9 matches
-
dar mai târziu s-a considerat că acesta ar putea fi incomplet. Dovada că inelele ar putea avea lacune a apărut prima dată în timpul unei ocultații stelare din 1984, când inelul a acoperit o stea în imersiune, dar nu în emersiune. Imaginile realizate de "Voyager 2" în 1989 au arătat existența mai multor inele subțiri cu o structură masivă, cauza acestei structuri fiind încă neînțeleasă, dar există teorii în care se precizează că fenomenul s-ar putea datora interacțiunii gravitaționale a
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
ușor, dar există foarte puține șanse să pleci. Nu întâmplător, spațiul ales este lângă apă. Simbolismul apei implică atât moartea, cât și renașterea. Imersiunea simbolizează căderea în preformal, reintegrarea în modalitatea nediferențiată a preexistenței, echivalează cu o descompunere a formelor. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale. Contactul cu apa permite astfel, întotdeauna o regenerare: descompunerea este urmată de o nouă naștere, iar imersiunea fertilizează și multiplică potențialul vieții. Cosmogoniei acvatice îi corespund, la nivel antropologic, hielogeniile credințele potrivit cărora specia
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dorința ascunsă a personajului de a se stinge definitiv în această existență, pentru a renaște ca om nou, cu o altă identitate. Apa își păstrează invariabil funcția: ,,dezintegrează, abolește formele, spală păcatele, fiind în același timp purificatoare și regeneratoare"299. Emersiunea personajului se va face cu ajutorul marinarilor chemați de Solange. Tabloul e tragic, vorbind despre incapacitatea personajului de a dobândi o altă identitate: Emanuel gonise calul ca de obicei până departe pe plajă, prin locuri neumblate. Marea urcase în flux și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de valoarea multor idei, comportamente, habitudini ale grupului majoritar. În această etapă există o oarecare confuzie în identitatea de sine, indivizii minoritari vrând să-și dezvolte identitatea etnică proprie, dar neștiind bine cum să o facă. 3) Stadiul numit imersiune/emersiune răspunde tocmai nevoii de a-și găsi identitatea de sine și prin identitatea etnică a grupului de proveniență. La începutul acestui stadiu, în prima fază (imersiunea), persoana în cauză adoptă punctele de vedere ale etniei sale și respinge cultura dominantă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în cauză adoptă punctele de vedere ale etniei sale și respinge cultura dominantă, pe care este furioasă pentru rasismul, discriminarea și opresiunea ei și regretând că în trecut s-a lăsat sedusă de principiile și practicile culturii dominante. În faza emersiunii, indivizii nu mai reacționează visceral față de regulile societale ale majorității, gândirea lor devine mai autonomă și rațională, admițând că nu totul din propria cultură este valoros, după cum nu toate valorile, normele și comportamentele culturii dominante trebuie respinse. Pe această bază
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în suspensia oricărui scenariu în care lumea se dă în spectacol: "Ochii, oh, și-i ascunseră atunci/ Răsăritul său nesfârșit începu/ Peste lume, în râuri, în lunci,/ Totul în jerbe se prefăcu". Printr-o paradoxală inversiune, a vedea ascunsul în emersiunea imaginii înseamnă a scufunda vederea în nevăzut, a închide ochii, a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele vizibilului se voalează 49. Abia acum începutul începe, poate să răsară în vedere; un început nesfârșit care iluminează lumea, ale cărei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
i frumosă șî d’i mîndrâ cari nu sâ mai pominș pi fața pămîntuli. - Ma cunoș, prostuli? - T’i cunoașt’e Dumnăzău! - Io sunt soțîiș ta!”. Dialogul care poate părea banal și insolent cu împăratul are o semnificație inițiatică limpede: emersiunea și metamorfoza în copacul suflet (motiv cu recurențe vaste în cultura tradițională românească și universală) au transformat fecioara în însuși principiul feminității (armonia muzicală o definește, după cum vom vedea în capitolul următor) și alesul ei nu poate recunoaște noul ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-l de-ascultară:/ Intra-n râu și până-n brâu,/ Și de corn mi-l apucară,/ La margine mi-l trăgea” (Mlăceni - Vâlcea). Pasivitatea șederii în leagăn se încheie, așadar, prin gestul ordonator al feciorului care trebuie să se supună unei emersiuni parțiale cu valoare de botez. Apucarea cerbului de emble¬ma solară a virilității și tragerea lui la malul inexistent anterior apariției feciorului modelează universul nou ivit din ape cu un tipar masculin. Sacrificiul cerbului, ca tipar diferit de întemeiere, este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație. Una dintre imaginile exemplare ale Creației este Insula, care "răsare" dintr-o dată din mijlocul valurilor. Pe de altă parte, imersiunea simbolizează întoarcerea în preformal, revenirea la modul nediferențiat al preexistenței. Emersiunea repetă gestul cosmogonic al manifestării formale, iar imersiunea echivalează cu o dizolvare a formelor. Simbolismul Apelor implică așadar atât moartea, cât și renașterea. Contactul cu apa înseamnă întotdeauna o regenerare: disoluția este urmată de "o nouă naștere", iar imersiunea fertilizează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]