1,706 matches
-
sentimentul de criză și haos interior produs de condiția de neînțeles a dezrădăcinării", în nevoia înțelegerii de sine, și aplecarea implicită pentru jurnal, pentru consemnarea propriilor experiențe interioare și exterioare. Așa s-a născut primul ei volum de însemnări din emigrație, care a fost imediat un bestseller, urmat anul acesta de cel de-al doilea, Postscriptum. însemnări 1997-2002, apărut la Editura Institutului Cultural Român din București. în acest nou volum, poate mai mult decât în cel precedent, Vera Călin, autoarea, intelectuală
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
cultura europeană ne apare - și își apare - ca o mare neadaptată la modul de viață american și civilizația secolului XXI, inadaptare care se intersectează cu primele semnale majore pe care i le trimite înaintarea în vârstă. Intenționam să scriu despre emigrație și nu De Senectute, spune ea undeva - și totuși ambele teme ajung să o solicite în egală măsură. Citînd cuvintele optimiste cu care se încheie cartea unei emgirante poloneze, Eva Hoffman, I Am Here Now (Acum sînt aici), Vera Călin
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
Havel despre identitate și noțiunea de ordine; mai sînt evocați și comentați Umberto Eco, Eugen Ionescu, Octavio Paz, Saul Bellow, prietenul ei Crohmălniceanu, scriitoarele ruse Ahmatova și Berberova (care au cunoscut teroarea bolșevică, ultima scriind și ea un jurnal de emigrație), Cioran, Eliade, Mihail Sebastian, Horia Roman Patapievici, afirmat cu brio în ultimii ani în cultura românească, alături de Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. O posibilă explicație viabilă este avansată apropo de ,dilema" lui Patapievici despre ,amnezia" contemporanilor săi din fostele țări
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
a acestor riscuri este apreciată că depinzând de reducerea diferențelor tehnologice dintre Polonia și statele vestice 22. Vulnerabilitatea determinată de decalajul economic între statul polonez și statele vestice este prezentată ca risc major pentru securitatea Poloniei. Aceasta este potențata de emigrație și îmbătrânirea populației, precum și de diferitele ritmuri de dezvoltare ale regiunilor Poloniei. Emigrația și îmbătrânirea populației reprezintă, în accepțiunea poloneză, riscuri pentru toate statele europene forțând creșterea numărului de imigranți pentru menținerea ritmului dezvoltării economice. Această necesită abordarea de politici
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și statele vestice 22. Vulnerabilitatea determinată de decalajul economic între statul polonez și statele vestice este prezentată ca risc major pentru securitatea Poloniei. Aceasta este potențata de emigrație și îmbătrânirea populației, precum și de diferitele ritmuri de dezvoltare ale regiunilor Poloniei. Emigrația și îmbătrânirea populației reprezintă, în accepțiunea poloneză, riscuri pentru toate statele europene forțând creșterea numărului de imigranți pentru menținerea ritmului dezvoltării economice. Această necesită abordarea de politici și măsuri practice de integrare în societate a emigranților, concomitent cu politici de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de putere, incitare la intoleranță etnică, suprimarea democrației, violarea drepurilor și libertăților umane, corupție, trafic de ființe umane și arme. Sub acest aspect, statele eșuate reprezintă adesea baze pentru rețelele teroriste și grupurilor extremiste, pentru crimă organizată și surse de emigrație ilegală 29. Conflictele locale reprezintă un risc major atât asupra stabilității regionale proxime, cât și asupra securității euroatlantice. Acestea se dezvoltă, adesea, din conflicte interne și sunt colaterale manifestărilor extremiste, eforturilor de achiziționare de armament, sărăciei și migrației masive (de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este "aspră și plină de melancolie. Românii au luptat pentru țara lor la Est, ca și la Vest, au adus jertfe considerabile la reconstrucția postbelică (...), însă nimeni nu voia să mai audă, în Occident de război"2. Regele Mihai și emigrația sau "Vestul" între refugiu politic și abandon Teza Regelui Mihai cu privire la atitudinea Vestului față de Est a variat, în funcție de situația internațională, de relațiile și contactele directe ale suveranului cu lideri ai lumii, de dialogul continuu sau întrerupt și de locul la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
continuității de stat și ordine democratică - "gândit că un guvern în exil"4, două lumi despărțite de libertăți civile, drepturi democratice, valori bine definite de modelele politice la care se raportau, Estul, respectiv, Vestul. Regele exilat, ca lider onorific al emigrației politice, s-a aflat constant în preajma Comitetului Național Român 5, care a funcționat după 1947 la nivel mondial pentru reprezentarea românilor din Diaspora, până în 1975. Europa de Est fusese, după terminarea războiului într-o situație foarte complicată, unde contextul militar și politic
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să trateze acest eveniment drept o înșelare de proporții a Vestului prin ratarea obiectivelor programului, o sporire a terorii, o pierdere a autorității Occidentului în fața regimului comunist, o sumă de privilegii adjudecate de nomenclatura și o înfrângere simbolică majoră pentru emigrație: "(...) din clauză națiunii celei mai favorizate a avut de câștigat numai regimul. Banii câștigați n-au intrat în casele oamenilor, pentru viața și sănătatea lor, represiunea a crescut în schimb, a crescut și numărul privilegiaților. Așa da, s-au îmbogățit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
2009); Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, București, 1991, pp. 300-331. 4 Mircea Ciobanu, Regele Mihai și Exilul Românesc, ed. cît., p. 14. 5 Comitetul Național Român a fost un organism de coordonare și înlesnire a dialogului emigrației politice românești de după 30 decembrie 1947. Funcționând că un guvern în exil, a fost finanțat (în secret) de Departamentul de Stat al SUA, insă sumele alocate s-au dovedit a fi insuficiente. Mai mult, fondul depus de Mihai Antonescu în timpul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi, se ghicește în trăsăturile sale. O generație care, în plus, stăpînea la perfecție și ceea ce se cheamă "arta conversației"". Am citat superbul portret pe care Cristian Bădiliță îl face unui "monument" al emigrației românești din capitala Franței, în volumul Captiv în lumea liberă. Deși poate părea paradoxal, tușele artiste ale lui Cristian Bădiliță confirmă, într-un fel, imaginea acelui Theodor Cazaban schițat în aqua forte de Monica Lovinescu: ""Theodor Cazaban, un demn reprezentant
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
inclusiv a faptului că scindarea Europei îi privește, pînă la urmă, pe toți locuitorii ei. Din această perspectivă generoasă, integratoare, abordează Lepenies și destinul culturii germane, în conferințele pe care le-a ținut, în 1999, la Harvard. Prima - Exil și emigrație: supraviețuirea culturii germane este consacrată, în esență, raportului dintre politic și estetic de-a lungul evoluției societății germane, Sînt aduse în discuție cazurile unor Gottfried Benn sau Thomas Mann, opțiunea lor pentru alternativa exilului interior, în condițiile unui regim totalitar
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Rodicăi Binder, femeie cu șarm și dezinvoltură "occidentală" în comunicare, realizatoare de emisiuni în limba română la Deutsche Welle și profesionistă desăvârșită, este binecunoscută cititorilor "României literare." Volumul La pândă. Dialoguri salvate cuprinde interviuri cu personalități ale culturii române din emigrație dar și cu "mari" ai culturii europene actuale, de la Herta Muller la Allain Robbe Grillet, de la Aglaja Veteranyi la Sorin Alexandrescu și Nicolae Balotă, de la Ismail Kadare la Francois Furet și Mario Vargas Llosa. Se poate spune că Rodica Binder
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
1941, într-o familie de actori aflată în refugiu la Ufa; până la 17 august 1978 a trăit bezmetic și a scris inutil la Leningrad; a murit la 24 august 1990 la New York. De o largă notorietate în cercul strâmt al emigrației". Ultima frază a devenit caducă în chiar momentul în care a fost scrisă. Deoarece, imediat după destrămarea sistemului comunist și desființarea cenzurii, rușii au început să-și repatrieze literatura. Nuvelele, schițele, micile romane, chiar și articolele publicate de Serghei Dovlatov
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
încerca să-l curme. Între 1971 și 1979 oficialitatea a făcut tot ce a putut ca să distrugă mugurii reformei. I-a fost necesar aproape un deceniu pentru asta. Scriitorii n-au cedat nici ușor, nici de bună voie. Disidența și emigrația din rîndurile breslei încep abia în anii '70: atunci cînd scriitorii își pierd ultimele speranțe de a putea conserva ceea ce obținuseră în anii '60. Acestea fiind zise, e destul de limpede ce a vrut cu adevărat PCR și despre ce fel
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ ca în străinătate". Chiar ajuns pe un nou continent, obosesia călăului îl persecută pe emigrant, iar ceea ce vede, pe unde hălăduiește, îi ascute simțul critic refractar unui pozitivism absolut. Altfel, nici rândurile emigrației nu-i stârnesc poetului sentimente tocmai tandre, așa cum o percepe, în inerție și abandon. Va vorbi, prin urmare de "ai noștri vârstnici la Paris", în clară trenă eminesciană. Revenit în patrie - căreia îi închină, de altminteri, un magnific imn -, el
Un liric furios by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14564_a_15889]
-
faci hamal la Paris decât să te întorci în țară!", ceea ce am și făcut - adică n-am ajuns chiar hamal, dar oricum, la început mi-a mers destul de greu și, în primii paisprezece ani am lucrat numai în opere ale emigrației române - fie că m-am ocupat de refugiați, fie în cultură, fie în servicii speciale, fie la "Radio Europa Liberă". Pe urmă, accidental, mi s-a propus să fiu consilier diplomatic al președintelui african al Republicii Niger, independentă doar de
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Pe urmă, accidental, mi s-a propus să fiu consilier diplomatic al președintelui african al Republicii Niger, independentă doar de câteva luni. Am acceptat și am plecat așa, ca într-o nebunie și pentru că mă săturasem de șefii mei din emigrația română. - În țară, în perioada aceea și mai ales după, a fost o permanentă stare de suspiciune, dar constat din mărturisirile multora că aceeași stare guverna chiar și în diaspora. - Da, trebuie să fie un blestem al neamului nostru - ne
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Captive, stabilită la New York, care grupa toate țările de dincolo de Cortina de Fier, după foarte puțin timp a ales ca președinte pe Constantin Vișoianu și secretar pe Brutus Coste - doi români; ani de zile ei au rămas în funcții, deși emigrația românească era cea mai slabă din punct de vedere numeric, așa că nu trebuie să "aruncăm" cu ușurință judecăți de genul "emigranții n-au făcut nimic", pentru că nu-i adevărat; ce s-a putut face, s-a făcut, chit că erau
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
dar care lucrau pentru ei; îi numim acuma "agenți de influență" - foarte frumoasă formulă! Am putea numi câțiva dintre ei care continuă și astăzi să dețină anumite posturi și să fie considerați oameni de bine! - Există așadar o diferență între emigrația de la 1848 și cea din 1948. - Diferența pe care eu o subliniez este de altă natură; ea constă în existența, în perioada 1848 a două "Internaționale" nemărturisite, dar extrem de puternice: aristocrația și masoneria. Reprezentativ pentru această teorie a mea este
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Explicația? Ion Câmpineanu era și aristocrat și mason (a doua calitate fiind chiar mai importantă decât prima); mare boier în România, putea fi considerat ca un egal de către prințul Adam Czartoryski, fost ministru de Externe al țarului, acuma șef al emigrației poloneze, cu ușile deschise către cabinetele importante ale Occidentului, prinț care îi asigură acestui român (înrudit cu Cantemireștii, cu Cantacuzinii) intrarea peste tot. - Situația se prezintă altfel în 1948. - În 1948, aceste două "Internaționale" tainice nu mai sunt la fel
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
a regimului comunist, se produce al doilea val al exodului românesc spre Occident, un exod de astă dată cu precădere intelectual și politic, bizuit pe reacția de respingere a totalitarismului, "pentru care nu există cale de întoarcere". Mircea Eliade socotea emigrația românească de după al doilea război mondial cu o componentă a destinului nostru național, o prelungire a procesului arhaic al transhumanței țăranilor care-și pășteau turmele pe un teritoriu vast, din Cehoslovacia pînă la țărmurile Mării de Azov. Explicabil, acest val
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
exilului, în așa fel încît libertatea s-a transformat în confuzie". Nici nu se putea altminteri în cadrul unui fenomen de masă! În fine, al treilea val al exodului are loc după căderea Cortinei de Fier, în pofida faptului că analiștii consideră emigrația politică românească drept lipsită în prezent de motivație: "Mulți din cei care au venit în SUA în ultimii zece ani la studii, sau cu un contract de muncă temporar, sau pur și simplu în vizită, se încăpățînează să rămînă. Este
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
Tensiunea morală a epocii "marcată de cortina ideologică", intransigența acuzatoare cuprinsă în portretizarea epică a faptelor de după înstăpânirea brutală a comunismului la noi, începuturile organizării exilului românesc, una din formele luptei sale pentru supraviețuire națională prin inițierea "frontului publicistic al emigrației noastre", sunt cuprinse de Nicolae Florescu în prefața sa, intitulată Înainte de "Caete de Dor". Sprijinită pe constanta sigură a informației, sinteza lui este străbătută de ideea că "lupta exilului românesc a fost, înainte de orice, una morală". Ca organizare, ediția critică
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase prea mult. Multiplicarea s-a făcut într-un număr restrâns de exemplare. Ele au devenit foarte rare în câmpul peisagistic al publicațiilor din emigrație și aproape neștiute de specialiștii din țară. Totuși, distingem în varietatea rubricilor voința cuprinderii a cât mai multor nume care aliază literatura scriitorilor din exil cu a celor din țară. A celor care au reușit să-și mențină suflul interior
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]