în 1955, japonezul Joe Hin Tjio stabilește numărul corect al acestora: 46). 77 Wilhelm Roux (1850-1924), zoolog și embriolog german, studiază interferența în cursul dezvoltării embrionare la broaște și rezultatele acestor interferențe la amfibiile provenite din embrion. A încercat să verifice teza darwinistă la nivel celular. În anul 1885, elimină o porțiune a plăcii medulare (sistemul nervos embrionar) la
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
biolog danez, a introdus termenii: gene (unitățile de bază ale eredității), genotip (constituția genetică a unui organism), fenotip (totalitatea caracteristicilor fizice și comportamentale ale unui organism). În 1910, factorii mendelieni sunt localizați la nivelul cromozomilor de către Thomas Hunt Morgan, un embriolog care a făcut celebră banala musculiță de oțet, Drosophila melanogaster. Identificarea ADN-ului drept „principiu transformator” de la baza transformărilor genetice la bacterii este realizată în 1944 de Oswald T. Avery, Maclyn McCarty și Colin MacLeod. Dar „materializarea” propriu-zisă a factorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
cercetători ruși era condus de dr. Piotr Gariaev, membru al Academiei de Științe a Rusiei și al Academiei de Științe din New York. Abordarea deschisă și orizontul larg al studiului a permis includerea în echipa de lucru a biofizicienilor, biochimiștilor, biologilor, embriologilor și chiar a lingviștilor. Această abordare interdisciplinară s-a dovedit extrem de folositoare, cercetările infirmând teoria precum că acel procent de peste 95% din A.D.N. era nefolositor sau redundant. Studiile lingvistice au arătat că secvențele de codoni ale A.D.N.-ului
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
unei excelente monografii pe care a scris-o despre celulă, nucleu și înmulțirea celulară. Aproape în același timp, în limbajul științific a intrat și termenul de karyokinesis (mișcare nucleară), inventat și lansat de către W. Schlecher (1879). Edouard von Beneden (1845-1910), embriolog belgian, este descoperitorul fenomenului de meioză cu reducție cromozomială (1883), caracteristic multiplicării (maturării) celulelor sexuale. C. eVidențiereA Cromozomilor Aceste formațiuni apar destul de clar în imaginile microscopice reproduse în lucrările lui E. Strasburger (1875) și W. Flemming (1882). Ultimul descrie cromozomii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ar avea loc o catastrofă: organismele superior organizate ar pieri din cauza unor boli autoimune instalate foarte de timpuriu. Descrierea și ulterior definirea conceptului de apoptoză Moartea celulară ca proces homeostazic a fost descrisă și explicată ca atare în 1842 de către embriologul german Carl Vogt. În 1885, un alt mare morfolog german, Walter Flemming, a completat această viziune, extrapolând-o din embriologie către toate fenomenele dirijate de homeostazie. Multă vreme, moartea celulară a fost considerată a fi un proces unic (de același
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
către toate fenomenele dirijate de homeostazie. Multă vreme, moartea celulară a fost considerată a fi un proces unic (de același tip), atât în ceea ce privește cauza, cât și desfășurarea în sine. Se confunda moartea prin apoptoză cu moartea prin necroză. Este meritul embriologului J. W. Sanders de a fi precizat, în 1961, că în cursul embriogenezei, celulele „sortite“ să dispară mor, fără ca aspectele morfologice să aibă caracterul unei necroze.1 În 1972, britanicul J. F. R. Kerr și colaboratorii săi au demonstrat că acest
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
găsit circumstanțe analoage în natură și în relațiile sociale, așa încît idea în cauză a putut intra ca factor esențial în concepția sa despre viață. Deaorece folosește foarte des drept exemplu dezvoltarea în viața embrionului, consider că este influențat de embriologul francez Serres, care susținea (1829), în contrast cu presupusa dezvoltare de la centru spre periferie, aparținînd lui Harvey, Wolf și Haller, că dezvoltarea embrionului progresează "par des noyaux latéraux qui se soudent ensuite", lucru pe care l-a demostrat în special cu referire
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ieșit teoria generației spontanee. Tot în sec. XIX, paralel cu lamarckismul și darwinismul, își face loc embriologia experimentală și comparată, cu Prévost, Damas și Geoffroy Saint-Hillaire în al treilea deceniu al sec. XIX și apoi, printr-o întreagă pleiadă de embriologi europeni și americani. Numărul lor va crește considerabil în sec. XX, când medicina își va afirma geneticienii săi, îndeosebi în ereditatea normală și patologică: Hermann Müller, M. Lamy, J. P. Turpin, Lejeune. Iată de ce medicii, chiar în sec. XIX, citesc
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rinichiului și splinei, iar stratul cel mai profund al epidermei mamiferelor a primit denumirea de stratul malpighian. De asemenea, a descris simptomele bolii Hodgkin cu două secole înaintea lui Thomas Hodgkin. Malpighi a fost în același timp zoolog, botanist și embriolog. În 1673, anul când Leeuwenhoek a început să trimită scrisori Societății Regale din Londra, Malpighi a publicat lucrarea Despre formarea puiului în ou. Studiul său asupra fluturelui viermelui-de mătase a fost prima examinare detaliată a vreunei insecte făcute vreodată, iar
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]